ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1895/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1895/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 119 din 14 martie 2011 Tribunalul Timiș a dispus:

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. si art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe

inculpata S.L., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- art. 7 din Legea

nr. 39/2003, privind constituirea unui grup infracțional organizat;

- art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind

înșelăciunea în convenții,cu consecințe deosebit de grave;

- art. 9 lit. a) din

Legea nr. 241/2005, privind evaziunea fiscală;

- art. 23 lit. a), b)

și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind

spălarea de bani;

- art. 31 alin. (2)

C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., privind participația improprie la falsul intelectual;

- art. 291 C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind uzul de fals;

- art. 292 C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind falsul în declarații;

- totul cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., a încetat

procesul penal pornit la plângerea prealabila a părții vătămate A.M., împotriva

inculpatei S.L., pentru infracțiunea de amenințare, prevăzută de art. 193 alin.

(1) C. pen., ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea

vătămată.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. si art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe

inculpatul J.P., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- art. 7 din Legea

nr. 39/2003, privind constituirea unui grup infracțional organizat;

- art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind

înșelăciunea în convenții, cu consecințe deosebit de grave;

- art. 26 C. pen.,

raportat la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, privind complicitatea la

evaziunea fiscală;

- art. 23 lit. a), b)

și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind

spălarea de bani;

- art. 31 alin. (2)

C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., privind participația improprie la falsul intelectual;

- art. 291 C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind uzul de fals;

- art. 292 C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind falsul în declarații;

- totul cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. și art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe

inculpatul J.P. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 194

alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. si art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe

inculpatul M.D., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- art. 7 din Legea

nr. 39/2003, privind constituirea unui grup infracțional organizat;

- art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind

înșelăciunea în convenții, cu consecințe deosebit de grave;

În baza art. 9 lit.

a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. si art.

76 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.D. la un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 C.

pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin.

(3) C. pen., raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen., pe o perioadă de 4 luni după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C.

pen., art. 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei principale, precum și suspendarea executării

pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 3 (trei ) ani.

În baza art. 359 C.

proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 și 84 C.

pen., în sensul că neîndeplinirea cu rea-credință a despăgubirilor civile sau

săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept

urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în

întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea

anterioară.

În baza art. 170 C.

proc. pen., a respins cererea părților civile H.D. și H.M. privind restabilirea

situației anterioare.

În baza art. 14 C.

proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., a luat act că partea civilă

D.S.C. a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză.

În baza art. 14 C.

proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiate,

daunele materiale solicitate de părțile civile SC S. SRL, prin reprezentant

G.A., C.M., H.D. și H.M., precum și cele morale solicitate de soții H.

În baza art. 14 alin.

(3) lit. b), alin. (5)

ș

i art. 346 alin. (1)

C. proc. pen., raportat la art. 999 C. civ., art. 120 alin. (1) C. pen. fisc.,

a obligat inculpatul M.D. la plata către partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P.

Timiș a sumei de 5.641 lei, reprezentând daune materiale, plus majorări de

întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii. Respinge în rest pretențiile

materiale ca neîntemeiate.

În baza art. 11 din

Legea nr. 241/2005, a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra

bunurilor mobile și imobile ale inculpatului M.D., până la concurența valorii

prejudiciului acordat prin prezenta hotărâre părții civile A.N.A.F., prin

D.G.F.P. Timiș.

În baza art. 169 C.

proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., a dispus ridicarea

sechestrului asigurator instituit prin ordonanța nr. 49/D/2009 din data de 15

aprilie 2008 și restituirea către inculpata S.L. a următoarelor bunuri:

reprezentând 4 apartamente, situat în Timișoara, str. Tibleșului pe numele

inculpatei S.L. căsătorită cu S.I., asupra căruia s-a dispus luarea de

inscripție ipotecară în C.F. 21146 Timișoara, număr cadastral 8038/1, 8038/II,

8038/III, 8038/IV;

reprezentând casă și curte, situat în Timișoara, str. Lalelelor (fostă Prota

Trăilă), pe numele inculpatei S.L. căsătorită cu S.I., asupra căruia s-a dispus

luarea de inscripție ipotecară în C.F. 13398 Timișoara, nr. cadastral 30947;

reprezentând casă și teren, situat în Timișoara, pe numele inculpatei S.L.

căsătorită cu S.I., asupra căruia s-a dispus luarea de inscripție ipotecară în

C.F. 3638 Timișoara, nr. cadastral 3591;

reprezentând 1 apartament de 2 camere situat în Timișoara, str. B-dul

Republicii, pe numele inculpatei S.L., asupra căruia s-a dispus luarea de

inscripție ipotecară în Cartea Funciară 117079 Timișoara, nr. cadastral

1091/XIII.

suprafață de 1981 m.p. reprezentând două case, curte și grădină în str.

