ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1447/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1447/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 511/PI din 16 decembrie 2011

pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 6831/30/2009, în baza art. 9 alin.

(1) lit. b) alin. (3) din Legea nr. 241/2005, pentru infracțiunea de evaziune

fiscală, a fost condamnată inculpata D.A., la 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) din Legea nr.

656/2002, pentru infracțiunea de spălare de bani, a fost condamnată aceeași

inculpată la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 290 C. pen., cu aplic., art.

41 alin. (2) C. pen., pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură

privată, în formă continuată, a fost condamnată aceeași inculpată la: 2 (doi)

ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen., pentru

infracțiunea de uz de fals, a fost condamnată aceeași inculpată la 2 (doi) ani

închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b)

C. pen., s-a dispus ca inculpata D.A., să execute pedeapsa cea mai grea, aceea

de 5 (cinci) ani închisoare, sporită cu 6 (șase) luni închisoare, urmând ca

inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni

închisoare.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) alin.

(3) din Legea nr. 241/2005, art. 53 pct. 2 lit .a) C. pen., art. 65 alin. (2),

(3) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.,

pe o durată de 3 (trei) ani - după executarea pedepsei închisorii, după

grațierea totală sau a restului de pedeapsă, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., au fost

interzise inculpatei pe perioada executării pedepsei închisorii, drepturile

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.

În baza art. 26 C. pen., rap. la art. 23

alin. (1) din Legea nr. 656/2002, pentru infracțiunea de complicitate la

spălare de bani, a fost condamnat inculpatul K.F.G., la 4 (patru) ani

închisoare.

În baza art. 290 C. pen., a fost

condamnat același inculpat, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub

semnătură privată la 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b)

C. pen., s-a dispus ca inculpatul K.F.G., să execute pedeapsa cea mai grea,

aceea de: 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., au fost

interzise inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A.R.,

pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 23 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 656/2002 - complicitate la spălare de bani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A.R.,

pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. - uz de fals.

În baza art. 445 C. proc. pen., art. 170

C. pen., au fost declarate ca fiind false și s-a dispus anularea următoarelor

înscrisuri: dispoziție de plată externă din data de 23 iunie 2008, privind

transferul sumei de 11.500.000 euro din contul SC N.M.I. SRL în contul societății

G.P.C. Siria; dispoziție de plată externă din data de 27 iunie 2008, pentru

plata sumei de 2.276.943,oo euro din contul SC N.M.I. SRL în contul societății

G.P.C. Siria; contract din 12 iunie 2008 încheiat între G.P.C. Siria și K.F.G.;

A fost respinsă cererea de anulare

formulată de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara, de anulare a următoarelor

înscrisuri: contract din 12 iunie 2008 încheiat între G.P.C. Siria și SC N.M.I.

SRL Timișoara, I.P.F. din 12 iunie 2008, contract din 23 iunie 2008 încheiat

între G.P.C. Siria și SC N.M.I. SRL Timișoara, I.P.F. din 23 iunie 2008, I.P.F.

din 12 iunie 2008, I.P.F. din 23 iunie 2008, contract din 23 iunie 2008

încheiat între SC N.M.I. SRL Timișoara și K.F.G., I.P.F. din 23 iunie 2008, contract

din 23 iunie 2008 încheiat între SC N.M.I. SRL Timișoara și A.R.

În baza art. 14, 346 alin. (1) C.

proc. pen., art. 998 C. civ., a fost obligată inculpata D.A. să plătească părți

civile M.F.P. - A.N.A.F. prin D.G.F.P. Timișoara, echivalentul în lei al sumei

de 1.840.000 euro la data executării, cu dobânzile legale aferente.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., art.

25 din Legea nr. 656/2002, a fost respinsă cererea de confiscare a sumei de

2.276.943,oo euro, echivalent în lei și a sumei de 11.500.000,oo euro,

echivalent în lei formulată de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara.

În baza art. 163 C. proc. pen., art. 24

1

din Legea nr. 656/2002, s-a menținut măsura asiguratorie luată prin Ordonanța

din 02 aprilie 2009 a D.N.A Serviciul Teritorial Timișoara și procesul verbal

de aplicare a sechestru din 08 aprilie 2009, de indisponibilizare și

instituirea sechestrului asupra imobilelor, inclusiv anexe cum sunt menționate

în procesul verbal, respectiv clădire (corp principal) și clădire (subsol sau

altă destinație) situată în Timișoara, cadastru și nr. C.F. și clădire

(corp principal), situată în Timișoara, nr. cadastru și C.F. , aparținând

inculpatei D.A.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005,

s-a dispus referitor la inculpata D.A., ca la rămânerea definitivă a hotărârii,

o copie de pe dispozitivul hotărârii să se comunice la Registrul Comerțului.

În baza art. 190 C. proc. pen., au

fost obligați inculpații D.A. și K.F.G. și intervenienta SC C. SA București să

plătească în total suma de 10500 lei, respectiv câte 3.500 lei fiecare, în

contul Biroului de expertize de pe lângă Tribunalul Timiș, reprezentând

onorariu expertiză, pentru expertiza efectuată în cauză de către expert B.P.E.

În baza art. 191, alin. (1) și (2)

C. proc. pen., au fost obligați inculpații D.A. și K.F.G., la câte 4.000 lei

fiecare cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a pronunța această sentință

penală,Tribunalul Timiș, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a reținut

că starea de fapt din rechizitoriu, este confirmată de probele aflate la dosar,

probe administrate în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare

judecătorească.

Astfel, s-a reținut că la dosar sunt

probe certe că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat din 28

septembrie 2007 la Biroul Notarului P.S. din Caransebeș, inculpatul A.R., ca

persoană fizică a cumpărat de la SC L.D.T.I. SRL, cu suma de 462.152,7 lei

imobilul compus din intravilan

în Lunca Varnița arabil cu “Fabrica de îmbuteliat apa plata”

de 5.975,5 mp, înscrise în C.F.- Pecinișca, precum și asupra terenului aferent

fabricii de îmbuteliat apa plata, descrisă mai sus, respectiv terenul Lunca

Varnița arabil intravilan de 1.438,5 mp, înscris în C.F.- Pecinișca.

De asemenea, s-a reținut că prin Contractul de vânzare

- cumpărare din 06 decembrie 2007 și facturile fiscale, inculpatul

K.F.G. a cumpărat ca

persoană fizică, activele (instalații)

necesare pentru

derularea activității de exploatare ape minerale, active care potrivit

situației de la O.R.C. aparțineau SC F. SRL (societate pentru care la data de

17 ianuarie 2008 se înregistrează din oficiu starea de intrare în insolvență,

iar prin sentința nr. 79 din 10 ianuarie 2008 se deschide procedura generală de

insolvență pe baza Legii nr. 85/2006).

