ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2632/2013

Asupra recursului

penal de față constată următoarele:

Prin încheierea de la 5 iulie 2013 Curtea de

Apel Timișoara, secția penală, a dispus în baza art. 168 C. proc. pen.,

respingerea cererii inculpatului P.F.D. având ca obiect ridicarea sechestrului

asigurător instituit de către D.N.A. prin ordonanța din data de 8 martie 2011

asupra imobilului reprezentând un apartament compus din trei camere și

dependințe, situat în municipiul T., str. S., județul Timiș, și imobilului

reprezentând un apartament compus din trei camere și dependințe, situat în

municipiul T., str. G.L., județul Timiș.

A dispus restituirea chitanțelor

nr. A1 din 12 iunie 2013 și nr. A2 din 12 iunie 2013 precum și a recipiselor de

consemnare la Banca C. nr. B1 din 12 iunie 2013 și nr. B2 din 12 iunie 2013 reprezentând

sumele de 100 euro și 3.500 euro, după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că inculpatul P.F.D. a solicitat Curții de Apel

Timișoara să dispună ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța

din data de 8 martie 2011 asupra imobilului constând în apartament compus din 3

camere și dependințe și teren în cotă de 21/290 mp în folosință situat în T.,

str. S., județul Timiș și prin ordonanța din data de 21 aprilie 2011, asupra imobilului

constând în apartament compus din 3 camere și teren în cotă de 10/2262 mp în folosință

situat în T. pe str. G.L., județul Timiș.

În susținerea cererii,

inculpatul a solicitat a se reține că la data de 12 iunie 2013 a consemnat la Banca

C. la dispoziția Curții de Apel Timișoara întreaga sumă de 100 euro pentru care

s-a instituit sechestrul asigurător pe imobilul situat în T. pe str. S., județul

Timiș, iar bunul imobil situat în T. pe str. G.L., județul Timiș este grevat de

o ipotecă anterioară sechestrului asigurător, constând în promisiunea bilaterală

de vânzare-cumpărare constând în promisiunea de a înstrăina prin vânzare după data

de 15 martie 2013 și încasarea ultimei rate în cuantum de 3.500 euro, conform promisiunii.

Reține Curtea de Apel

Timișoara că inculpatul P.F.D. este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor

de aderare la un grup infracțional organizat, luare de mită, în formă continuată

și complicitate la infracțiunea de contrabandă calificată, prevăzută de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 270

alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și art. 26 C. pen. raportat la art. 270 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 și la art. 274 din aceeași lege și la art. 17

lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În raport de infracțiunile

reținute în sarcina inculpatului s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra

celor două imobile aflate în proprietatea inculpatului până la concurența sumelor

de 100 euro și 621.813,96 RON pentru infracțiunile de luare de mită și contrabandă

cu țigări.

De asemenea, Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara s-a constituit parte civilă,

în ceea ce îl privește pe inculpat, cu suma totală de 2.062.387,12 RON pentru reținerea

în sarcina sa a infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă calificată.

Față de infracțiunile

reținute în sarcina inculpatului apreciază Curtea de Apel Timișoara că instituirea

măsurilor asigurătorii și menținerea acestora în continuare este justificată de

împrejurarea că prejudiciul nu a fost achitat în întregime.

Referitor la antecontractul

de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în str. G.L., județul Timiș reține

Curtea de Apel Timișoara că acest contract dă naștere unui drept de creanță fără

consecințe asupra dreptului de proprietate, argumente în raport de care a apreciat

instanța de fond că nu se justifică ridicarea măsurilor asigurătorii.

Împotriva acestei încheieri,

a declarat recurs inculpatul P.F.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

sens în care solicită admiterea recursului, casarea încheierii și ridicarea sechestrului

asigurător instituit justificat de faptul că a consemnat la C. suma de 100 euro

ce a constituit obiectul infracțiunii de luare de mită, iar cu privire la imobilul

situat în str. G.L., Timișoara, arată că a încheiat în anul 2007, un antecontract

de vânzare-cumpărare pentru care, s-a achitat contravaloarea acestuia în proporție

de 99%, voința părților fiind aceea de a înstrăina bunul.

