ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1895/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1895/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 119 din 14 martie 2011 Tribunalul Timiș a dispus: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. si art. 10 lit. a) C. proc.
pen., a achitat pe inculpata S.L., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - art. 7 din Legea nr. 39/2003, privind constituirea unui grup infracțional organizat; - art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind înșelăciunea în convenții,cu consecințe deosebit de grave; - art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, privind evaziunea fiscală; - art. 23 lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind spălarea de bani; - art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind participația improprie la falsul intelectual; - art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind uzul de fals; - art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind falsul în declarații; - totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabila a părții vătămate A.M., împotriva inculpatei S.L., pentru infracțiunea de amenințare, prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen., ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. si art. 10 lit. a) C. proc.
pen., a achitat pe inculpatul J.P., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - art. 7 din Legea nr. 39/2003, privind constituirea unui grup infracțional organizat; - art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind înșelăciunea în convenții, cu consecințe deosebit de grave; - art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, privind complicitatea la evaziunea fiscală; - art. 23 lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind spălarea de bani; - art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind participația improprie la falsul intelectual; - art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind uzul de fals; - art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind falsul în declarații; - totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul J.P. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. si art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.D., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - art. 7 din Legea nr. 39/2003, privind constituirea unui grup infracțional organizat; - art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind înșelăciunea în convenții, cu consecințe deosebit de grave; În baza art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. si art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.D.
la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 35 alin. (3) C. pen., raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 luni după executarea pedepsei principale. În baza art. 81 C. pen., art. 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 3 (trei ) ani.
În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 și 84 C. pen., în sensul că neîndeplinirea cu rea-credință a despăgubirilor civile sau săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară. În baza art. 170 C. proc. pen., a respins cererea părților civile H.D. și H.M. privind restabilirea situației anterioare. În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., a luat act că partea civilă D.S.C. a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză. În baza art. 14 C. proc.
pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiate, daunele materiale solicitate de părțile civile SC S. SRL, prin reprezentant G.A., C.M., H.D. și H.M., precum și cele morale solicitate de soții H. În baza art. 14 alin. (3) lit. b), alin. (5) ș i art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 999 C. civ., art. 120 alin. (1) C. pen. fisc., a obligat inculpatul M.D. la plata către partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Timiș a sumei de 5.641 lei, reprezentând daune materiale, plus majorări de întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii. Respinge în rest pretențiile materiale ca neîntemeiate. În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005, a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului M.D., până la concurența valorii prejudiciului acordat prin prezenta hotărâre părții civile A.N.A.F., prin D.G.F.P.
Timiș. În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit prin ordonanța nr. 49/D/2009 din data de 15 aprilie 2008 și restituirea către inculpata S.L. a următoarelor bunuri: 1. imobilul reprezentând 4 apartamente, situat în Timișoara, str. Tibleșului pe numele inculpatei S.L. căsătorită cu S.I., asupra căruia s-a dispus luarea de inscripție ipotecară în C.F. 21146 Timișoara, număr cadastral 8038/1, 8038/II, 8038/III, 8038/IV; 2. imobilul reprezentând casă și curte, situat în Timișoara, str. Lalelelor (fostă Prota Trăilă), pe numele inculpatei S.L. căsătorită cu S.I., asupra căruia s-a dispus luarea de inscripție ipotecară în C.F.
13398 Timișoara, nr. cadastral 30947; 3. imobilul reprezentând casă și teren, situat în Timișoara, pe numele inculpatei S.L. căsătorită cu S.I., asupra căruia s-a dispus luarea de inscripție ipotecară în C.F. 3638 Timișoara, nr. cadastral 3591; 4. imobilul reprezentând 1 apartament de 2 camere situat în Timișoara, str. B-dul Republicii, pe numele inculpatei S.L., asupra căruia s-a dispus luarea de inscripție ipotecară în Cartea Funciară 117079 Timișoara, nr. cadastral 1091/XIII. 5. imobilul în suprafață de 1981 m.p. reprezentând două case, curte și grădină în str. Brâncoveanu dobândită prin cumpărare în 13 decembrie 2007. - precum și orice alte bunuri aparținând inculpatei, ridicate de la aceasta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.
În baza art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a obligat pe partea civilă A.M., la 500 lei cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul M.D. la 500 lei cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului. În baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen., a respins cererea părților civile H.D. și H.M. de plată a sumei de 4000 lei, reprezentând onorariu de avocat. A luat act că celelalte părți nu au solicitat cheltuieli judiciare. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Timișoara nr. 49/D/P/2009 din data de 15 februarie 2010, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 18 februarie 2010 sub număr unic de dosar 1118/30/2010 au fost trimiși în judecată inculpații S.L., J.P.
și M.D. cercetați sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, înșelăciune, evaziune fiscală, amenințare, participație improprie la fals intelectual, la fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, fals în declarații, și spălare de bani. În fapt s-au reținut următoarele: Prin rezoluțiile de începerea urmăririi penale și punerea în mișcarea acțiunii penale din dosar, s-a reținut că inculpatul J.P. împreună cu S.L., M.D., și alte persoane au constituit un grup infracțional organizat în scopul înșelării mai multor părți vătămate (H.D. și M., G.A., D.S., C.M. ș.a.) cărora prin inducerea în eroare cu ocazia încheierii mai multor convenții de vânzare cumpărare, le-au cauzat un prejudiciu total de 995.648 Euro (format din 870.000 + 77.000 +12.000+ 36.648 Euro).
Inculpatul J.P. și inculpata S.L. au determinat cu intenție ca notarii publici în momentul întocmirii contractelor autentice să consemneze fără vinovăție, împrejurări necorespunzătoare adevărului referitoare la achitarea prețului. De asemenea, inculpații au falsificat prin declarare neadevărată, prin contrafacerea scrierii și alterare conținutul contractelor autentice în cauză, fie prin consemnare în cuprinsul lor că se cumpără imobilul la un preț, când în realitate prețul total negociat a fost altul mai mare, fie că s-a plătit o anumită sumă când în realitate s-a înmânat vânzătorilor o sumă mult mai mică. Aceste acte false au fost folosite la Serviciul de Carte Funciară cu ocazia intabulării dreptului de proprietate.