Totodată, s-a constatat că a fost

constituită o societate comercială nouă, SC N.M.I. SRL, în baza a două procuri

ale cetățenilor arabi O.A. și H.A., autentificate la notar din Siria, traduse

și legalizate semnătura la B.N.P., I.N. din Timișoara din 29 noiembrie 2007, din

29 noiembrie 2007 prin care inculpata D.A. a fost împuternicită să constituie

pe numele celor doi cetățeni arabi, o societate comercială română și să-i

reprezinte la toarte autoritățile din România. Cele două procuri au fost

înmânate inculpatei D.A. de către inculpatul A.R., aceștia cunoscându-se din

anii anteriori.

Prima instanță a mai constatat că în

cele două procuri au fost menționate pentru D.A. doar drepturi și obligații

generale ce urmau să fie exercitate de aceasta în numele cetățenilor arabi,

nefiind specificată denumirea pe care trebuia să o aibă societatea și nici

sediul acesteia. Toate aceste mențiuni referitoare la noua societate i-au fost

însă comunicate inculpatei de către inculpatul A. care i-a comunicat atât

sediul societății( Timișoara, jud. Timiș), precum și trei variante pentru

denumirea societății din care a fost aleasă denumirea de SC N.M.I. SRL, cât și

alte detalii necesare pentru înființarea societății remițându-i și o sumă de

circa 2.000 lei necesară pentru constituirea societății și alte sume pentru

plata unor taxe.

S-a mai reținut că ulterior pentru

redactarea statutului societății și depunerea la R.O.C., inculpata D.A., a

consultat un avocat căruia i-a pus la dispoziție toate actele pe care i le-a

dat inculpatul A.R., și a comunicat avocatului și celelalte detalii pentru

constituirea societății.

De asemenea, s-a constatat că pentru încheierea

contractului cu privire la sediul societății, inculpata D.A., conform

indicațiilor date de inculpatul Andress, l-a contactat telefonic pe Iovescu Ion

(proprietarul spațiului din Timișoara, jud. Timiș), cu care apoi s-a întâlnit,

cu această ocazie inculpata constatând că acesta cunoștea despre încheierea

unui contract de comodat pentru sediul societății, și fiind încheiat contractul

de comodat din 19 noiembrie 2007,

în care se stipulează

faptul că este cu titlu gratuit și are durata până la 19 mai 2008. Contractul

poartă la comodanți, numele I.E. și I.A. (nefiind însă semnat în realitate de

aceasta), iar la comodatar este semnat în calitate de reprezentant al SC N.M.I.

SRL de către inculpata D.A.

Prima instanță a constatat că în fapt, societatea nu a

funcționat niciodată la acest sediu din

Timișoara, jud. Timiș.

S-a reținut că după constituirea și înregistrarea la

O.R.C. a noii societăți, SC N.M.I. SRL (respectiv 02 octombrie 2008 când i s-a atribuit

nr. de înmatriculare) inculpata D.A., arată că s-a ocupat personal de

formalitățile privind confecționarea ștampilei cu însemnele SC N.M.I. SRL, pe

care împreună cu actele originale ale societății obținute de la O.R.C., le-a

predat inculpatului A.R.

Din „Actul adițional” din 21 decembrie 2007, s-a

reținut că SC H.W. SRL prin asociatul unic H.H., cesionează către SC N.M.I. SRL

Timișoara (reprezentată de către împuternicita D.A.), cele 20 de părți sociale

la valoarea nominală fiind împuternicită inculpata D.A. să înregistreze actul

adițional la O.R.C., astfel că inculpata D.A. a semnat în numele SC N.M.I. SRL

Timișoara, atât actul adițional cât și cererea din 24 ianuarie 2008 (vol. IV,

filele 75, 76) de înregistrare a acestui act la Registrul Comerțului.

În același act adițional( vol. IV, fila 76 dosar u.p),

s-a făcut și mențiunea recodificării obiectului de activitate al SC H.W. SRL,

cu precizarea că obiectul de activitate principal este producția de ape

minerale și ape îmbuteliate.

Prima instanță a reținut că în luna februarie 2008

inculpata D.A., a fost solicitată de către inculpatul A.R. să-l însoțească la

cabinetului avocatului P.P. în legătură cu vânzarea părților sociale ale SC

H.W. SRL - al cărui asociat unic devenise SC N.M.I. SRL Timișoara. La aceste

negocieri au participat inculpatul

A.R. care vroia să vândă terenul și imobilul

unde funcționa fabrica de îmbuteliat apă plată, inculpatul G.K. ca reprezentant

al SC N.M.I. SRL, care cesiona părțile sociale, precum și în nume propriu

pentru vânzarea activelor deținute în nume personal, necesare desfășurării

procesului de îmbuteliat apă plată, precum și avocat P.P. care a semnat pentru

atestarea datei certe și a semnăturii părților, și pentru SC C. SA - reprezentantul

M.B.B.

De asemenea, s-a reținut că începând

cu toamna anului 2007, SC C. SA (ce are ca obiect principal de activitate

îmbutelierea și comercializarea apelor minerale), în scopul extinderii

activității reprezentanții acesteia s-au deplasat la Herculane unde au luat

legătura cu directorul general M. și au discutat cu administratorul SC H.W.

SRL, numita I.L.L., căreia anterior i s-a transmis telefonic să le pună la

dispoziția reprezentanților SC C. SA, atât documentele societății SC H.W. SRL,

cât și informații despre societate.

Întrucât în vederea perfectării tranzacției de vânzare

cumpărare, reprezentanții SC C. SA au solicitat încheierea unui contract cadru

care să cuprin

dă condițiile în care se va realiza tranzacția,

la data de 13 februarie 2008 la sediul av. P.P. din Timișoara

a fost încheiat „Contractul cadru (agrement)” între SC C.

SA,

în calitate de cumpărător,

reprezentată de administratorul M.B.B. și vânzătorii - SC N.M.I. SRL (cu

sediul în Timișoara), deținătoare la acea dată a 100% din părțile sociale ale

SC H.W. SRL (cu sediul în Băile Herculane, județul Caraș-Severin), SC

N.M.I. SA, fiind reprezentată la acea dată de către inculpatul K.F.G.);

vânzătorul A.R., cetățean german, în calitate de vânzător al unui imobil

(terenul pe care

funcționa fabrica de îmbuteliat apa plată)

; și vânzătorul G.F.K., cetățean german, pentru vânzarea

activelor (conducte de aducțiune, instalații, etc.).