Brâncoveanu dobândită prin cumpărare în 13 decembrie 2007.

- precum și orice

alte bunuri aparținând inculpatei, ridicate de la aceasta și neconfiscate prin

prezenta hotărâre.

În baza art. 192

alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a obligat pe partea civilă A.M., la 500

lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul M.D. la 500 lei cheltuieli

judiciare către stat.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina

statului.

În baza art. 193

alin. (6) C. proc. pen., a respins cererea părților civile H.D. și H.M. de

plată a sumei de 4000 lei, reprezentând onorariu de avocat.

A luat act că

celelalte părți nu au solicitat cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.,

Serviciul Teritorial Timișoara nr. 49/D/P/2009 din data de 15 februarie 2010,

înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 18 februarie 2010 sub număr

unic de dosar 1118/30/2010 au fost trimiși în judecată inculpații S.L., J.P. și

M.D. cercetați sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire, aderare și

sprijinire a unui grup infracțional organizat, înșelăciune, evaziune fiscală,

amenințare, participație improprie la fals intelectual, la fals material în

înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, fals

în declarații, și spălare de bani.

În fapt s-au reținut

următoarele:

Prin rezoluțiile de

începerea urmăririi penale și punerea în mișcarea acțiunii penale din dosar,

s-a reținut că inculpatul J.P. împreună cu S.L., M.D., și alte persoane au

constituit un grup infracțional organizat în scopul înșelării mai multor părți

vătămate (H.D. și M., G.A., D.S., C.M. ș.a.) cărora prin inducerea în eroare cu

ocazia încheierii mai multor convenții de vânzare cumpărare, le-au cauzat un

prejudiciu total de 995.648 Euro (format din 870.000 + 77.000 +12.000+ 36.648

Euro).

Inculpatul J.P. și

inculpata S.L. au determinat cu intenție ca notarii publici în momentul

întocmirii contractelor autentice să consemneze fără vinovăție, împrejurări

necorespunzătoare adevărului referitoare la achitarea prețului.

De asemenea,

inculpații au falsificat prin declarare neadevărată, prin contrafacerea

scrierii și alterare conținutul contractelor autentice în cauză, fie prin

consemnare în cuprinsul lor că se cumpără imobilul la un preț, când în

realitate prețul total negociat a fost altul mai mare, fie că s-a plătit o

anumită sumă când în realitate s-a înmânat vânzătorilor o sumă mult mai mică.

Aceste acte false au fost folosite la Serviciul de Carte Funciară cu ocazia

intabulării dreptului de proprietate. Învinuitul J.P. a ajutat prin negociere

și prin punerea la dispoziție a sumelor aferente impozitului și TVA-ului, ca

ceilalți inculpați să ascundă în parte sursa impozabilă și taxabilă

sustrăgându-se alături de ei de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de

stat.

În data de 8

noiembrie 2006, în jurul orei 21,45, inculpatul J.P. sub amenințarea cu moartea

la adresa părții vătămate și a familiei sale a solicitat acesteia, adică lui

D.S., la domiciliul acestuia, o sumă de bani și un autoturism.

De asemenea,

inculpații J.P. și S.L. au transferat foarte mulți bani prin conturile bancare

în scopul disimulării originii ilicite a acestora. Inculpatul J.P. și

inculpatul S.L. au ascuns și disimulat adevărata natură a provenienței banilor

și au dobândit bunuri cunoscând că banii care au stat la baza dobândirii lor

provin din săvârșirea de infracțiuni.