Învinuitul J.P. a ajutat prin negociere și prin punerea la dispoziție a sumelor aferente impozitului și TVA-ului, ca ceilalți inculpați să ascundă în parte sursa impozabilă și taxabilă sustrăgându-se alături de ei de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat. În data de 8 noiembrie 2006, în jurul orei 21,45, inculpatul J.P. sub amenințarea cu moartea la adresa părții vătămate și a familiei sale a solicitat acesteia, adică lui D.S., la domiciliul acestuia, o sumă de bani și un autoturism. De asemenea, inculpații J.P. și S.L. au transferat foarte mulți bani prin conturile bancare în scopul disimulării originii ilicite a acestora. Inculpatul J.P. și inculpatul S.L. au ascuns și disimulat adevărata natură a provenienței banilor și au dobândit bunuri cunoscând că banii care au stat la baza dobândirii lor provin din săvârșirea de infracțiuni.
Acest grup era format din persoane inculpate, și alte persoane, și era structurat pe domenii foarte bine conturate și planificate de către inculpata S.L. Grupul organizat a fost constituit din dispoziția inculpatei S.L., pentru o perioadă lungă de timp și a acționat în mod coordonat sub directa conducere a acesteia, în scopul comiterii infracțiunilor grave de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani, falsuri în înscrisuri, în vederea obținerii în mod direct a unui beneficiu material. Pe scurt planul infracțional al inculpaților prevedea ca prin orice mijloace posibile de inducere în eroare părțile vătămate să declare în fața notarului public că au primit o anumită sumă de bani când în realitate suma plătită efectiv la momentul autentificării convențiilor era mult mai mică.
Diferența dintre suma plătită și cea înscrisă în documentele autentice nu avea să mai fie restituită niciodată ci însușită pe nedrept de inculpați. Modul cum au acționat inculpații în scopul obținerii pe nedrept de fonduri bănești a fost următorul:
În cursul lunii septembrie 2005, inculpata S.L. împreună cu inculpatul J.P. și cu învinuitul D.D. au identificat-o pe partea vătămată D.S.C. care avea de vânzare mai multe imobile-terenuri. Pentru inducerea în eroare inculpații S.L. și J.P. s-au folosit de starea lor materială foarte bună respectiv de faptul că au mai multe imobile în proprietate, mașini scumpe și servitori. Lăsând impresia falsă de oameni de afaceri importanți, inculpații au reușit să o convingă pe partea vătămată D. să semneze la notar în data de 26 octombrie 2005 un înscris (promisiune bilaterală de vânzare cumpărare) falsificat fără vinovăție de notar, cu ocazia autentificării. Din acest document rezulta că numitul D. în calitate de mandatar al proprietarilor, H.P. și M., înstrăinează o suprafață de 15.000 m.p. dintr-un teren de 29.900 m.p. la prețul de 31.500 euro. Notarul public a întocmit actul fals fără vinovăție, adică a completat și autentificat că inculpatul S.L. a „achitat integral suma de 31.500 euro azi data semnării prezentului act”, la acest moment notarul neștiind că inculpata S.L. plătise părții vătămate o sumă mult mai mică decât cea consemnată în cuprinsul documentului. În realitate partea vătămată D. a primit de la inculpata S.L. la momentul 26 octombrie 2005 doar suma de 21.000 euro din suma negociată și trecută în contract de 31.500 euro. Diferența de bani ce reprezintă prejudiciul cauzat părții vătămate, inculpații S.L. și J.P. au mințit că o vor plăti ulterior. În realitate inculpații doreau să păgubească partea vătămată și după semnarea actului notarial să nu mai plătească diferența, prevalându-se de documentul semnat la notar de partea vătămată din care rezulta că ar fi primit toți banii. La un timp de la semnarea documentului autentic partea vătămată D. a insistat pe lângă inculpați să îi predea și diferența de bani însă aceștia au venit cu o nouă propunere, respectiv aceea de a cumpăra și diferența de 14.900 m.p. pe care partea vătămată o deținea în proprietate. Pentru diferența de bani rămasă neplătită și această diferență de teren, înțelegerea părților a fost să se plătească suma de 12.000 euro și un autoturism. Această înțelegere s-a materializat în convenția din data de 5 noiembrie 2005, în cuprinsul documentului autentic consemnându-se același aspect nereal ca în documentul anterior. În realitate partea vătămată a primit autoturismul iar suma de bani nu a primit-o ci a fost însușită pe nedrept de inculpați, deși în convenție au prevăzut că s-a plătit. Deși el era cel ce datora bani, pentru intimidarea părții vătămate și determinarea acesteia să renunțe la solicitarea de bani, în data de 8 noiembrie 2006 în jurul orei 21,45 inculpatul J.P. sub amenințarea cu moartea la adresa părții vătămate și a familiei sale a solicitat acesteia, adică lui D.S., la domiciliul acestuia, o sumă de bani și un autoturism. În același mod, în perioada octombrie - noiembrie 2006, inculpatul S.L. și cu învinuitul D.D. au adresat amenințări cu moartea numitului A.M. Partea vătămată a declarat în faza de urmărire penală că se constituie parte civilă cu suma de 12.000 euro reprezentând daunele materiale suferite.