S-a constatat că acest contract a avut ca obiect atât

vânzarea-cumpărarea părților sociale ale SC H.W. SRL (la care asociat unic era

SC N.M.I. SRL), cât și a activelor aferente activității de exploatare a apei

minerale deținute de

inculpatul

K.F.G., precum și vânzarea imobilului situat în

localitatea Lunca Varnița - Băile Herculane, județul Caras-Severin,

deținut de inculpatul A.R., prețul total al contractului-cadru fiind de

12.000.000 euro, (compus din echivalentul a 125.000 euro pentru teren,

echivalentul a 375.000 euro pentru active și echivalentul a 11.500.000 euro pentru

părțile sociale).

De asemenea, s-a reținut că la data de 14 februarie 2008,

au fost deschise la B.C.R. Sucursala Timișoara conturile în lei și valută, pe

numele SC N.M.I. SRL, unica persoană autorizată pentru aceste conturi fiind

inculpatul

K.F.G., acesta semnând și

cererea de deschidere a contului, fiind împuternicit prin procurile speciale

ale cetățenilor arabi O.A. și H.A. (vol. III, filele 28-31), cum rezultă din

comunicarea băncii și documentele depuse (cererea pentru deschidere de cont din

aceeași dată, (filele nr. 3-26), procurile speciale ale cetățenilor arabi O.A.

și H.A. (filele nr. 3-28-33), acești cetățeni fiind deținători a câte 50% din

părțile sociale ale

SC H.W. SRL

și SC N.M.I. SRL.

Inculpatul K.F.G., a fost împuternicit să efectueze orice operațiune bancară în

lei sau valută dar și să administreze conturile acestor societăți.

S-a mai reținut că inculpatul K.F.G. a fost însoțit la

B.C.R. de către ceilalți doi inculpați D.A. și A.R.

Prima instanță a constatat că la aceeași dată de 14

februarie 2008 inculpatul K.F.G. a deschis și contul personal în euro, iar

inculpatul A.R. a deschis un contul personal, iar ulterior s-a încheiat

contractul de cesiune de părți sociale autentificat din 06 iunie 2008 la

B.N.P., V.S.P., contract prin care s-au cedat în mod irevocabil toate părțile

sociale deținute în cadrul SC H.W. SRL, de către cedentul SC N.M.I. SRL

- reprezentată de D.A. (cu

procură de la inculpatul K.F.G., autentificată din 16 mai 2008 la B.N.P., S.S.M.)

către cesionarul SC C. SA (reprezentată de administrator M.B.B.).

S-a constatat că prețul acestui contract a fost

stabilit la 11.500.000 euro

și a fost achitat societății SC N.M.I. SRL de către SC

C. SA la data de 20 iunie 2008 prin echivalentul în lei, la cursul B.N.R., în

contul deschis la B.C.R. - Sucursala Timiș, unica persoană autorizată pe acest

cont fiind inculpatul K.F.G.

De asemenea, s-a reținut că la aceeași dată de 06

iunie 2008, a fost încheiat și contractul de

vânzare-cumpărare

active

,

autentificat de BNP - V.S.P., între inculpatul K.F.G. în calitate de vânzător,

(reprezentat de mandatarul inc. D.A.) si SC C. SA în calitate de cumpărător,

reprezentată de administrator M.B.B., având ca obiect, vânzarea-cumpărarea de

active, bunuri mobile aflate la sediul fabricii de îmbuteliat apă si folosite

de către SC H.W. SRL în realizarea obiectului de activitate. La pct. 2.2. din

contract, vânzătorul, inc. K.F.G. declară că bunurile care fac obiectul

contractului, au fost dobândite anterior în baza următoarelor documente:

contractul de vânzare-cumpărare din 06 decembrie 2007 și facturile

fiscale.

Prețul

acestui contract a fost stabilit la suma de 1.275.000 euro, sumă care a fost

achitată de către SC C. SA cu

ordinul de plată din data de 09 iunie 2008, în euro, în contul, deschis la

B.C.R., Sucursala Timiș, pe numele inculpatului K.F.G. (anterior în contractul

cadru agrement s-a stipulat prețul ca fiind echivalentul a 375.000 euro).

Totodată, s-a constatat că la aceeași dată de 06 iunie

2008 a fost încheiat

contractul de vânzare-cumpărare,

autentificat sub nr. 713 la B.N.P.-

V.S.P., între inculpatul A.R., cetățean german, în calitate de vânzător și SC

C. SA, în calitate de cumpărător, reprezentată de M.B.B., având ca obiect,

imobilul situat în localitatea Lunca Varnita - Herculane, județul

Caraș-Severin, compus din teren arabil în suprafața de 5 975,5 mp, cu „fabrica

de îmbuteliat apa plată” si terenul arabil în suprafața de 1.438,5 mp. în

contract vânzătorul menționând că imobilele au fost dobândite prin cumpărare de

la SC L.D.T.I. SRL, cu sediul in Timișoara, în data de 28 septembrie 2007.

Prețul

acestei vânzări din contractul din 06 iunie 2008, a fost stabilit la suma de

1.025.000 euro

și a fost achitat cu ordin de plată de către SC C. SA la data de 06

iunie 2008, în euro, în contul personal, deschis la B.C.R., Sucursala Jud.

Timiș, pe numele inculpatului A.R., cu precizarea că anterior prin contractul cadru

de agrement s-a stipulat un preț echivalentul a 125.000 euro).

S-a apreciat că prima instanță a reținut că în

perioada 06 iunie 2008 - 23 iunie 2008, SC C. SA, a făcut toate plățile legate

de achiziționarea Fabricii de îmbuteliat apă plată în sensul că în data de 06

iunie 2008 a virat în contul personal al inculpatului K.F.G., suma de

1.275.000 euro,

reprezentând prețul activelor, în contul personal al inculpatului A.R., suma de

1.025.000 euro reprezentând prețul terenului, precum și în contul SC N.M.I. SRL

(la care unicul titular de cont era

inculpatul

K.F.G.) suma de 11.500.000,00 euro,

reprezentând contravaloarea celor 20 părți sociale deținute de această

societate ca unic acționar al SC H.W. SRL.

Deși în urma tranzacției de vânzare-cumpărare

încheiată între SC N.M.I. SRL (deținătoarea părților sociale ale SC H.W.

SRL),

reprezentată de D.A., această inculpată în calitate de administrator

împuternicit al

SC N.M.I. SRL

, avea obligația de a înregistra în

evidențele contabile ale societății suma de 11.500.000 euro, echivalent în lei,

obținută de societate din tranzacția menționată, prima instanță a constatat că

această obligație nu a fost respectată, nefiind înregistrate aceste venituri de

11.500.000 euro și nefiind calculat și virat la bugetul de stat impozitul pe

profit de 1.840.000 euro - echivalent în lei, aferent acestei sume încasată din

tranzacție.