Acest grup era format

din persoane inculpate, și alte persoane, și era structurat pe domenii foarte

bine conturate și planificate de către inculpata S.L. Grupul organizat a fost

constituit din dispoziția inculpatei S.L., pentru o perioadă lungă de timp și a

acționat în mod coordonat sub directa conducere a acesteia, în scopul comiterii

infracțiunilor grave de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, spălare de

bani, falsuri în înscrisuri, în vederea obținerii în mod direct a unui

beneficiu material. Pe scurt planul infracțional al inculpaților prevedea ca

prin orice mijloace posibile de inducere în eroare părțile vătămate să declare

în fața notarului public că au primit o anumită sumă de bani când în realitate

suma plătită efectiv la momentul autentificării convențiilor era mult mai mică.

Diferența dintre suma plătită și cea înscrisă în documentele autentice nu avea

să mai fie restituită niciodată ci însușită pe nedrept de inculpați.

Modul cum au acționat

inculpații în scopul obținerii pe nedrept de fonduri bănești a fost următorul:

septembrie 2005, inculpata S.L. împreună cu inculpatul J.P. și cu învinuitul

D.D. au identificat-o pe partea vătămată D.S.C. care avea de vânzare mai multe

imobile-terenuri. Pentru inducerea în eroare inculpații S.L. și J.P. s-au

folosit de starea lor materială foarte bună respectiv de faptul că au mai multe

imobile în proprietate, mașini scumpe și servitori. Lăsând impresia falsă de

oameni de afaceri importanți, inculpații au reușit să o convingă pe partea

vătămată D. să semneze la notar în data de 26 octombrie 2005 un înscris

(promisiune bilaterală de vânzare cumpărare) falsificat fără vinovăție de

notar, cu ocazia autentificării. Din acest document rezulta că numitul D. în

calitate de mandatar al proprietarilor, H.P. și M., înstrăinează o suprafață de

15.000 m.p. dintr-un teren de 29.900 m.p. la prețul de 31.500 euro. Notarul

public a întocmit actul fals fără vinovăție, adică a completat și autentificat

că inculpatul S.L. a „achitat integral suma de 31.500 euro azi data semnării

prezentului act”, la acest moment notarul neștiind că inculpata S.L. plătise

părții vătămate o sumă mult mai mică decât cea consemnată în cuprinsul

documentului. În realitate partea vătămată D. a primit de la inculpata S.L. la

momentul 26 octombrie 2005 doar suma de 21.000 euro din suma negociată și

trecută în contract de 31.500 euro. Diferența de bani ce reprezintă prejudiciul

cauzat părții vătămate, inculpații S.L. și J.P. au mințit că o vor plăti

ulterior. În realitate inculpații doreau să păgubească partea vătămată și după

semnarea actului notarial să nu mai plătească diferența, prevalându-se de

documentul semnat la notar de partea vătămată din care rezulta că ar fi primit

toți banii. La un timp de la semnarea documentului autentic partea vătămată D.

a insistat pe lângă inculpați să îi predea și diferența de bani însă aceștia au

venit cu o nouă propunere, respectiv aceea de a cumpăra și diferența de 14.900

m.p. pe care partea vătămată o deținea în proprietate. Pentru diferența de bani

rămasă neplătită și această diferență de teren, înțelegerea părților a fost să

se plătească suma de 12.000 euro și un autoturism. Această înțelegere s-a

materializat în convenția din data de 5 noiembrie 2005, în cuprinsul

documentului autentic consemnându-se același aspect nereal ca în documentul

anterior. În realitate partea vătămată a primit autoturismul iar suma de bani

nu a primit-o ci a fost însușită pe nedrept de inculpați, deși în convenție au

prevăzut că s-a plătit. Deși el era cel ce datora bani, pentru intimidarea

părții vătămate și determinarea acesteia să renunțe la solicitarea de bani, în

data de 8 noiembrie 2006 în jurul orei 21,45 inculpatul J.P. sub amenințarea cu

moartea la adresa părții vătămate și a familiei sale a solicitat acesteia,

adică lui D.S., la domiciliul acestuia, o sumă de bani și un autoturism. În

același mod, în perioada octombrie - noiembrie 2006, inculpatul S.L. și cu

învinuitul D.D. au adresat amenințări cu moartea numitului A.M. Partea vătămată

a declarat în faza de urmărire penală că se constituie parte civilă cu suma de

12.000 euro reprezentând daunele materiale suferite.

