ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4042/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 151 din 26 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 23/751/2011, s-a admis excepția tardivității introducerii plângerii formulată de reprezentantul Ministerului Public-Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și pe cale de consecință, s-a respins ca tardiv introdusă, plângerea formulată de petentii C.B.V. și C.S., împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale nr. 190/P/1998 din 23 iulie 1998, adoptată de procurorul militar de la fosta Procuratură Militară Oradea, în prezent Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, privindu-l pe intimatul N.G., fost căpitan în cadrul IPJ Arad și menține soluția din rezoluția atacată.

Petenții au fost obligați să plătească statului câte 50 RON, cheltuieli judiciare fiecare. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, prin sentința penală nr. 32 din 21 decembrie 2011 a Tribunalului Militar Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. 23/751/2011, în baza art. 42 C. proc. pen., a fost declinată, în favoarea Curții de Apel Timișoara, competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângerea formulată de către petenții C.S. și C.B.V. împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 190/P/1998 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Prin sentința penală nr. 52/PI din 16 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 23/751/2011, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara și în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., raportat la art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., coroborat cu art. 42 C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe petenții C.B.V. și C.S., respectiv intimatul N.G., în favoarea Tribunalului Arad. Pentru a se pronunța astfel, s-a constatat necompetența materială a Curții de Apel Timișoara de a soluționa plângerea formulată de către petenții C.S. și C.B.V. împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 190/P/1998 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara, față de calitatea intimatului N.G.N.

avută la data pretinsei săvârșiri a infracțiunilor de arestare nelegală și cercetare abuzivă, de care este acuzat de petenți, întrucât, așa cum reiese din adresa din 28 decembrie 2011 a IPJ Arad - Serviciul Resurse Umane, solicitată în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 24/752/2011, intimatul a încetat raporturile de muncă la data de 30 iunie 2005, fiind desemnat ca organ al poliției judiciare prin Ordinul nr. 4140/2005 conform avizului procurorului nr. 1030/C/2005, nefiind astfel întrunită condiția referitoare la calitatea de ofițer în poliția judiciară. Dosarul nr. 23/751/2011 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Arad la data de 04 aprilie 2012. În motivarea plângerii, petenții și-au manifestat nemulțumirea cu privire la modul în care au fost efectuate cercetările cu privire la intimatul N.G.N.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă și au invocat o serie de încălcări ale unor drepturi garantate de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În vederea soluționării cauzei a fost înaintat instanței Dosarul nr. 190/P/1998, din actele și lucrările căruia tribunalul a reținut că, prin rezoluția din data de 23 iulie 1998 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de căpitanul N.G.N., din cadrul fostei Miliții Arad, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 182 și art. 250 alin. (2) C. pen. În motivarea acestei soluții s-a reținut că printr-o plângere penală depusă de către C.V.

la data de 21 aprilie 1998 se reclama faptul că în anul 1989, în timpul în care a fost reținută în arestul fostei Miliții a județului Arad, a fost victima unui comportament abuziv al căpitanului N.G.N., însă ca urmare a verificărilor efectuate s-a constatat că faptele reclamate de către petentă au mai făcut obiectul cercetărilor efectuate în Dosarul nr. 138/P/1989, iar prin rezoluția din data de 27 iunie 1989 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de căpitanul N.G.N. din cadrul Miliției Municipiului Arad pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen., astfel că, dată fiind soluția anterioară, în cauză ar exista autoritate de lucru judecat.

S-a mai reținut și faptul că petenții au înțeles să conteste soluția procurorului, iar prin rezoluția Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara nr. 103/11/2/2011, din data de 28 iulie 2011 s-a dispus respingerea acestei plângeri ca fiind formulată în afara termenului legal. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., termenul de introducere a plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este de 20 de zile și începe să curgă de la data comunicării rezoluției sau ordonanței prin care procurorul ierarhic superior, menționat în art. 278 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a respins plângerea formulată conform art. 275-278 împotriva acestor acte ale procurorului.

Din actele și lucrările dosarelor de urmărire penală, coroborate cu aspectele invocate în plângere de către petenți, instanța a reținut că, prin rezoluția din data de 23 iulie 1998 dată de Parchetul Militar Timișoara, în Dosarul nr. 190/P/1998, în baza art. 10 lit. g), j) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul N.G.N., din cadrul fostei Miliții Arad, cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 250 alin. (2) C. pen. și art. 182 C. pen., soluție ce Ie-a fost comunicată petenților, cu scrisoare recomandată, la data de 29 ianuarie 1998. Împotriva acestei soluții au formulat plângere soții C.S. și C.V., datată 20 iunie 2011 și adresată inițial Tribunalului Militar Timișoara, fiind înregistrată în Dosarul nr. 138/P/1989.