Instanța de fond a mai reținut că prin raportul de constatare

financiar contabilă întocmit în faza de urmărire penală de specialistul H.C.,

s-a stabilit un prejudiciu la bugetul de stat de 6.758.668 lei - echivalentul a

1.840.000 euro pentru care expertiza a concluzionat că răspunderea îi revine

inculpatei D.A.

Totodată s-a mai reținut că din probele aflate la

dosar rezultă că această sumă de 11.500.000 euro obținută de SC N.M.I. SRL din

tranzacția menționată a fost transferată ulterior către firma G.P.C. din Siria

pentru plata unei facturi proformă(din 12 iunie 2008) pentru achiziționarea

unei cantități de 20.000 tone orez.

Astfel,

s-a constatat că la data de

23 iunie 2008

inculpata D.A. a depus

la B.C.R. Sucursala Timișoara,

Dispoziția/Declarația de plată externă prin care s-a dispus plata sumei de

11.500.000, 00 euro din contul SC N.M.I. SRL către firma G.P.C. din Siria,

reprezentând o plată pentru factura proformă din 12 iunie 2008, contract din 12

iunie 2008,

(achiziționarea cantității de 20.000 tone orez la prețul de 575 euro/tonă C.I.F.-

Constanța port). S-a reținut că deși această dispoziție de plată ar fi trebuit

să fie semnată de inculpatul

K.F.G., care avea calitatea de

titular al conturilor SC N.M.I. SRL, cu toate acestea dispoziția de plată, a

fost semnată în mod nelegal, în fals de către inculpata D.A., prin imitarea

semnăturii lui K.F.G.(conform expertizei grafologice întocmită în cauză),

pentru a induce în eroare funcționarul băncii care compara vizual semnătura și

pentru a obține validarea operațiunii bancare.

De asemenea, s-a reținut că în cursul aceleași zile 23 iunie

2008, inculpații D.A. și K.F.G., s-au prezentat împreună la B.C.R. Timișoara

unde inculpata D.A. a depus

Dispoziția/Declarația de plată externă purtând aceeași

dată, semnată legal de titularul contului inculpatul K.F.G. cât și de mandatara

inculpata D.A., pentru plata externă a sumei de 1.274.947,00 euro din contul

personal al inculpatului K.F.G. în contul firmei G.P.C. din Siria, pentru

contravaloarea facturii pro-forma invoce din 12 iunie 2008 și contract din 12

iunie 2008. Acest contract care atestă o situație nereală (

achiziționarea de către

persoana fizică K.F.G.

a cantității de 2.217,3 tone

orez la prețul de 575 euro/tona C.I.F. - Constanța port)

, este semnat la rubrica

“reprezentant” de către inculpatul K.F.G. în calitate de persoană fizică, (vol.

III filele nr. 101-103). Prima instanță a constatat că această operațiune nu a

fost validată de bancă deoarece funcționarul de la ghișeu după ce a preluat

documentele depuse, având suspiciuni asupra realității operațiunii și faptului

că banii, urmau a fi transferați în Siria, țară care nu furnizează relații

despre clienți, a transmis aceste documente în aceeași zi prin e-mail Direcției

de Conformitate din cadrul B.C.R. București, pentru analiză, neprimind

răspunsul în aceeași zi.

S-a reținut

că a doua zi, 24 iunie 2009 inculpata D.A., s-a prezentat din nou la B.C.R.

Sucursala jud. Timiș, însă de această dată împreună cu inculpatul A.R., iar

inculpata D. i-a comunicat funcționarei de la ghișeu că nu mai dorește să fie

efectuată plata externă pe care o solicitase în ziua anterioară.

În

aceeași zi de 24 iunie 2008, inculpata D.A. (ca mandatar al inculpatului

G.F.K.,

conform procurii de la dosar)

prin Dispoziția/Declarația de plată externă semnată de aceasta,

a dispus transferul sumei de

1.274.947,00 euro din contul personal al inculpatului K.F.G. în contul SC

N.M.I. SRL, operațiunea reprezentând plata contravalorii facturii proforme din 23

iunie 2008, contract din 23 iunie 2008, pentru achiziționarea cantității de

2.217,3 tone orez la prețul de 575 euro/tonă C.I.F.-Constanța port.

De

asemenea, prima instanță a reținut că în aceeași zi 24 iunie 2008 și

inculpatul A.R. depune

Dispoziția/Declarația de plată externă semnată de el, prin care

dispune transferul sumei de

1.001.995,00 euro din contul său personal în contul SC N.M.I. SRL, operațiunea

reprezentând tot o plată pentru achiziție orez, respectiv plata contravalorii

facturii proforme din 23 iunie 2008, contract din 23 iunie 2008 (nesemnat la

rubrica privind reprezentantul cumpărătorului), având ca obiect achiziționarea

cantității de 1.742,6 tone orez la prețul de 575 euro/tona C.I.F.- Constanța

port.

La

aceeași dată de 24 iunie 2008, s-a reținut că pentru întreaga sumă de bani

transferată în contul SC N.M.I. SRL, din conturile personale ale celor doi

inculpați A.R. și K.F.G., respectiv suma totală de 2.276.943,00 euro, inculpata

D.A. întocmește

Dispoziția/Declarația de plată externă prin care dispune transferul

acesteia către firma G.P.C. din Siria, operațiunea reprezentând contravaloarea

facturii proforme din 23 iunie 2008, contract din 23 iunie 2008. Deși unicul

titular al contului SC N.M.I. SRL

era inculpatul K.F.G., și de această dată inculpata D.A.

l-a semnat în fals pe acesta pe

Dispoziția/Declarația de plată externă

la rubrica “persoane

autorizate” prin imitarea semnăturii acestuia pentru a induce în eroare

funcționarul băncii care avea ca atribuțiuni să compare semnătura de pe

document cu cea din baza de date și astfel să fie validată operațiunea (aspect

confirmat de concluziilor raportului de constatare T.H. Științifică Grafică și

Raportului de Expertiză Grafică întocmit de L.J.E.C. Timișoara filele nr. 1-171-193).