2006, inculpații J.P., S.L. și alți membrii rămași neidentificați, au localizat

o nouă victimă, în persoana numitei C.M., pe care urma să o convingă să semneze

un înscris autentic cu prețul real al înstrăinării unui imobil teren, în timp

ce în realitate prețul plătit era mult mai mic decât cel din documentul

autentic. Diferența, deși inculpații S.L. și J.P. promiteau că o vor plăti

ulterior încheierii contractului autentic, în realitate ei nu mai doreau să o

restituie niciodată scoțând în evidență actul semnat la notar în fals, lucru

care s-a și întâmplat în realitate. Acest plan a fost aplicat de inculpații

J.P. și S.L. în cazul acestei părți vătămate C., cu care au negociat și semnat

(inculpatul S.L. a semnat) un precontract ca pentru imobilul din loc. Ghiroda

reprezentând teren intravilan de 2864 m.p. să se plătească suma totală de 91648

euro. Din această sumă până la momentul autentificării contractului, respectiv

data de 15 decembrie 2006, partea vătămată C. a primit suma de 53.000 euro,

diferența de 38.648 euro urmând a fi primită la momentul semnării contractului

la notar. Afișând imaginea falsă de oameni de afaceri importanți, la momentul

autentificării contractului inculpatul J.P. a prezentat părții vătămate ca

adevărat un lucru mincinos și anume că vor semna actele mai întâi iar după

aceea vor merge la banca H.V.B. ca să înmâneze diferența de bani de 38.648

euro. Cu această ocazie inculpatul J.P. a determinat notarul public ca acesta

fără vinovăție să consemneze împrejurări necorespunzătoare realității, adică că

inculpatul J.P. a „achitat integral prețul de 91.000 euro” când în realitate la

acel moment această sumă nu fusese plătită integral. În realitate intenția

inculpaților J.P. și S.L. era aceea de a vedea semnat actul autentic ca după

aceea să se prevaleze de el și să nu mai restituie banii promiși, plan pe care

de altfel l-au și urmat ulterior așa cum de altfel procedase și în alte

situații. În ziua autentificării contractului, inculpații S.L. și J.P. au mers

cu partea vătămată la banca H.V.B. ca să predea diferența. În acest loc

inculpatul J.P. a predat părții vătămate suma de 2000 euro și a prezentat ca

adevărat un lucru mincinos, respectiv că banca nu mai are disponibil în valută.

În realitate banca avea lichidități în valută, iar la această bancă H.V.B.

inculpatul J.P. nu avea cont deschis la acel moment. Contul la această bancă

H.V.B. a fost deschis la data de 23 martie 2007 mult ulterior datei la care a

indus-o în eroare pe partea vătămată. Intenția inculpatul J.P. și S.L. era

aceea de a nu restitui nici o sumă de bani din ceea ce datora, ceea ce a și făcut,

până azi neplătind această diferență. Partea vătămată a înregistrat discuțiile

purtate cu notarul, cu inculpații S.L. și J.P. din conținutul acestora

rezultând că inculpații S.L. și J.P. se recunoșteau datori cu suma de mai sus

ulterior autentificării contractului, iar notarul public P. aflase și el

ulterior autentificării că nu se plătise toți banii. Din conținutul acestor

convorbiri rezultă chiar că inculpatul J.P. încerca în continuare să inducă în

eroare partea vătămată, până când a luat măsura să o excludă din apropierea sa,

adresându-i cuvinte deosebit de jignitoare. Partea vătămată a declarat că se

constituie parte civilă cu suma de 36.648 euro.