În cursul anului 2006, inculpații J.P., S.L. și alți membrii rămași neidentificați, au localizat o nouă victimă, în persoana numitei C.M., pe care urma să o convingă să semneze un înscris autentic cu prețul real al înstrăinării unui imobil teren, în timp ce în realitate prețul plătit era mult mai mic decât cel din documentul autentic. Diferența, deși inculpații S.L. și J.P. promiteau că o vor plăti ulterior încheierii contractului autentic, în realitate ei nu mai doreau să o restituie niciodată scoțând în evidență actul semnat la notar în fals, lucru care s-a și întâmplat în realitate. Acest plan a fost aplicat de inculpații J.P. și S.L. în cazul acestei părți vătămate C., cu care au negociat și semnat (inculpatul S.L. a semnat) un precontract ca pentru imobilul din loc. Ghiroda reprezentând teren intravilan de 2864 m.p. să se plătească suma totală de 91648 euro. Din această sumă până la momentul autentificării contractului, respectiv data de 15 decembrie 2006, partea vătămată C. a primit suma de 53.000 euro, diferența de 38.648 euro urmând a fi primită la momentul semnării contractului la notar. Afișând imaginea falsă de oameni de afaceri importanți, la momentul autentificării contractului inculpatul J.P. a prezentat părții vătămate ca adevărat un lucru mincinos și anume că vor semna actele mai întâi iar după aceea vor merge la banca H.V.B. ca să înmâneze diferența de bani de 38.648 euro. Cu această ocazie inculpatul J.P. a determinat notarul public ca acesta fără vinovăție să consemneze împrejurări necorespunzătoare realității, adică că inculpatul J.P. a „achitat integral prețul de 91.000 euro” când în realitate la acel moment această sumă nu fusese plătită integral. În realitate intenția inculpaților J.P. și S.L. era aceea de a vedea semnat actul autentic ca după aceea să se prevaleze de el și să nu mai restituie banii promiși, plan pe care de altfel l-au și urmat ulterior așa cum de altfel procedase și în alte situații. În ziua autentificării contractului, inculpații S.L. și J.P. au mers cu partea vătămată la banca H.V.B. ca să predea diferența. În acest loc inculpatul J.P. a predat părții vătămate suma de 2000 euro și a prezentat ca adevărat un lucru mincinos, respectiv că banca nu mai are disponibil în valută. În realitate banca avea lichidități în valută, iar la această bancă H.V.B. inculpatul J.P. nu avea cont deschis la acel moment. Contul la această bancă H.V.B. a fost deschis la data de 23 martie 2007 mult ulterior datei la care a indus-o în eroare pe partea vătămată. Intenția inculpatul J.P. și S.L. era aceea de a nu restitui nici o sumă de bani din ceea ce datora, ceea ce a și făcut, până azi neplătind această diferență. Partea vătămată a înregistrat discuțiile purtate cu notarul, cu inculpații S.L. și J.P. din conținutul acestora rezultând că inculpații S.L. și J.P. se recunoșteau datori cu suma de mai sus ulterior autentificării contractului, iar notarul public P. aflase și el ulterior autentificării că nu se plătise toți banii. Din conținutul acestor convorbiri rezultă chiar că inculpatul J.P. încerca în continuare să inducă în eroare partea vătămată, până când a luat măsura să o excludă din apropierea sa, adresându-i cuvinte deosebit de jignitoare. Partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 36.648 euro.
În primăvara anului 2007 inculpații S.L. și J.P. împreună cu alte persoane rămase neidentificate au localizat o nouă victimă a planului lor infracțional, respectiv pe partea vătămată G.A., vecin de-al lor, administratorul SC S. SRL, proprietar al imobilului, casă și teren de pe str. S.. În prima fază, în vederea dobândirii imobilului vecin cu ei, inculpații au creat o presiune fantastică asupra părții vătămate prin metodele cunoscute cetățenilor de etnie rromă (scandaluri repetate, reclamații nefondate ș.a.). În cele din urmă partea vătămată a cedat presiunilor făcute, iar Inculpații S.L. și J.P. s-au înțeles cu ea să cumpere imobilul cu suma de 210.000 euro. La momentul negocierii inculpata S.L. a înmânat părții vătămate suma de 100.000 euro urmând ca diferența de 110.000 euro să o ridice de la bancă și să o predea în momentul semnării contractului autentic. În realitate planul inculpaților era să câștige încrederea părții vătămate prin înmânarea de bani fără acte, iar ulterior să se folosească de această încredere câștigată pentru a însuși pe nedrept din banii ce se cuveneau părții vătămate. Inculpații au Indus-o în eroare pe partea vătămată înainte de încheierea convenției, prezentându-i ca adevărate lucruri mincinoase (că vor ridica bani de la bancă, că vor plăti 110.000 euro la notar ș.a.). Ei doreau să nu plătească decât o mică sumă din cea rămasă și să o înșele pe partea vătămată cu diferența rămasă neplătită. Pentru a realiza acest plan inculpații împreună cu alte persoane neidentificate au preconstituit la domiciliul lor un teanc cu bani pe care l-au introdus în etichete semnate și ștampilate de banca I.N.G. Bank. Deasupra teancului de bancnote inculpații au pus bancnote de 500 euro iar în interior au pus bancnote mai mici de 20 și 50 de Euro. Pachetul de bancnote crea în aparență impresia că are 110.000 euro dar în realitate suma conținută era mult mai mică. Metoda este similară celei cu care au fost înșelați mulți oameni la schimbul valutar de-a lungul timpului. Acest teanc inculpații l-au legat de mai multe ori cu sfoară pentru a nu se vedea bancnotele mici din interior și pentru a fi greu de deschis și numărat. La momentul autentificări contractului de vânzare cumpărare adică la data de 10 mai 2007, cu acest teanc asupra lor, inculpații S.L. și J.P. însoțiți de alte persoane necunoscute, s-au deplasat la notar și sub pretextul mincinos că sunt foarte grăbiți, deoarece au de prins un avion și vorbind în continuu la telefonul mobil, au înmânat părții vătămate teancul preconstituit cu bani, spunând că în interiorul său se află suma de 110.000 euro. În acest moment psihologic inculpații s-au folosit de încrederea câștigată anterior pentru ca partea vătămată să semneze contractul în grabă, fără a număra banii. Inculpații au afirmat că dacă se stă se numere banii ei nu mai semnează atunci contractul ci pleacă cu bani cu tot. Afișând imaginea că sunt deosebit de grăbiții, inculpații au constrâns-o psihic și au determinat-o pe partea vătămată să semneze contractul autentic fără a număra banii din teanc. Acest contract a fost falsificat fără vinovăție de notar cu prilejul întocmirii lui, deoarece a consemnat împrejurări necorespunzătoare realității referitoare la prețul plătit, adică că inculpatul S.L. a „achitat în întregime prețul societății vânzătoare”, respectiv că s-a predat suma de 210.000 euro, când în realitate la acel moment, cu știința lor inculpații S.L. și J.P. nu plătise decât 143.000 euro. După semnarea contractului la notar inculpații au plecat imediat, iar partea vătămată s-a deplasat să numere banii. În acest moment partea vătămată despachetând cu mare efort pachetul legat foarte strâns, a sesizat că a fost înșelată, deoarece în teancul cu bani nu se afla suma de 110.000 euro, așa cum trebuia și cum au afirmat inculpații, ci suma de 33.000 euro, formată din câteva bancnote de 500 euro, iar diferența din bancnote de 20 și 50 de euro. În aceeași zi partea vătămată a intrat în panică și s-a dus la imediat la Poliție unde a reclamat fapta care a fost comisă. Reacția autorităților a fost lipsită de profesionalism, deoarece dacă ar fi luat măsuri preventive la acest moment ar fi întrerupt șirul de infracțiuni pe care inculpații erau porniți să le comită. După semnarea contractului autentic inculpatul J.P. a procedat la intimidarea părții vătămate, căreia nu i-a mai permis să intre în imobil pentru a ridica bunurile mobile pe care le mai avea acolo. Partea vătămată G.A. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 77.000 euro.