Instanța

de fond a constatat că intenția de falsificare de către inculpata D.A. a

semnăturii titularului de cont pe documentul

Dispoziția/Declarația de

plată externă din data de 24 iunie 2008 este dovedită și de împrejurarea că în

aceeași dată din contul personal al

inculpatului

K.G.F. în contul societății SC

N.M.I. SRL, operațiunea de

transfer este efectuată de către inculpata D.A. (care semnează cu procură) iar

pentru transferul din contul societății SC N.M.I. SRL (unde inculpatul K.F.G.

era unica persoană autorizată) în contul firmei din Siria, documentul figurează

semnat de titular, respectiv de către inculpatul K.F.G. O asemenea situație nu

se putea justifica, întrucât dacă titularul ar fi fost prezent, nu era necesar

să se facă prin mandatar transferul din contul personal în contul societății și

imediat să se facă personal de titular transferul din contul societății în contul

firmei din Siria. Această operațiune nu a fost validată de bancă din motive

tehnice, deoarece pe formularul

Dispoziția/Declarația de plată externă din data de 24

iunie 2008 (filele nr. III-8) exista o corectură la rubrica privind “numărul

contractului”, formularul nu fost scanat corespunzător și operațiunea nu s-a

mai procesat.

Datorită acestui fapt funcționarea de

la bancă i-a comunicat telefonic inculpatei D.A. despre care știa că se ocupă

de actele

SC N.M.I. SRL

, motivul neefectuării

operațiunii bancare solicitându-i să refacă dispoziția de plată.

S-a mai reținut că ulterior în data de

27 iunie 2008 inculpata D.A. a revenit la bancă cu formularul dispoziției de

plată refăcut, având aplicată ștampila societății, și semnătura titularului de

cont asemănătoare cu cea din baza de date, astfel că operațiunea bancară s-a

derulat. S-a reținut că această semnătură a fost executată în fals de către D.A.

(conform

raportului de Expertiză Grafică întocmit de

L.J.E.C. Timișoara, aflată la vol. I, fila 171), prin imitarea semnăturii

titularului de cont inculpatul K.F.G.

Referitor la importurile de orez de la

G.P.C. din Siria

, prima instanță a constatat

că din datele dosarului rezultă că acestea sunt fictive. La dosarul de urmărire

penală Vol. III, se află contractul de vânzare-cumpărare din 12 iunie 2008 prin

care

G.P.C.

Siria

vinde lui K.F.G. (domiciliat în Germania) cantitatea de 2.217,3 tone orez,

precum și copia contractului din 23 iunie 2008 (vol. III- fila 87), prin care

G.P.C. din Siria vinde către

SC N.M.I. SRL

cantitatea de 3.959,9 tone

orez (contract semnat de către reprezentanții vânzătorului și cumpărătorului),

precum și contractul din 23 iunie 2008 (vol. III. fila 116) prin care

SC N.M.I. SRL

vinde către A.R. cantitatea

de 1.742,6 tone orez (contract nesemnat de A.R.), cu factura proformă din 23

iunie 2008.

Din probele aflate la dosar, s-a reținut că aceste

importuri de orez erau nereale, datorită faptului că pe de o parte nu era

justificată achiziționarea unei cantități atât de mari de orez de către persoană

fizică, iar pe de altă parte societatea nu a făcut achiziții mari de orez

întrucât din verificările efectuate de Garda Financiară la sediul

SC N.M.I. SRL

Timișoara(sediu unde în fapt

societatea nici nu a funcționat), precum și la sediul din localitatea Voluntari,

(în incinta complexului Smart Export Construct, depozit), unde societatea și-a

schimbat sediul la 02 octombrie 2008, rezultă că în aceste spații ale

societății nu au fost identificate că ar fi fost depozitate cantități de orez.

Din verificările efectuate la A.N.V., cât și la D.R.A.O.F. Timișoara prima

instanță a reținut că societatea nu are înregistrate achiziții sau livrări

intracomunitare de orez, sau alte mărfuri (vol. II, fila 217, 220).

Tribunalul a constatat că expertiza efectuată în cauză

în faza de urmărire penală de către specialistul H.C.F., a stabilit prejudiciul

de 1.840.000 euro - echivalent în lei, și că operațiunile de transfer din

conturile personale ale inculpaților K.F.G. și

A.R. în contul

SC N.M.I. SRL

, au fost făcute fără a avea

la baza operațiunile reale, cu scopul de a se pierde urma banilor.

S-a mai reținut că în faza de cercetare judecătorească

a fost efectuată expertiză contabilă de către expertul C.A., prin care s-a

stabilit un prejudiciu de 6.758.656 lei, constând în nevirarea de către SC C.

SA a impozitului datorat asupra câștigurilor realizate din cesionarea părților

sociale către asociații O.A. și H.A. și s-a concluzionat că: impozitul este

datorat conform reglementărilor cuprinse în Titlul III, Impozitul pe venit cap.

V Venituri din investiții, art. 65-67 din C. fisc.;

SC N.M.I. SRL

, nu datorează impozit pe

profit deoarece, veniturile realizate din cesiunea părților sociale sunt

venituri neimpozabile la calculul impozitului pe profit conform art. 19 alin. (1)

și 20 lit. b) din Legea nr. 571/2003 (R) privind C. fisc.; debitorii față de

bugetul statului privind impozitul datorat asupra câștigurilor realizate sunt

beneficiarii direcți ai acestor câștiguri, respectiv asociații

O.A. și H.A.;

responsabilitatea pentru nereținerea prin stopaj la sursă și nevirarea

impozitului datorat de debitori revine factorilor de răspundere din cadrul SC

C. SA, dobânditorul părților sociale, conform art. 67 alin. (3) lit. b) din C. fisc.

La această expertiză au fost formulate și încuviințate

obiecțiuni și prin răspunsul la aceste obiecțiuni prima instanță a constatat că

expertul nu a stabilit cu certitudine reglementările legale incidente în cauză

în baza cărora s-a calculat prejudiciul și s-au formulat concluzii cu privire

la răspunderea pentru acest prejudiciu, nefiind clarificat dacă se aplică

reglementările referitoare la obligațiile persoanelor juridice sau cele care

prevăd obligațiile persoanelor fizice. De altfel, s-a reținut că în răspunsul

la obiecțiuni expertul a făcut o mențiune în sensul că, cunoștințele unui

expert sunt limitate sugerând instanței să se adreseze A.N.A.F. Comisia

Centrală, însă instanța constată că această sugestie nu putea fi luată în

considerare în condițiile în care A.N.A.F.- ul este parte în dosar în

reprezentarea Statului român.

Avându-se în vedere că în cele două expertize au fost

exprimate opinii diferite cu privire la dispozițiile legale din C. fisc. care

sunt aplicabile în cauză (dacă sunt aplicabile reglementările din Titlul III -

impozitul pe venit al C. fisc. care reglementează raporturile, obligațiile

contribuabililor, persoane fizice, sau sunt aplicabile prevederile Titlului II

- impozit pe profit care reglementează obligațiile contribuabililor, persoane

juridice), și cu privire la persoanele cărora le-ar reveni eventuala răspundere

pentru prejudiciu, a fost dispusă - conform art. 125 C. proc. pen., o nouă

expertiză contabilă, care a fost efectuată de către expert contabil Dr. Ec. B.P.E.

