ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3105/2012

Asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 906/F din 25 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 17661/3/2006, a fost condamnat inculpatul A.V.P. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Prin aceeași hotărâre, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 122 alin. (1) lit. d) și art. 124 C. pen., s-a dispus încetarea procesului, față de același inculpat, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 292 C. pen.

În latură civilă, în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., instanța a admis, în parte sau integral, acțiunile civile exercitare de părțile civile D.V. (continuată de moștenitorii acestuia D.O., B.C. și B.L.), U.M., F.P., L.L., P.M., M.C., A.T., M.G. și D.R. și a dispus obligarea inculpatului la plata către părțile civile sus-menționate a sumelor de câte 15.000 dolari S.U.A., 20.000 dolari S.U.A., 15.000 dolari S.U.A., 10.000 dolari S.U.A., 20.000 dolari S.U.A., 10.000 dolari S.U.A., 10.000 dolari S.U.A., 20.000 dolari S.U.A. și 10.000 dolari S.U.A. Totodată, instanța a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă exercitată de partea civilă C.l. și a constatat că partea vătămată S.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Recursurile declarate împotriva hotărârii sus-menționate de inculpatul A.V.P., prin apărător desemnat din oficiu, și de partea civilă M.C.M. au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia penală nr. 56/A din 3 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 17661/3/2006. Decizia menționată a rămas definitivă prin nerecurare, mandatul de executare a pedepsei fiind pus în executare la data de 15 aprilie 2008. Împotriva acestei hotărâri, la data de 21 aprilie 2008, inculpatul condamnat A.V.P. a formulat contestație în anulare care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie sub nr. 2755/2/2008.

Prin încheierea din 6 iunie 2008 instanța a recalificat calea extraordinară de atac, ca fiind apel peste termen formulat de inculpat împotriva Sentinței penale nr. 906/F din 25 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală și, conform dispozițiilor prevederilor art. 365 alin. (3) C. proc. pen., a dispus suspendarea executării hotărârii atacate și punerea în libertate a inculpatului. Prin Decizia penală nr. 205/ A din 19 septembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 2755/2/2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul peste termen formulat de inculpatul A.P.V. împotriva Sentinței penale nr. 906/F din 25 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

Recursul declarat de inculpat împotriva acestei ultime decizii a fost soluționat prin Decizia penală nr. 696 din 27 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 2755/2/2008, prin care s-a admis recursul declarat de inculpat, s-a casat decizia atacată și s-a dispus trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea recalificării căii de atac exercitate de inculpat și înaintării acesteia la instanța competentă. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie sub nr. 2617/2/209 (641/2009).

Prin încheierea din 20 mai 2009 pronunțată în dosarul menționat, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a recalificat contestația în anulare formulată la data de 21 aprilie 2008 de inculpatul condamnat A.V.P., ca recurs peste termen împotriva Deciziei penale nr. 56/A din 3 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 17661/3/2006 și a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la instanța supremă în vederea soluționării căii de atac. Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2617/2/2009. Sub același număr a fost înregistrat și recursul peste termen declarat separat de inculpatul A.V.P.

împotriva aceleiași Decizii penale nr. 56/A din 3 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 17661/3/2006, constatându-se identitate de cauză. Prin Decizia penală nr. 4154 din 22 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2617/2/2009 s-a admis recursul peste termen formulat de inculpatul A.V.P., s-a casat Decizia penală nr. 56/A din 3 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 17661/3/2006 și, în parte, Sentința penală nr. 906/F din 25 iunie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei principale și a conținutului pedepselor complementare și accesorii, iar în rejudecare, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II și b) C. pen. Totodată, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 16 martie 2001 la 21 martie 2001, precum și perioada executată de la 15 aprilie 2008 la 6 iunie 2008 și de la 4 septembrie 2009 la zi.

La data de 7 septembrie 2011, la Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată cererea formulată de condamnatul A.V.P.M., adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu referire la Decizia penală nr. 4154 din 22 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 2617/2/2009, prin care a arătat că formulează contestație în anulare, în baza art. 386 lit. d) C. proc. pen., "întrucât nu a primit răspuns la cererea inițială înaintată pe 5 decembrie 2009". Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare, formulată de contestatorul condamnat A.V.P., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., pentru a se admite în principiu contestația în anulare, instanța trebuie să constate îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: - cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege; - motivul pe care se sprijină contestația este din cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen.; - în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar; Contestația în anulare se poate face, potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) - i), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă. e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1). C. proc.

pen. În prezenta cauză, deși contestatorul a arătat că formulează contestație în anulare în baza art. 386 lit. d) C. proc. pen., nu a motivat în niciun fel incidența acestor dispoziții legale, nu a depus și nu a invocat dovezi în sprijinul cazului de contestație invocat. În consecință, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., privind admisibilitatea în principiu a contestației în anulare. Totodată, este de menționat că prin Decizia penală nr. 3024 din 12 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 10076/1/2010, s-a respins, ca inadmisibilă, o altă cerere de contestație în anulare formulată de contestatorul A.V.P.

împotriva Deciziei penale nr. 4154 din 22 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care acesta a invocat același caz de contestație în anulare, prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul condamnat A.V.P. împotriva Deciziei penale nr. 4154 din 22 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2617/2/2009. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul condamnat A.V.P. împotriva Deciziei penale nr. 4154 din 22 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2617/2/2009. Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2012. Procesat de GGC - AA