Deoarece planul infracțional al inculpaților funcționa perfect și profitând de lipsa de reacție imediată a autorităților statului, inculpații S.L. și J.P. au dobândit curaj și au pus în aplicare un plan de înșelare cu o sumă mult mai mare decât cea de până în acel moment, adică suma de 750.000 euro, a unor noi victime în persoana părților vătămate H.D. și H.M. Aceste părți vătămate aveau de vânzare un imobil reprezentând teren și construcții multiple pe str. Constantin Brâncoveanu (A.H.) din Timișoara. Inițial prețul cu care părțile vătămate au pus imobilul în vânzare a fost de 2.000.000 euro. Pentru a realiza planul infracțional inculpații S.L. și J.P. l-au atras în grupul infracțional pe inculpatul M.D. pe care l-au trimis în toamna anului 2007, să ia detalii cu privire la imobil. Inculpatul M.D. s-a deplasat la domiciliul părților vătămate H. și luând informații, a spus acestora că are cumpărător. Inculpata S.L. însoțită de inculpatul J.P. pe care însă l-a prezentat sub altă identitate adică ca fiind S.L.I., soțul său, s-au deplasat la locul situării mobilului și studiindu-l (într-una din vizite aducând și un specialist în construcții imobiliare) au negociat și fixat un preț total de vânzare de 1.350.000 euro, din care suma de 600.000 euro se va plăti la notar, iar diferența de 750.000 euro se va achita în Germania unde fiul lor învinuitul D.D. are o afacere înfloritoare cu autoturisme. În acest moment inculpații S.L., J.P. și M.D. și-au asigurat premisele înșelării părții vătămate deoarece ei nu aveau de gând să meargă în Germania să plătească diferența de banii având probleme juridice, respectiv pedepse de executat pe teritoriul acestui stat. Pentru a realiza planul infracțional inculpații S.L. și J.P. le-au dus pe părțile vătămate la imobilele pe care le dețin în proprietate pe raza Municipiului Timișoara, ocazie cu care au afișat un lux inimaginabil cu multiple proprietăți masive, cu servitori, aur masiv și mașini de lux. Prin aceste manopere inculpații S.L., J.P. și M.D. au dorit să creeze impresia falsă a unor oameni da afaceri serioși și cu posibilități financiare. În realitate inculpații aveau multiple acte materiale infracționale comise până în acel moment iar singurul lor scop era acela de a înșela statul și de a deveni prin mijloace frauduloase, proprietari ai unui imobil în valoare de 1.603.818 euro pentru care să plătească o sumă mult mai mică decât valoarea reală. Partea a planului infracțional a reprezentat-o deplasarea la notar unde în data de 13 decembrie 2007 au determinat notarul ca, fără vinovăție, să consemneze împrejurări necorespunzătoare realității referitoare la prețul de vânzare, adică că inculpatul S.L. cumpără imobilul „pentru prețul total de 600.000 euro” când în realitate prețul de vânzare-cumpărare era de 1.350.000 euro. În documentul autentic, inculpata S.L., ajutată de inculpatul J.P. care a adus banii de onorar notar și de cheltuieli notariale, au declarat, în mod mincinos, suma de 600.000 euro ca fiind prețul de vânzare-cumpărare, când de fapt prețul real era de 1.350.000 euro. Scopul inculpaților era acela de a înșela părțile vătămate și statul român prin neplata diferenței promisă respectiv prin plata unor taxe la buget mult mai mici decât cele reale. Prin aceste manevre frauduloase, inculpații S.L. și J.P. au ascuns valoarea reală a imobilului și s-au sustras de la plata către bugetul de stat a unor sume mari de bani reprezentând impozit și TVA de datorat. Inculpatul J.P. a ajutat prin negociere și prin punerea la dispoziție a sumelor aferente impozitului și TVA-ului, ca inculpatul S.L. să ascundă în parte sursa impozabilă și taxabilă, sustrăgându-se alături de ea de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat în cuantum de 49.601 lei. Pentru așa zisul „ajutor” dat părților vătămate în sensul că le-a găsit cumpărători, învinuitul M.D. a înșelat-o pe partea vătămată H.D. de la care solicitat și primit suma de 10.000 euro, venit pe care l-a ascuns declarării la fisc. Din fișa fiscală obținută de la D.G.F.P. rezultă că inculpatul nu a declarat acest venit de 10.000 euro pe care conform legilor în vigoare însă era obligat să îl declare în vederea stabilirii impozitului pe venitul global. La administrația financiară, inculpatul M.D. a declarat doar venituri din salariu nu și această sumă de bani ca să fie impozitată. Prin această manoperă frauduloasă învinuitul M.D. a ascuns în parte sursa impozabilă și s-a sustras de la plata sumei de 5641 lei reprezentând impozit pe venit către bugetul de stat. În acest sens este raportul de expertiză contabilă din dosarul de urmărire penală. Partea vătămată H.D. a înregistrat discuțiile purtate cu inculpații S.L., J.P. și M.D. și a prezentat aceste dialoguri în dosar volumul 3 și