S-a reținut că această nouă expertiză contabilă a

stabilit prejudiciul în sumă de 6.769.150 lei, echivalentul în lei pentru

impozitul pe profit datorat de

SC N.M.I. SRL pentru profitul realizat din operațiunea

de cedare a celor 20 de părți sociale în data de 20 iunie 2008, în valoare de

42.241.800 lei(11.500.000 euro), impozitul datorat fiind scadent la 25 iulie

2008, astfel că se adaugă dobânzi.

De asemenea, s-a constatat că prin aceeași expertiză

s-a stabilit că pentru calculare obligațiilor fiscale aferente profitului

realizat de SC N.M.I. SRL, persoană juridică română, în calitate de Cedent sunt

aplicabile prevederile din Titlul II Impozitul pe profit din Legea nr. 571/2003

C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, anume art. 13 lit. a), art.

17, art. 19 alin. (1), art. 20 lit. b), art. 21 lit. h), coroborate cu

prevederile art. 7 pct. 31, 32, 33 lit. b) din Titlul I - cap. III - Definiții

și cu prevederile aferente din H.G. nr. 44/2004 pentru aplicarea Normelor

metodologice de aplicare a Legii privind C. fisc.; SC N.M.I. SRL datorează

impozit pe profit pentru profitul realizat din operațiunea de cedare a celor 20

părți sociale, impozit de 6.769.150 lei. La acest impozit a fost calculată

obligația de 6.220.701 lei (5.208.096 lei+1.012.605 lei) privitoare la

dobânzile datorate până la 04 octombrie 2011, obligație care este luată în

debit în evidențele D.G.F.P. Timiș.

Prima instanță a reținut că în expertiză s-a

concluzionat că răspunderea pentru obligațiile datorate bugetului de stat

privitoare la echivalentul în lei a impozitului pe profit mai sus menționat la

care se adaugă dobânzile aferente, revine persoanei juridice române SC N.M.I.

SRL Timișoara, prin administratorii de drept și de fapt (la data efectuării

tranzacțiilor) H.A., cetățean sirian și O.A., cetățean sirian, personal sau

prin reprezentanții legali numiți.

S-a mai constatat că prin această expertiză s-a

relevat și faptul că, impozitul pe profit calculat în sumă de 76.206 lei

datorat de A.R. ca urmarea contractului de vânzare cumpărare din 06 iunie 2008,

impozit provenit din transferul proprietăților imobiliare, a fost achitat cu

ordin de plată. Expertul a menționat și că vânzătorul K.F.G. cetățean german (persoană

fizică nerezidentă) datorează la bugetul de stat T.V.A. (inclusă în prețul de

vânzare încasat), în sumă de 746.759 lei la care se calculează dobânzi, această

sumă figurând ca neachitată în evidențele D.G.F.P. Timiș.

Considerând că această expertiză este concludentă

soluționării cauzei, prima instanță a ținut cont de constatările acestei

expertize întrucât se coroborează cu ansamblul probelor dosarului, atât cu

privire la prejudiciul cauzat constând 6.769.150 lei - echivalentul în lei al

impozitului pe profit de 1.840.000 euro datorat de SC N.M.I. SRL Timișoara (la

acest prejudiciu adăugându-se dobânzile aferente) cât și cu privire la

aplicarea reglementărilor cuprinse în Titlul II impozit pe profit din Legea nr.

571/2005 C.fisc. (întrucât operațiunea de cesiune a părților sociale s-a

realizat între două persoane juridice române), precum și referitor la

răspunderea pentru acest prejudiciu în sensul că această răspundere revine SC

N.M.I. SRL Timișoara, prin administratorii săi.

Tribunalul a apreciat însă că în raport de aceste

constatări ale expertizei și de faptul că prin procurile aflate la dosar

numiții H.A. și O.A. au fost menționate pe seama inculpatei D.A. drepturi și

obligați generale care pot fi exercitate pe seama și în numele lor, inclusiv

cele care revin administratorului societății comerciale care trebuia

înființată, drepturi și obligații la care inculpata nu a renunțat (aspect care

rezultă și din declarația inculpatei, dar și din mențiunile de la R.N.E. a

revocării procurilor), instanța reține că revenea inculpatei D.A. în calitate

de împuternicit a SC N.M.I. SRL, obligația de a înregistra în evidențele

acestei societăți veniturile realizate din tranzacția comercială din 06 iunie 2008

și de a achita impozitul aferent acestui venit.

S-a constatat că faptele mai sus descrise săvârșită de

inculpata D.A., care fiind împuternicită ca și administrator al SC N.M.I. SRL,

nu a înregistrat în contabilitatea societății veniturile de 11.500.000 euro

obținute din vânzarea celor 20 de părți sociale ale SC H. SA W., cauzând un

prejudiciu bugetului de stat de 1.840.000 euro - echivalentul a 6.769.150 lei (la

care se adaugă dobânzi), prin nevirarea la stat a impozitului aferent

veniturilor realizate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de

evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2001.

De asemenea, prima instanță a reținut

că faptele inculpatei D.A., de a-l semna în fals, pe baza aceleiași rezoluții

infracționale, pe K.F.G., pe cele două

Dispoziții/Declarații

de plată externă reprezentând transferul sumelor de bani din contul SC N.M.I.

SRL, în contul societății

G.P.C. din Siria,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 290 din

C. pen., cu aplicarea art. 41. alin. (2) din C. pen.

Cu privire la faptele aceleiași

inculpate, de a uza în realizarea operațiunilor de plată externă, de documente

fictive, reprezentând contracte și facturi proforme de achiziție de orez, prima

instanță a apreciat că acestea întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 din C. pen.

De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatei D.A.

comisă în scopul de a pierde urma banilor, de a dispune prin declarațiile de

plată externe mai sus menționate (semnate în fals prin imitarea semnăturii

inculpatului

K.F.G.),

transferul sumei totale de 3.114.947 euro (compusă din 1.840.000 euro+1.274.947

euro, din care 1.840.000 euro a fost obținută ilegal din nevirarea la bugetul

de stat a acestei sume ca și impozitul pe profit

iar

suma de 1.274.947 euro a fost transferată inițial din contul inculpatului

K.F.G.