anului 2007 inculpații S.L. și J.P. împreună cu alte persoane rămase

neidentificate au localizat o nouă victimă a planului lor infracțional,

respectiv pe partea vătămată G.A., vecin de-al lor, administratorul SC S. SRL,

proprietar al imobilului, casă și teren de pe str. S.. În prima fază, în

vederea dobândirii imobilului vecin cu ei, inculpații au creat o presiune

fantastică asupra părții vătămate prin metodele cunoscute cetățenilor de etnie

rromă (scandaluri repetate, reclamații nefondate ș.a.). În cele din urmă partea

vătămată a cedat presiunilor făcute, iar Inculpații S.L. și J.P. s-au înțeles

cu ea să cumpere imobilul cu suma de 210.000 euro. La momentul negocierii

inculpata S.L. a înmânat părții vătămate suma de 100.000 euro urmând ca

diferența de 110.000 euro să o ridice de la bancă și să o predea în momentul

semnării contractului autentic. În realitate planul inculpaților era să câștige

încrederea părții vătămate prin înmânarea de bani fără acte, iar ulterior să se

folosească de această încredere câștigată pentru a însuși pe nedrept din banii

ce se cuveneau părții vătămate. Inculpații au Indus-o în eroare pe partea

vătămată înainte de încheierea convenției, prezentându-i ca adevărate lucruri

mincinoase (că vor ridica bani de la bancă, că vor plăti 110.000 euro la notar

ș.a.). Ei doreau să nu plătească decât o mică sumă din cea rămasă și să o

înșele pe partea vătămată cu diferența rămasă neplătită. Pentru a realiza acest

plan inculpații împreună cu alte persoane neidentificate au preconstituit la

domiciliul lor un teanc cu bani pe care l-au introdus în etichete semnate și

ștampilate de banca I.N.G. Bank. Deasupra teancului de bancnote inculpații au

pus bancnote de 500 euro iar în interior au pus bancnote mai mici de 20 și 50

de Euro. Pachetul de bancnote crea în aparență impresia că are 110.000 euro dar

în realitate suma conținută era mult mai mică. Metoda este similară celei cu

care au fost înșelați mulți oameni la schimbul valutar de-a lungul timpului.

Acest teanc inculpații l-au legat de mai multe ori cu sfoară pentru a nu se

vedea bancnotele mici din interior și pentru a fi greu de deschis și numărat.

La momentul autentificări contractului de vânzare cumpărare adică la data de 10

mai 2007, cu acest teanc asupra lor, inculpații S.L. și J.P. însoțiți de alte

persoane necunoscute, s-au deplasat la notar și sub pretextul mincinos că sunt

foarte grăbiți, deoarece au de prins un avion și vorbind în continuu la

telefonul mobil, au înmânat părții vătămate teancul preconstituit cu bani,

spunând că în interiorul său se află suma de 110.000 euro. În acest moment

psihologic inculpații s-au folosit de încrederea câștigată anterior pentru ca

partea vătămată să semneze contractul în grabă, fără a număra banii. Inculpații

au afirmat că dacă se stă se numere banii ei nu mai semnează atunci contractul

ci pleacă cu bani cu tot. Afișând imaginea că sunt deosebit de grăbiții,

inculpații au constrâns-o psihic și au determinat-o pe partea vătămată să

semneze contractul autentic fără a număra banii din teanc. Acest contract a

fost falsificat fără vinovăție de notar cu prilejul întocmirii lui, deoarece a

consemnat împrejurări necorespunzătoare realității referitoare la prețul

plătit, adică că inculpatul S.L. a „achitat în întregime prețul societății

vânzătoare”, respectiv că s-a predat suma de 210.000 euro, când în realitate la

acel moment, cu știința lor inculpații S.L. și J.P. nu plătise decât 143.000

euro. După semnarea contractului la notar inculpații au plecat imediat, iar

partea vătămată s-a deplasat să numere banii. În acest moment partea vătămată

despachetând cu mare efort pachetul legat foarte strâns, a sesizat că a fost

înșelată, deoarece în teancul cu bani nu se afla suma de 110.000 euro, așa cum

trebuia și cum au afirmat inculpații, ci suma de 33.000 euro, formată din

câteva bancnote de 500 euro, iar diferența din bancnote de 20 și 50 de euro. În

aceeași zi partea vătămată a intrat în panică și s-a dus la imediat la Poliție

unde a reclamat fapta care a fost comisă. Reacția autorităților a fost lipsită

de profesionalism, deoarece dacă ar fi luat măsuri preventive la acest moment

ar fi întrerupt șirul de infracțiuni pe care inculpații erau porniți să le

comită. După semnarea contractului autentic inculpatul J.P. a procedat la

intimidarea părții vătămate, căreia nu i-a mai permis să intre în imobil pentru

a ridica bunurile mobile pe care le mai avea acolo. Partea vătămată G.A. a

declarat că se constituie parte civilă cu suma de 77.000 euro.