Inculpatul M.D. a insistat în mod repetat pe lângă părțile vătămate spunându-le că S.L. și soțul sunt oameni cu bani și vor plăti diferența în Germania. În realitate el cunoștea că nu se va plătii diferența niciodată. Chiar a încercat să obțină încă o sumă mare de bani de la partea vătămată H.D. ca și comision de intermediare. În cauză a fost efectuată expertiză grafică pe înscrisul în care inculpatul M.D. a recunoscut primirea sumei de 10.00 euro, iar concluzia a fost că scrisul numelui și semnătura sunt ale acestuia. Părțile vătămate H.D. au declarat că se constituie părți civile cu suma de 980.000 euro reprezentând daune materiale și morale. Inculpatul J.P. și S.L. deși nu aveau nici un loc de muncă sau venituri declarate la administrația financiară, au transferat milioane de euro și lei prin conturile bancare deținute în România în scopul disimulării originii ilicite a acestora respectiv proveniența din acțiuni infracționale desfășurate în Germania sau România. Din înscrisurile primite din Germania rezultă că toți inculpații au fost cercetați pentru multiple fapte antisociale asemănătoare cu cele din prezentul dosar, după cum urmează: A. Inculpatul J.P. a fost cercetat pentru extorcare calificată cu luare de ostatici în Munchen, pentru furt profesional cu ascundere de autoturisme. Conform certificatului oficial primit de la autoritățile din Munchen a rezultat că acesta deține foarte multe condamnări anterioare pentru intrare și ședere în mod clandestin într-o țară, pentru falsificare de documente, pentru conducere fără permis, pentru furt art. 242 C. pen. german, pentru furt în echipă, pentru înșelăciune, art. 263 C. pen. german, și mărturie falsă sub jurământ (fapte pentru care a primit o condamnare de 3 ani închisoare), pentru vătămare corporală prin imprudență în două cazuri. În România inculpatul J.P. a fost condamnat în anul 1980 la 10 luni închisoare pentru înșelăciune. B. Inculpatul S.L. a fost cercetată penal în Germania pentru escrocherie în 27 de cazuri, pentru declarații false în justiție, pentru furt prin violență, pentru lovituri și răniri periculoase în 3 cazuri, pentru constrângeri în 3 cazuri, pentru deturnare, pentru numeroase fapte de furt comise în bandă organizată, pentru formarea unui grup de infractori, pentru violare de domiciliu, pentru fals în documente, pentru rețineri și deturnare de retribuții sau de salarii. Învinuitul J.P. și învinuita S.L. au ascuns și disimulat adevărata natură a provenienței banilor și au dobândit bunuri Mobile și imobile precum cele comunicate de Primăria Municipiului Timișoara, cunoscând că banii care au stat la baza dobândirii lor provin din săvârșirea de infracțiuni. În raport cu sumele spălate O.N.P.C.S.B. București a efectuat un control și a stabilit modul cum au fost plimbați banii murdari de 1.965.587 euro și 25.216 lei prin conturile de la mai multe bănci deținute de inculpați precum B.T. unde împuternicit era și inculpatul J.P., E.B., H.V.B. Bank, I.N.G. Bank și V. Timișoara. În raport cu învinuitul D.D. s-a reținut că, în perioada octombrie noiembrie 2006, împreună cu S.L. au adresat amenințări cu moartea numitului A.M. Prin declarațiile date inculpații nu au recunoscut faptele, însă, potrivit susținerilor parchetului, materialul dosarului este de natură să răstoarne apărările efectuate și să asigure tragerea lor la răspundere penală. Până la citirea actului de sesizare, în fața instanței a fost introdus în cauză și s-a constituit parte civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Timiș, celelalte părți civile precizându-și pretențiile formulate anterior. În fața instanței a fost audiat doar inculpatul M.D., părțile vătămate, martorii din rechizitoriu și cei propuși de părți și a fost administrată proba cu înscrisuri. În cadrul concluziilor scrise depuse la dosar de inculpații S.L. și J.P., au fost reiterate unele excepții asupra cărora instanța s-a pronunțat prin încheierea din data de 03 mai 2010. Astfel, s-a reinvocat nulitatea actului de sesizare prin pronunțarea unor soluții față de persoane ce nu au avut calitate procesuală în dosar, nefiind părți cercetate, părțile vătămate constituind-se în faza de cercetare părți civile, iar pe de altă parte, au fost cercetați notarii, pronunțându-se soluții față de acesta de către un organ de urmărire necompetent material, ceea ce duce la nulitatea actului de sesizare a instanței. Competența materială de cercetare a notarilor revine Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, iar cercetarea efectuată de către D.I.I.C.O.T. este ilegală. Această excepție a fost respinsă, instanța reiterând argumentele, respectiv, fără a pune în discuție competența organelor de urmărire penală cu privire la această soluție, aceasta nu produce niciun fel de vătămare inculpaților și nu-i privește pe aceștia. S-a mai reiterat faptul că cercetarea penală efectuată în cauză este nulă și sub aspectul nerespectării dreptului la apărare în contextul art. 197 C. proc. pen., cu raportare la art. 172 C. proc. pen. și al art. 6 pct. 1 din C.E.D.O. Astfel, în cursul urmăririi penale s-a formulat de avocatul al inculpatei S.L. o cerere de a asista la toate actele de urmărire penală ce o privesc pe această inculpată, dar nu fost înștiințat în legătură cu audierea părților vătămate: H.D., G., C. și D., a martorilor audiați după data depunerii cererii. Instanța a reiterat că susținerea apărătorului inculpaților privind încălcarea dreptului la apărare este neîntemeiată. Astfel, tribunalul reține, pe de o parte, că în cauză apărarea nu a fost obligatorie în timpul urmăririi penale până la arestarea inculpaților, iar întreaga urmărire penală cu excepția rechizitoriului s-a epuizat înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale și întocmirea propunerii de arestare preventivă. În consecință, nu se pune problema nulității absolute pentru încălcarea dreptului la apărare, ci numai a nulității relative ce poate fi invocată în condițiile art. 197 alin. (4) C. proc. pen. Cu toate că apărătorul inculpatului nu mai poate invoca nulitatea relativă în acest moment procesual, tribunalul a constatat că, ulterior cererii formulate de apărător, acesta a participat la recunoașteri din planșe foto de către martori (iunie 2008) și la dosar există procesele-verbale prin care apărătorul inculpatei a fost înștiințat de