în contul SC N.M.I. SRL

), din contul

SC N.M.I. SRL

în contul societății

G.P.C.

din Siria, fără a avea la bază operațiuni reale ci fictive -

contracte și facturi proforme pentru achiziții nereale de orez, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Instanța de fond nu a reținut întreaga sumă de

13.776.943 euro (11.500.000 euro+ 2.276.943,00 euro), ca făcând parte din

infracțiunea de spălare de bani în condițiile în care s-a apreciat că nu s-a

dovedit că întreaga sumă ar proveni din comiterea de infracțiuni, dovedindu-se

doar că suma de

1.840.000

euro, provine din comiterea de infracțiuni, în sensul că suma de 1.840.000 euro

provine din infracțiunea de evaziune fiscală, comisă de către inculpata D.A.,

iar în legătură cu suma de

2.276.943, 00 euro

(1.274.947

euro+1.001.995,00 euro) nu s-a putut reține că această sumă provine din

comiterea de infracțiuni, fiind dobândită de inculpații K.F.G. și A.R. din

tranzacții pentru care nu s-au reținut fapte penale.

Astfel, prima instanță a reținut ca făcând parte din

infracțiunea de spălare de bani doar suma de 1.840.000 euro ce provine din

infracțiunea de evaziune fiscală, întrucât constituie impozitul pe profit care

nu a fost înregistrat în evidențele contabile și nu a fost plătit la bugetul de

stat (impozit care era datorat pentru profitul de 11.500.000 euro obținut de

SC N.M.I. SRL

prin vânzarea celor 20 de

părți sociale către SC C. SA). Referitor la suma de

1.274.947 euro

, tribunalul a reținut că

aceasta a fost dobândită de către inculpatul

K.F.G.

în baza unei tranzacții legale, și doar ulterior această

sumă a fost transferată din contul lui

K.F.G.

în

contul

SC N.M.I. SRL

, transferul făcându-se prin comiterea unei infracțiuni de

fals de către inculpata D.A., și în scopul justificării transferului fictiv, a

fost semnat în fals de către inculpatul

K.F.G.

contractul fictiv de achiziție orez, operațiune care nu a avut loc în

realitate.

Prima instanță a apreciat că nu se poate reține ca

făcând parte din conținutul infracțiunii de spălare de bani și suma de

11.500.000 euro obținută de SC N.M.I. SRL din cesionarea celor 20 părți

sociale, întrucât această sumă a fost obținută în mod legal din cesionarea de

către SC N.M.I. SRL

a celor 20 de părți

sociale deținute de SC H. SA

W., către SC C. SA prin contractul autentificat din 2008 la B.N.P., S.S.M.,

nereținându-se în rechizitoriu nici o infracțiune referitoare la acest contract

în baza căruia a fost dobândită suma de 11.500.000 euro, contractul fiind

semnat legal pentru SC N.M.I. SRL

de către inculpata D.A.(cu procura autentică din 2008,

de la inculpatul

K.F.G.

).

De asemenea, s-a considerat că nu poate fi reținută ca

făcând parte din conținutul infracțiunii de spălare de bani nici suma de

1.025.000 euro obținută de inculpatul A.R. de la SC C. SA, din vânzarea

imobilului situat în Lunca Varnița-Herculane, jud. Caraș Severin, compus din

teren arabil de 5.975,5 metrii pătrați cu fabrică de îmbuteliat apă plată și

terenul arabil de 1.438,5 mp, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat

din 06 iunie 2008. Referitor la această sumă de 1.025.000 euro s-a reținut că

în expertiza contabilă (fila 332 dosar) întocmită de expert B.P.E., se

menționează că a fost încasat cu ordin de plată impozitul de 76.276 lei

provenit din transferul proprietăților imobiliare.

Pentru această sumă de 1.025.000 euro, din care

ulterior a fost transferată suma de 1.001.995,00 euro din contul personal al

inculpatului A.R. în contul SC N.M.

I. SRL, de către titularul contului inculpatul A.R.,

nereținându-se comiterea vreunei infracțiuni în legătură cu acest transfer, s-a

apreciat că suma menționată nu poate fi inclusă în conținutul infracțiunii de

spălare de bani, întrucât nu s-a dovedit că a fost comisă vreo infracțiune din

care să fi rezultat această sumă.

În ceea ce privește împrejurarea menționată în

rechizitoriu că inculpatul A.R. a fost împreună cu inculpata D.A. la bancă

atunci când aceasta a transferat sumele de

11.500.000 euro și 1.274.947

euro

din

contul SC N.M.I. SRL în contul societății G.P.C. din Siria, prima instanță a

apreciat că această împrejurare nu poate fi reținută în sensul că ar constitui

o complicitate la infracțiunea de spălare de bani comisă de inculpata D.A., în

condițiile în care nu s-a reținut în sarcina inculpatului A.R. complicitate la

fapta de evaziune fiscală comisă de inculpata D.A. și nu s-a dovedit existența

unei implicări a acestui inculpat în sensul unei fapte penale referitor la transferul

sumei de 1.274.947 euro (ce a fost dobândită inițial de inculpatul K.F.G.).

Așadar, în condițiile în care din starea de fapt din

rechizitoriu și cea stabilită de instanță, nu s-a putut vreo infracțiune în

legătură cu suma de 1.025.000 euro obținută de A.R. din vânzarea către SC C. SA

a imobilului (teren+fabrică) și cum de altfel nu s-a reținut nici o infracțiune

în legătură cu transferul acestei sume din contul personal al inculpatului A.R.

în contul SC N.M.I. SRL și apoi în contul G.P.C., s-a considerat că nu se poate

reține că suma de 1.025.000 euro provine din infracțiune, astfel că s-a

apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

complicitate la spălare de bani față de inculpatul A.R..

Deși s-a reținut că ulterior pentru realizarea

transferului din contul

personal

al inculpatului A.R. în contul SC N.M. SA,

SC I. SRL, s-a întocmit la 24

iunie 2008 o dispoziție/declarație de plată externă (dosar urmărire penală - vol.

III fila 34), aceasta fiind semnată de inculpat personal, nu a fost reținută

nici o infracțiune în legătură cu această dispoziție de plată. Cu toate că în

cuprinsul acestei dispoziții de plată la rubrica detalii de plată s-a reținut

că a fost menționată factura proformă din 23 iunie 2008 și contractul din 23

iunie 2008 pentru achiziționarea cantității de 1.742,6 tone orez, s-a constatat

că instanța de fond nu a fost investită cu nici o infracțiune de fals ori altă

infracțiune referitoare la aceste documente (factură din 23 iunie 2008 și

contractul din 23 iunie 2008), deși contractul menționat se referă la cumpărare

de orez, și pare a fi fictiv. Aceste înscrisuri - factura proformă din 23 iunie

2008 și contractul din 23 iunie 2008 (vol. III, filele 35-37, 38 dosar u.p) nu

au fost semnate de către inculpatul A.R. De altfel, contractul din 23 iunie 2008

încheiat între

SC N.M. SA,

SC I. SRL și A.R., referitor la vânzarea a 1.742,6

tone orez poartă doar ștampila

SC N.M. SA

, SC I. SRL Timișoara și o semnătură pentru care nu

este menționat numele persoanei, la rubrica administrator, pentru această

societate. De asemenea, s-a reținut că factura proformă nr. 26/23 iunie 2008 (vol.