Prin Rezoluția din 28 iulie 2011, dispusă în Dosarul nr. 103/11/2/2011, a fost respinsă plângerea petenților ca fiind tardivă și neîntemeiată, de către prim procurorul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Timișoara. Din înscrisul de la Dosarul nr. 885/11/2/2011, rezultă faptul că soluția dată la 28 iulie 2011, în Dosarul nr. 103/11/2/2011 a fost comunicată petenților, la data de 02 august 2011. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., termenul de introducere a plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este de 20 de zile și curge de la data comunicării actului prin care conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior a respins plângerea formulată conform art. 275-278 împotriva rezoluției sau ordonanței de netrimitere în judecată.

Reținând că petenții au formulat plângerea împotriva soluției procurorului la data de 20 iunie 2011, fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Militar Timișoara în data de 14 septembrie 2011, iar soluția dată în Dosarul nr. 138/P/1989 Ie-a fost comunicată la data de 29 ianuarie 1998, instanța a constatat că excepția tardivității introducerii plângerii este întemeiată. Împotriva sentinței Tribunalului Arad au declarat recurs petenții C.S. și C.B.V. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că a nu au fost respectate prevederile legale privind citarea părților astfel că soluționarea cauzei s-a făcut în condiții nelegale. Prin decizia penală nr. 978R din 25 iunie 2012 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. a respins ca inadmisibil recursul declarat de petenții C.B.V. și C.S., împotriva sentinței nr. 151 din 26 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 23/751/2011. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat fiecare petent recurent la plata a câte 100 RON fiecare cheltuieli judiciare. Curtea de Apel examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și sub toate aspectele, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., a constatat că recursul petenților este inadmisibil pentru următoarele considerente: Potrivit actelor de la dosar, petenții C.S. și C.B.V. s-au adresat Tribunalului Arad cu o plângere, în condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen., împotriva Rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara de neîncepere a urmăririi penale nr. 190/P/1998, iar prin sentința penală nr. 151/2012 această instanță a dispus respingerea ca tardivă a plângerii.

Conform prevederilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. hotărârea pronunțată de Tribunalul Arad este definitivă, și împotriva acesteia nu mai poate fi formulată nici o cale ordinară de atac. În aceste condiții, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Timișoara a dispus respingerea recursului petenților. Împotriva acestei decizii au declarat recurs petenții C.S. și C.B.V., criticând hotărârea sub aspectul temeiniciei și legalității, fără a indica cazul de casare. La termenul din 6 decembrie 2012, Înalta Curte, din oficiu, conform dispozițiilor art. 302 alin. (2), raportat la art. 385 1 art. 385 15 lit. a) teza a II-a și la art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuție excepția de inadmisibilitate a recursurilor declarate de petenții C.S.

și C.B.V. împotriva sentinței penale nr. 978/R din 25 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 23/751/2011*, având în vedere că aceștia au exercitat calea de atac împotriva unei hotărâri definitive. Excepția pusă în discuție este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Legea procesual penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României revizuită, cu referire la art. 21 din Legea nr. 47/1992 pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În consecință, revine părții interesate obligația de a alege și exercita în condițiile legii calea procesuală prevăzută de C. proc.

pen. și în legi speciale. Corespunzător principiului constituțional al exercitării căilor de atac, numai în condițiile legii, legea procesual penală a reglementat cadrul căilor de atac, precum și cazurile de casare. Raportat la cauza dedusă judecății, se constată că dispozițiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 publicată în M. Of. Partea I nr. 714/26.10.2010, au modificat prevederile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., stabilind că hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) al aceluiași text de lege, este definitivă. Prin urmare, prin această modificare legislativă, hotărârile pronunțate în fond în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen. au fost excluse din categoria hotărârilor susceptibile a fi atacate cu recurs, prevăzute de art. 385 1 C. proc.

pen. În aceste coodiții, se constată că sentința penală nr. 151 din 26 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 23/751/2011* sub imperiul modificărilor legislative instituite prin Legea nr. 202/2010, este definitivă și nu poate face obiectul controlului jurisdictional, astfel încât recursurile declarate de petentii C.S. și C.B.V. împotriva acestei hotărâri și a deciziei penale nr. 978/R din 25 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, sunt inadmisibile, urmând a fi respinse ca atare. Ca urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge ca inadmisibile, recursul declarat de petenții C.S. și C.B.V.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenții petenți C.S. și C.B.V. vor fi obligați la plata sumei de câte 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de petentii C.S. și C.B.V. împotriva deciziei penale nr. 978/R din 25 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenții petenți la plata sumei de câte 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 6 decembrie 2012.