efectuarea actelor de urmărire penală din lunile aprilie mai 2009. În ceea ce privește necompetența materială D.I.I.C.O.T., Tribunalul a reținut că inculpații sunt trimiși în judecată pentru infracțiuni care sunt prevăzute în competența D.I.I.C.O.T., astfel că excepția necompetenței organelor de urmărire penală este nefondată. Instanța de fond, în baza probatoriului administrat în cele două faze ale procesului penal de față (urmărire penală și cercetare judecătorească) a reținut următoarele: Prin plângerea penală înaintată organelor de cercetare penală, partea vătămată D.S.C. a arătat că a cunoscut-o pe inculpata S.L. și pe fiul acesteia, D.D. în cursul lunii septembrie 2005 prin intermediul unei persoane, martora R.C., aceștia fiind interesați de achiziționarea unui teren pe raza localității Giroc, dânsul având doar calitatea de mandatar. La data de 26 octombrie 2005, prin promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, autentificată de B.N.P. S.C. sub nr. 5517, în calitate de mandatar al numiților H.P.D. și H.M., în baza procurii speciale autentificate sub nr. 5290 din 26 octombrie 2005 de același birou notarial (aceștia din urmă fiind mandatați de numitul D.I., dreptul de proprietate fiind stabilit în favoarea lui S.P., prin adeverință, în prezent decedat), partea vătămată s-a obligat să vândă 1,50 ha de teren, din suprafața totală de 2,99 ha, pentru prețul de 31.500 Euro. Deși în cadrul actului s-a menționat că a fost primit integral prețul tranzacției, partea vătămată D.S.C. susține ca a primit o tranșă de 10.000 euro cu o zi înainte de efectuarea actului notarial și o transă de 11.000 euro, în ziua semnării actului notarial. Partea vătămată a susținut că pentru plata diferenței de preț, martora R.C. a garantat. Neprimind restul banilor, după cca. două săptămâni s-a deplasat împreună cu prietenul său, partea vătămată A.M. la domiciliul inculpatei S.L. pentru achitarea diferenței. Cu acea ocazie, la inițiativa telefonică a fiului inculpatei, D.D., s-a negociat si cumpărarea unei suprafețe suplimentare de teren de 1,49 ha, respectiv diferența din cele 2,99 ha teren, pentru care au negociat o sumă totală de 57.000 euro, ce cuprindea diferența rămasa neachitată, plus prețul noii tranzacții. Acest preț urma să fie plătit prin oferirea unui autoturism, plus suma de 12.000 euro. La data de 05 noiembrie 2005 s-a semnat a doua promisiune de vânzare-cumpărare, autentificată sub nr. 5399 de B.N.P. S.C. prin care se promitea făptuitoarei S.L. vânzarea suprafeței de teren de 1,49 ha pentru prețul de 33.000 euro și o procură specială de administrare, având ca obiect mandatarea inculpatei S.L. să întreprindă toate demersurile necesare punerii în posesie, a ridicării titlului de proprietate, a intabulării titlului și a transcrierii terenului pe numele său în cartea funciară. De asemenea, partea vătămată D.S. a relatat că a intrat în posesia autoturismului promis, achitând si taxele vamale pentru acesta. Totodată, acesta a mai arătat că Comisia locală de fond funciar a întârziat punerea în posesie, drept pentru care nu a putut finaliza tranzacțiile cu făptuitorii, motiv pentru care aceștia au amenințat-o cu moartea si au șantajat-o. Partea vătămată D.S. a solicitat obligarea solidară a inculpaților la plata diferenței de preț de 12.000 euro. În declarația dată în fața organelor de urmărire penală, inculpata S.L. a arătat că a plătit întreg prețul promis, însă partea vătămată D.S. nu s-a achitat de obligații, nesemnând actele autentice de vânzare-cumpărare, deoarece nu a obținut titlurile de proprietate. Fiind audiată în fața instanței, partea vătămată D.S. a precizat că nu mai susține acțiunea civilă nici în nume propriu și nici în calitate de mandatar al soților H., acțiunea civilă fiind formulată inițial în nume propriu, deoarece a plătit prețul soților H., arătând că nu a fost păgubit cu nicio sumă de bani, instanța urmând a lua act de această împrejurare. A vândut în calitate de mandatar două adeverințe emise în temeiul legii fondului funciar, încheind, astfel, două tranzacții la prețul de 33.000 euro, respectiv 31.500 euro, prețul fiind stabilit de martora C.R., agent imobiliar, având în vedere prețul de piață al terenului la data respectivă în comuna Giroc. La prima tranzacție, pe care a citit-o înainte de a semna, a constatat că s-a menționat faptul că prețul a fost plătit integral, însă datorită garanțiilor de plată integrală a prețului oferite de martora C.R., nu a mai solicitat modificarea actelor, în condițiile în care a primit doar 21.000 euro. Partea vătămată a mai menționat că în afara acestor bani efectiv încasați, a mai primit autoturismul printr-un contract de vânzare-cumpărare, iar în factură era trecută suma de 43.000 euro. Suma cu care s-a constituit parte civilă, reprezintă, de fapt, taxele vamale pe care le-a suportat cu privire la autoturism. S-a mai precizat că nu s-a stabilit cu inculpata vreun termen de punere în posesie și nici nu s-a prezentat vreo parcelă de teren în acest sens, la data respectivă existând terenuri disponibile în comună, însă inculpata nu a fost pusă în posesie nici în prezent, întrucât nu s-a respectat ordinea de depunere a cererilor sau hotăra primarul, astfel că nu mai există teren disponibil pe raza comunei Giroc, partea vătămată fiind membru Comisiei de fond funciar-Giroc. Potrivit declarației aceleiași părți vătămate, actele au fost semnate de inculpata S.L., dar la tranzacție a fost prezent și inculpatul J.P. care încheia promisiuni de vânzare-cumpărare cu o rudă a sa. Martorul