III, fila 38 dosar u.p) nu a fost semnată de către A.R. și nici de o altă

persoană.

Avându-se în vedere că pentru cele două documente

factura proformă din 23 iunie 2008 și contractul din 23 iunie 2008, instanța de

fond nu a fost investită cu nici o infracțiune și nu s-a reținut comiterea

vreunei infracțiuni referitoare acest contractul de achiziție de orez și

factura aferentă, prima instanță a apreciat că nu se poate reține în sarcina

inculpatului A.R. infracțiunea de uz de fals pentru că ar fi uzat de aceste

acte pretins a fi fictive, nefiind întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de uz de fals.

În acest sens s-a reținut că întrucât potrivit art. 291

C. pen., infracțiunea de uz de fals constă în folosirea unui înscris oficial

sau sub semnătură privată cunoscând că este fals, în vederea producerii de

consecințe juridice, astfel că prima instanță a considerat că această

infracțiune fiind una derivată și subsecvent anterioară în raport cu

infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, astfel că uzul de

fals nu este posibil decât prin comiterea anterioară a unei fapte de

falsificare a înscrisului pe care apoi inculpatul îl utilizează în scopul

producerii de consecințe juridice.

În raport de elementele obiectului infracțiunii de uz

de fals și de datele speței (mai sus menționate), Tribunalul Timiș a reținut că

nu sunt îndeplinite cerințele referitoare la elementele constitutive ale

infracțiunii de uz de fals în sarcina inculpatului A.R., lipsind obiectul

acestei infracțiuni de uz de fals, în condițiile în care nu s-au reținut ca

fiind false cele două înscrisuri (factura proformă din 23 iunie 2008 și

contractul din 23 iunie 2008), astfel că sunt incidente dispoz. art. 10 lit. d)

C. proc. pen., cu privire la această faptă de uz de fals a inculpatului A.R.

S-a considerat că fapta inculpatului K.F.G.,

de a semna în fals la rubrica „cumpărător” - contractul din 12 iunie 2008 (vol.

III, fila 41-43 dosar u.p.), reprezentând achiziție fictivă de la firma

G.P.C. din Siria a cantității de 2.217,3 tone orez

(operațiune care nu s-a derulat în realitate), în scopul de a justifica

transferul fictiv ulterior al contravalorii mărfurilor în Siria, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură

privată, prev. de art. 290 din C. pen.

De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului

K.F.G., de a sprijini

pe inculpata D.A., în derularea operațiunilor de transfer a sumei de

1.840.000 euro

din contul SC

N.M.I. SRL în contul societății G.P.C. din Siria, în sensul de a accepta ca

prin intermediul acestui transfer (ce avea la bază achiziții fictive de orez

semnate în fals de inculpat) respectiva sumă de bani să se piardă pe parcurs,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la spălare

de bani, faptă prev. art. 26 C. pen. rap. la art.

23 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 656/2002.

Reținând că

inculpații

D.A.

și K.F.G. se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus

trimiterea lor în judecată, instanța de fond a dispus condamnarea la pedepse cu

închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile prev.de art.

72 C. pen.

Împotriva acestei

sentințe, au declarat apel, în termen legal prev.de art. 363 C. proc. pen., D.N.A.-

Serviciul Teritorial Timișoara și inculpații D.A. și K.F.G.

În motivarea apelului

formulat de D.N.A. s-a arătat că hotărârea Tribunalului Timiș este nelegală și

netemeinică, comițând mai multe erori grave de fapt, având drept consecință

pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului A.R. în baza art. 10

lit. d) C. pen. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen., rap. la art.

23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, complicitate la spălare de bani,

respectiv art. 291 C. pen., uz de fals, neținând cont de întregul material

probator administrat în cauză, formându-și doar convingerea pe o parte din

probe cărora le-a acordat o încredere nejustificată în detrimentul celorlalte

probe.

Astfel, s-a arătat că inculpatul A.R.

a fost cel care a început formalitățile pentru constituirea noii societăți

comerciale ce urma a fi folosită în acest mecanism fraudulos, respectiv SC

N.M.I. SRL, al cărei singure operațiuni economice a fost doar preluarea

părților sociale a SC H.W. SRL și apoi transferul în Siria a întregii sume de

bani obținute din vânzarea către SA C. SA a „Fabricii de îmbuteliat apă plată”

cu terenurile pe care era amplasată și activele necesare desfășurării

procesului tehnologic; inculpatul a fost acela care prin două procuri cu

conținut identic redactate pe numele cetățenilor arabi O.A. și H.A.,

autentificate la un notar din Siria, înmânate inculpatei D.A., a împuternicit-o

pe aceasta să constituie pe numele celor doi o societate comerciale română și

să îi reprezinte la toate autoritățile din România; a fost cel care i-a

comunicat adresa pentru sediul social al societății, respectiv Timișoara,

numele societății, alte detalii necesare constituirii societății și a înmânat

sumele de bani necesare constituirii societății.

S-a mai arătat că inculpatul A.R. a

preluat actele originale precum și ștampila societății, s-a deplasat împreună

cu D.A. și K.F.G. la B.C.R. Sucursala Timiș unde au fost deschise conturi în

lei și valută pe numele SC N.M. SRL, persoana autorizată fiind K.F.G.,

inculpatul A.R. a depus dispoziția de plată externă la bancă semnată prin care

a dispus transferul sumei de 1.001.995 euro reprezentând plată pentru achiziții

orez, respectiv plata facturii proforme din 23 iunie 2008, contract din 23

iunie 2008 având ca obiect achiziționarea cantității de 1.742,6 tone orez.

Documentele justificative de care

inculpații au uzat la bancă pentru a putea efectua transferul banilor, mai

întâi din conturile personale ale inculpaților A.R. și K.G. în conturile SC

N.M. SRL și apoi de aici în conturile firmei G.P. din Siria nu atestă

efectuarea unor operațiuni comerciale reale, generatoare de obligații la

bugetul de stat care ar putea constitui prejudiciul rezultat al săvârșirii unei

fapte de evaziune fiscală.

S-a mai arătat că inculpatul A.R. în

mod intenționat nu a semnat actele fictive de care a uzat la bancă pentru

realizarea scopului infracțional privind transferul în Siria a respectivelor

sume de bani și pierderea urnei acestora, nu îl exonerează de răspundere pentru

infracțiunea de uz de fals, deoarece acesta s-a folosit în mod conștient de către

aceste acte fa