Susține, de asemenea,

apărarea că recurentul a consemnat la Banca C. și suma de 3.500 euro pe care a obținut-o

ca urmare a împlinirii termenului la care trebuie să se încheiere contractul de

vânzare-cumpărare.

Criticile aduse nu sunt

fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât

și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte

aspecte, apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpatul P.F.D. nu este

fondat, urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse

în continuare:

Din înscrisurile existente

la dosar rezultă că inculpatul P.F.D. este trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003, luare de mită în formă continuată prevăzută de

art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., contrabandă prevăzută de art. 270 alin.

(3) din Legea nr. 86/2006 și complicitate la contrabandă calificată prevăzută de

art. 26 C. pen., raportat la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 și

la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

În raport de infracțiunile

reținute în sarcina inculpatului prin ordonanța din 8 martie 2011 s-a dispus luarea

măsurilor asiguratorii, prin instituirea sechestrului asigurător, asupra apartamentului

din str. S., județul Timiș, iar prin ordonanța din 21 aprilie 2011 s-a dispus înființarea

sechestrului asigurător până la concurența sumelor de 100 euro și 2.019.240,02 RON

asupra apartamentelor din str. S., județul Timiș și din str. G.L., județul Timiș,

ambele aflate în proprietatea inculpatului.

În cauză, Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara s-a constituit parte civilă cu suma

de 2.062.387,12 RON, în ceea ce îl privește pe inculpat, ca urmare a reținerii și

a infracțiunii de contrabandă calificată.

Potrivit dispozițiilor

art. 163 C. proc. pen.,

măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța

de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a

bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei

produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

Art. 19 din Legea nr.

78/2000 statuează că, î

n

cazul săvârșirii infracțiunilor la care se referă prezentul capitol, banii, valorile

sau orice alte bunuri care au fost date pentru a determina săvârșirea infracțiunii

sau pentru a răsplăti pe infractor ori cele dobândite prin săvârșirea infracțiunii,

dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea

acesteia, se confiscă, iar dacă bunurile nu se găsesc, condamnatul este obligat

la plata echivalentului lor în bani.

Art. 20 din Legea nr.

78/2000 statuează că, în cazul în care s-a comis o infracțiune dintre cele prevăzute

în prezentul capitol, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Înalta Curte apreciază

că, în raport de cadrul legal evocat, instituirea măsurilor asigurătorii, constând

în indisponibilizarea celor două bunuri imobile, aparținând inculpatului corespunde

tuturor cerințelor legale, necesitatea luării acestei măsuri fiind determinată atât

de dispozițiile art. 19 și 20 din Legea nr. 78/2000, potrivit cărora instituirea

măsurilor asigurătorii este obligatorie, cât și de valoarea prejudiciului produs

prin comiterea infracțiunilor de contrabandă și complicitate la contrabandă.

Este adevărat că suma

de 100 RON ce a constituit obiectul infracțiunii de luare de mită este una modică,

sumă pe care de altfel inculpatul P.F.D. a consemnat-o la Banca C., însă instituirea

măsurii asigurătorii este impusă de valoarea a prejudiciului produs ca urmare a

infracțiunilor de contrabandă și complicitate la contrabandă.

Criticile formulate de

apărare, referitoare la nelegalitatea măsurii asigurătorii privind apartamentul

din str. G.L., județul Timiș, invocând în acest sens existența unui antecontract

de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2007, nu sunt fondate și în niciun caz nu

pot determina adoptarea unei soluții contrare celei pronunțate de instanța de fond.

Antecontractul de vânzare-cumpărare

nu produce efecte juridice cu privire la dreptul de proprietate asupra bunului ce

face obiectul contractului, nefiind translativ de proprietate, fapt pentru care

apreciază Înalta Curte că la momentul instituirii măsurii sechestrului asigurător

bunul se afla în patrimoniul inculpatului.

Cum până la acest moment

procesual prejudiciul produs prin comiterea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului

nu a fost acoperit, Înalta Curte constată că soluția dispusă de instanța de fond

este legală și temeinică fapt pentru care urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.F.D. împotriva încheierii din 5 iulie 2013 a Curții

de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 609/59/2011*/a1.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

6 septembrie

2013.