infracțional al inculpaților funcționa perfect și profitând de lipsa de reacție

imediată a autorităților statului, inculpații S.L. și J.P. au dobândit curaj și

au pus în aplicare un plan de înșelare cu o sumă mult mai mare decât cea de

până în acel moment, adică suma de 750.000 euro, a unor noi victime în persoana

părților vătămate H.D. și H.M. Aceste părți vătămate aveau de vânzare un imobil

reprezentând teren și construcții multiple pe str. Constantin Brâncoveanu

(A.H.) din Timișoara. Inițial prețul cu care părțile vătămate au pus imobilul

în vânzare a fost de 2.000.000 euro. Pentru a realiza planul infracțional

inculpații S.L. și J.P. l-au atras în grupul infracțional pe inculpatul M.D. pe

care l-au trimis în toamna anului 2007, să ia detalii cu privire la imobil.

Inculpatul M.D. s-a deplasat la domiciliul părților vătămate H. și luând

informații, a spus acestora că are cumpărător. Inculpata S.L. însoțită de inculpatul

J.P. pe care însă l-a prezentat sub altă identitate adică ca fiind S.L.I.,

soțul său, s-au deplasat la locul situării mobilului și studiindu-l (într-una

din vizite aducând și un specialist în construcții imobiliare) au negociat și

fixat un preț total de vânzare de 1.350.000 euro, din care suma de 600.000 euro

se va plăti la notar, iar diferența de 750.000 euro se va achita în Germania

unde fiul lor învinuitul D.D. are o afacere înfloritoare cu autoturisme. În

acest moment inculpații S.L., J.P. și M.D. și-au asigurat premisele înșelării

părții vătămate deoarece ei nu aveau de gând să meargă în Germania să plătească

diferența de banii având probleme juridice, respectiv pedepse de executat pe

teritoriul acestui stat. Pentru a realiza planul infracțional inculpații S.L.

și J.P. le-au dus pe părțile vătămate la imobilele pe care le dețin în

proprietate pe raza Municipiului Timișoara, ocazie cu care au afișat un lux

inimaginabil cu multiple proprietăți masive, cu servitori, aur masiv și mașini

de lux. Prin aceste manopere inculpații S.L., J.P. și M.D. au dorit să creeze

impresia falsă a unor oameni da afaceri serioși și cu posibilități financiare.

În realitate inculpații aveau multiple acte materiale infracționale comise până

în acel moment iar singurul lor scop era acela de a înșela statul și de a

deveni prin mijloace frauduloase, proprietari ai unui imobil în valoare de

1.603.818 euro pentru care să plătească o sumă mult mai mică decât valoarea

reală. Partea a planului infracțional a reprezentat-o deplasarea la notar unde

în data de 13 decembrie 2007 au determinat notarul ca, fără vinovăție, să

consemneze împrejurări necorespunzătoare realității referitoare la prețul de

vânzare, adică că inculpatul S.L. cumpără imobilul „pentru prețul total de

600.000 euro” când în realitate prețul de vânzare-cumpărare era de 1.350.000

euro. În documentul autentic, inculpata S.L., ajutată de inculpatul J.P. care a

adus banii de onorar notar și de cheltuieli notariale, au declarat, în mod

mincinos, suma de 600.000 euro ca fiind prețul de vânzare-cumpărare, când de

fapt prețul real era de 1.350.000 euro. Scopul inculpaților era acela de a

înșela părțile vătămate și statul român prin neplata diferenței promisă

respectiv prin plata unor taxe la buget mult mai mici decât cele reale. Prin

aceste manevre frauduloase, inculpații S.L. și J.P. au ascuns valoarea reală a

imobilului și s-au sustras de la plata către bugetul de stat a unor sume mari

de bani reprezentând impozit și TVA de datorat. Inculpatul J.P. a ajutat prin

negociere și prin punerea la dispoziție a sumelor aferente impozitului și

TVA-ului, ca inculpatul S.L. să ascundă în parte sursa impozabilă și taxabilă,

sustrăgându-se alături de ea de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de