B.I., prietenul părții vătămate D.S. a arătat în esență că problemele dintre aceasta și D.D., S.L., au fost rezolvate amiabil, necunoscând, însă, aspecte legate de existența vreunei datorii din partea familiei S.L. către prietenul său. Martora C.R., în calitate de agent imobiliar, amică cu ambele părți, le-a pus în legătură pentru tranzacționarea terenului situat pe raza comunei Giroc, partea vătămată fiind cea care a indicat poziția terenului ce urma să fie dobândit de inculpată și care trebuia să coordoneze activitatea ulterioară de punere în posesie, în calitate de membru al Comisiei de fond funciar, fără, însă, ca acest lucru să se fi întâmplat până în prezent. Martora a mai menționat că nu cunoaște convenția părților cu privire la prețul stabilit, dar cunoaște că acesta a fost achitat integral. Totodată, martorul D.G., în calitate de expert tehnic, solicitat fiind de inculpata S.L., a însoțit părțile la fața locului unde se situa terenul, fiind explicate avantajele și dezavantajele achiziționării acestuia, în condițiile în care în apropiere se aflau liniile de înaltă tensiune. Cu acea ocazie, nu s-a discutat despre prețul de achiziționare, însă, de la notar, unde s-a încheiat tranzacția, fiind și cu acea ocazie prezent și așteptând pe hol, toată lumea a plecat mulțumită și nu a existat vreo discuție legată de neplata integrală a prețului. Instanța a mai reținut că din înscrisurile depuse la ultimul termen de judecată, că inculpata S.L. a depus o plângere penală împotriva părții vătămate D.S. pentru înșelăciune cu privire la nedobândirea terenurilor și a titlurilor de proprietate pentru terenurile pe care le-a plătit acestei părți vătămate, iar prin decizia penală nr. 117/R/2011 a Tribunalului Timiș s-a dispus desființarea rezoluției de N.U.P. și trimiterea cauzei a Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș spre competentă soluționare în vederea începerii urmăriri penale. Din coroborarea declarației părții vătămate date în fața instanței, cu cea a martorilor și a înscrisurilor de la dosar, instanța a reținut că partea vătămată D.S. a primit suma de 65.000 euro (suma de 21.000 euro, plus 43.000 euro, contravaloarea autoturismului) pentru cele două tranzacții ce însumau 64.500 euro. În aceste condiții, instanța a apreciat că inculpații S.L. și J.P. nu au desfășurat nicio activitate de inducere în eroare a părții vătămate D.S. cu prilejul încheierii celor două promisiuni de vânzare-cumpărare, promisiuni care dau naștere în sarcina părților a unei obligații de „a face”, nu de „a da”, în sensul încheierii în viitor a contractului autentic de vânzare-cumpărare. Cele două acte autentice au fost semnate la notar în cunoștință de cauză, exprimând voința reală a părților, fiind respectate clauzele contractuale, astfel că nu se poate reține existența infracțiunii de înșelăciune în convenții, inculpata S.L. achitând în totalitate prețul convenit, iar inculpatul J.P. neavând nicio implicare cu tentă infracțională în derularea celor două tranzacții, astfel că susținerile parchetului sunt nefondate, iar cei doi inculpați urmează a fi achitați, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. si art. 10 lit. a) C. proc. pen., cu privire la partea vătămată D.S. Partea vătămată C.M. a susținut în cadrul plângerii penale faptul că a fost contactată de către un intermediar în vânzarea de terenuri, martorul M.F., care i-a indicat pe inculpații J.P. și S.L. ca potențiali cumpărători. Cu aceste persoane a negociat prețul vânzării, acesta fiind de 91.948 euro, la data de 02 noiembrie 2006, primind și un avans în cuantum de 3.000 euro. La data de 14 decembrie 2006 a mai primit suma de 50.000 Euro, urmând ca a doua zi să se încheie contractul de vânzare cumpărare în formă autentică, urmând să mai primească un rest de 36.648 euro. În data de 02 noiembrie 2006, a fost încheiat „antecontractul de vânzare-cumpărare” olograf, prin care inculpata S.L. cumpără de la partea vătămată C.M. un teren în suprafață de 2.864 m.p. cu suma de 91.648 euro, fiind dată cu titlu de avans suma de 3000 euro. Această tranzacție nu a mai fost finalizată, banii fiind restituiți inculpatei, iar actul nu a fost anulat în instanță. La data de 15 decembrie 2006 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub numărul 1209 de către B.N.P. G.P.I.V., având ca obiect terenul arabil extravilan, în suprafață de 2.864 m.p., înscris în C.F. nr. 6023 Ghiroda, pentru prețul de 91.000 euro, primit integral de la cumpărător, inculpatul J.P. Partea vătămată C.M. a relatat că nu a dorit să semneze actul de vânzare fără a primi integral restul de preț, dar că, având și girul notarului, care a asigurat-o că primește diferența de preț și că dacă nu o primește nu va intabula actul în cartea funciară, a semnat contractul de vânzare-cumpărare. A mai primit o diferență de 2.000 euro, iar restul nu i-a primit, banca motivând lipsă de valută. Deși a purtat discuții repetate cu inculpatul J.P., nu a mai primit diferența de preț pentru terenul vândut. Nici în prezent nu deține un exemplar al contractului autentic încheiat. În faza de urmărire penală, inculpata S.L. a relatat că nu s-a dat la notar o sumă mai mică decât cea prevăzută în contractul autentic și nu a fost prezentă la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare în formă autentică. Inculpatului J.P. a arătat că nu este dator față de partea vătămată C. si ca a achitat întreg prețul vânzării, conform înțelegerii avute. Fiind audiată în fața instanței, partea vătămată C.M. a relatat aceeași stare de fapt ca cea inițială, arătând că nu a fost tot timpul de față când soțul ei a solicitat inculpatului J.P. suma de bani și nu cunoaște nici modalitatea în care a făcut-o; a mai precizat că plângerea penală a depus-o după un an de la încheierea contractului autentic, necunoscând soluția; ulterior, în anul 2009, a mai depus o plângere la D.I.I.C.O.T., fiind redactată de o persoană din cadrul acestuia. În susținerea plângerii sale, instanța a audiat martorul M.F., care avea un teren ce se învecina cu cel al părții vătămate și care a relatat că prețul inițial stabilit cu inculpatul J.P. a fost de 23 euro/mp, iar ulterior, la apariția inculpatei S.L., oferta pentru teren a fost de 32 euro/mp, terenurile fiind vândute în zonă cu 30 euro/mp. Date despre tranzacția concretă încheiată nu a relatat întrucât nu a fost prezent. Ulterior a aflat de la martorul C.I. că a fost încheiat contractul autentic, dar nu i s-a spus că nu a primit întreaga sumă de bani. Martorul C.I., soțul părții vătămate, a susținut varianta din plângerea penală, adăugând că nu a primit nici în ziua de azi diferența de preț stabilită la negociere, la data respectivă, când s-a încheiat contractul de față cu ambii inculpați, notarul precizând că nu va înainta contractul la cadastru, până când nu se vor întoarce pentru a comunica primirea integrală a prețului, lucru care nu s-a întâmplat întrucât nu s-au mai primit banii. Martorul C.I. a relatat că și-a ajutat fratele și cumnata să compună plângerea împotriva soluției procurorului, având studii juridice. În faza de urmărire penală, acesta a mai arătat că, cunoaște situația familiei fratelui săi și a fost în repetate rânduri cu acesta la inculpatul J.P., asistând la discuții din care reieșea că inculpatul îi va achita suma datorată. Instanța a înlăturat aceste declarații, subiective și părtinitoare, având în vedere calitatea acestor martori raportat la partea vătămată. Totodată, a înlăturat din probatoriu interceptările telefonice realizate de partea vătămată, prin care s-a susținut că inculpații se recunosc datori ulterior autentificării contractului, iar notarul public aflase și el ulterior autentificării că nu se plătiseră toți banii, întrucât, pe de o parte, aceste discuții nu sunt relevante, iar pe de altă parte, nu s-a dovedit în cauză că vocea este a inculpaților J.P. și S.L. Instanța a reținut ca fiind relevante în raportul juridic încheiat între părți următoarele aspecte: actul ce probează tranzacția dintre părți s-a încheiat în formă autentică; părțile contractante au declarat și semnat în fața notarului că prețul a fost stabilit în mod real și că acest preț s-a achitat; cauza a mai făcut obiectul cercetării penale și s-a pronunțat soluția de neîncepere a urmăririi penale, soluție ce nu a fost desființată; după constituirea dosarului la D.I.I.C.O.T., ca urmare a plângerii familiei H.D., s-au reluat cercetările în modul prezentat anterior; din declarația părții civile C.M., reies următoarele: anterior încheierii actului de vânzare-cumpărare, a primit în avans suma de 51.000 euro de la S.L.; a doua zi s-a dus la notar, notarul asigurându-i că își vor primii banii (în plângere se menționează că notarul i-ar fi asigurat că își primesc banii, motiv pentru care ar fi semnat actul de vânzare-cumpărare, fără să fi primit întreaga sumă); au formulat acțiune civilă pentru recuperarea sumelor, fără a se cunoaște soluția; plângerea a fost redactată de cei de la D.I.I.C.O.T., aspect ce se coroborează cu declarația martorului B., cu privire la părțile vătămate H.D., care a arătat că declarațiile semnate la procuror au fost redactate de acesta anterior semnării; înțelegerea cu inculpatul J.P. a fost la prețul de 23 euro /mp; rezultă, raportat la suprafața de teren vândută că, prețul total al tranzacției a fost de aproximativ 60.000 euro cu inculpatul J.P. și 91.000 cu inculpata S.L.; suma înscrisă în actul autentic a fost cea care a rezultat din valorile de uz ale notarilor; revolta și nemulțumirea familiei C. se datorează faptului că ulterior tranzacției au aflat că negocierile purtate anterior cu inculpatul J.P. s-au realizat tot cu această persoană, dar ca urmare a negocierilor cu inculpata S.L., fără a cunoaște legăturile dintre cele două persoane, concubini la data respectivă. Față de acestea, instanța a stabilit că, contractul autentic antemenționat încheiat între părți exprimă adevărul și voința reală a părților, prețul stabilit fiind achitat integral la încheierea contractului, așa cum a recunoscut partea vătămată atunci când l-a semnat. Nici în raport cu partea vătămată C.M. nu se poate reține că inculpații au indus în eroare partea vătămată cu prilejul încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare, partea vătămată acceptând încheierea lui în condițiile date. Numitul G.A., în calitate de reprezentant al SC S. SRL a susținut în plângerea penală formulată că a fost convins de inculpatul J.P. în vederea vânzării unui spațiu situat pe str. S. prin amenințări, susținând că a adus insulte Revoluției române, fiind înșelat la vânzarea acestui imobilul cu suma de 77.000 euro. Prețul total negociat a fost de 210.000 euro, din care a încasat 133.000 euro, fiind înșelat prin achitarea unor bancnote de valoare mică în locul bancnotelor cu valoare mare. G.A. a mai arătat că la data semnării contractului de vânzare-cumpărare al imobilului, care prevedea un cu totul alt pact de vânzare, la sediul notarului era foarte mare agitație si că din cauză că avea degetul tăiat si că punga era legată c
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.