stat în cuantum de 49.601 lei. Pentru așa zisul „ajutor” dat părților vătămate

în sensul că le-a găsit cumpărători, învinuitul M.D. a înșelat-o pe partea

vătămată H.D. de la care solicitat și primit suma de 10.000 euro, venit pe care

l-a ascuns declarării la fisc. Din fișa fiscală obținută de la D.G.F.P. rezultă

că inculpatul nu a declarat acest venit de 10.000 euro pe care conform legilor

în vigoare însă era obligat să îl declare în vederea stabilirii impozitului pe

venitul global. La administrația financiară, inculpatul M.D. a declarat doar

venituri din salariu nu și această sumă de bani ca să fie impozitată. Prin

această manoperă frauduloasă învinuitul M.D. a ascuns în parte sursa impozabilă

și s-a sustras de la plata sumei de 5641 lei reprezentând impozit pe venit

către bugetul de stat. În acest sens este raportul de expertiză contabilă din

dosarul de urmărire penală. Partea vătămată H.D. a înregistrat discuțiile

purtate cu inculpații S.L., J.P. și M.D. și a prezentat aceste dialoguri în

dosar volumul 3 și 8. Inculpatul M.D. a insistat în mod repetat pe lângă

părțile vătămate spunându-le că S.L. și soțul sunt oameni cu bani și vor plăti

diferența în Germania. În realitate el cunoștea că nu se va plătii diferența

niciodată. Chiar a încercat să obțină încă o sumă mare de bani de la partea vătămată

H.D. ca și comision de intermediare. În cauză a fost efectuată expertiză

grafică pe înscrisul în care inculpatul M.D. a recunoscut primirea sumei de

10.00 euro, iar concluzia a fost că scrisul numelui și semnătura sunt ale

acestuia. Părțile vătămate H.D. au declarat că se constituie părți civile cu

suma de 980.000 euro reprezentând daune materiale și morale.

Inculpatul J.P. și

S.L. deși nu aveau nici un loc de muncă sau venituri declarate la administrația

financiară, au transferat milioane de euro și lei prin conturile bancare

deținute în România în scopul disimulării originii ilicite a acestora respectiv

proveniența din acțiuni infracționale desfășurate în Germania sau România. Din

înscrisurile primite din Germania rezultă că toți inculpații au fost cercetați

pentru multiple fapte antisociale asemănătoare cu cele din prezentul dosar,

după cum urmează:

A. Inculpatul J.P. a

fost cercetat pentru extorcare calificată cu luare de ostatici în Munchen,

pentru furt profesional cu ascundere de autoturisme. Conform certificatului

oficial primit de la autoritățile din Munchen a rezultat că acesta deține

foarte multe condamnări anterioare pentru intrare și ședere în mod clandestin

într-o țară, pentru falsificare de documente, pentru conducere fără permis,

pentru furt art. 242 C. pen. german, pentru furt în echipă, pentru înșelăciune,

art. 263 C. pen. german, și mărturie falsă sub jurământ (fapte pentru care a

primit o condamnare de 3 ani închisoare), pentru vătămare corporală prin

imprudență în două cazuri. În România inculpatul J.P. a fost condamnat în anul

1980 la 10 luni închisoare pentru înșelăciune.

B. Inculpatul S.L. a

fost cercetată penal în Germania pentru escrocherie în 27 de cazuri, pentru

declarații false în justiție, pentru furt prin violență, pentru lovituri și

răniri periculoase în 3 cazuri, pentru constrângeri în 3 cazuri, pentru

deturnare, pentru numeroase fapte de furt comise în bandă organizată, pentru

formarea unui grup de infractori, pentru violare de domiciliu, pentru fals în

documente, pentru rețineri și deturnare de retribuții sau de salarii.

Învinuitul J.P. și învinuita S.L. au ascuns și disimulat adevărata natură a

provenienței banilor și au dobândit bunuri Mobile și imobile precum cele

comunicate de Primăria Municipiului Timișoara, cunoscând că banii care au stat

la baza dobândirii lor provin din săvârșirea de infracțiuni.

În raport cu sumele

spălate O.N.P.C.S.B. București a efectuat un control și a stabilit modul cum au

fost plimbați banii murdari de 1.965.587 euro și 25.216 lei prin conturile de

la mai multe bănci deținute de inculpați precum B.T. unde împuternicit era și

inculpatul J.P., E.B., H.V.B. Bank, I.N.G. Bank și V. Timișoara.

În raport cu

învinuitul D.D. s-a reținut că, în perioada octombrie noiembrie 2006, împreună

cu S.L. au adresat amenințări cu moartea numitului A.M.

Prin declarațiile

date inculpații nu au recunoscut faptele, însă, potrivit susținerilor

parchetului, materialul dosarului este de natură să răstoarne apărările

efectuate și să asigure tragerea lor la răspundere penală.

Până la citirea

actului de sesizare, în fața instanței a fost introdus în cauză și s-a

constituit parte civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Timiș, celelalte părți civile

precizându-și pretențiile formulate anterior.

În fața instanței a

fost audiat doar inculpatul M.D., părțile vătămate, martorii din rechizitoriu

și cei propuși de părți și a fost administrată proba cu înscrisuri.

În cadrul

concluziilor scrise depuse la dosar de inculpații S.L. și J.P., au fost

reiterate unele excepții asupra cărora instanța s-a pronunțat prin încheierea

din data de 03 mai 2010. Astfel, s-a reinvocat nulitatea actului de sesizare

prin pronunțarea unor soluții față de persoane ce nu au avut calitate

procesuală în dosar, nefiind părți cercetate, părțile vătămate constituind-se în

faza de cercetare părți civile, iar pe de altă parte, au fost cercetați

notarii, pronunțându-se soluții față de acesta de către un organ de urmărire

necompetent material, ceea ce duce la nulitatea actului de sesizare a

instanței. Competența materială de cercetare a notarilor revine Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara, iar cercetarea efectuată de către

D.I.I.C.O.T. este ilegală.

Această excepție a

fost respinsă, instanța reiterând argumentele, respectiv, fără a pune în

discuție competența organelor de urmărire penală cu privire la această soluție,

aceasta nu produce niciun fel de vătămare inculpaților și nu-i privește pe

aceștia.

S-a mai reiterat

faptul că cercetarea penală efectuată în cauză este nulă și sub aspectul

nerespectării dreptului la apărare în contextul art. 197 C. proc. pen., cu

raportare la art. 172 C. proc. pen. și al art. 6 pct. 1 din C.E.D.O. Astfel, în

cursul urmăririi penale s-a formulat de avocatul al inculpatei S.L. o cerere de

a asista la toate actele de urmărire penală ce o privesc pe această inculpată,

dar nu fost înștiințat în legătură cu audierea părților vătămate: H.D., G., C.

și D., a martorilor audiați după data depunerii cererii.

Instanța a reiterat

că susținerea apărătorului inculpaților privind încălcarea dreptului la apărare

este neîntemeiată. Astfel, tribunalul reține, pe de o parte, că în cauză

apărarea nu a fost obligatorie în timpul urmăririi penale până la arestarea

inculpaților, iar întreaga urmărire penală cu excepția rechizitoriului s-a

epuizat înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale și întocmirea

propunerii de arestare preventivă. În consecință, nu se pune problema nulității

absolute pentru încălcarea dreptului la apărare, ci numai a nulității relative

ce poate fi invocată în condițiile art. 197 alin. (4) C. proc. pen.

Cu toate că

apărătorul inculpatului nu mai poate invoca nulitatea relativă în acest moment

procesual, tribunalul a constatat că, ulterior cererii formulate de apărător,

acesta a participat la recunoașteri din planșe foto de către martori (iunie

2008) și la dosar există procesele-verbale prin care apărătorul inculpatei a

fost înștiințat de efectuarea actelor de urmărire penală din lunile aprilie mai

2009.

În ceea ce privește

necompetența materială D.I.I.C.O.T., Tribunalul a reținut că inculpații sunt

trimiși în judecată pentru infracțiuni care sunt prevăzute în competența

D.I.I.C.O.T., astfel că excepția necompetenței organelor de urmărire penală

este nefondată.

Instanța de fond, în

baza probatoriului administrat în cele două faze ale procesului penal de față

(urmărire penală și cercetare judecătorească) a reținut următoarele:

Prin plângerea penală

înaintată organelor de cercetare penală, partea vătămată D.S.C. a arătat că a

cunoscut-o pe inculpata S.L. și pe fiul acesteia, D.D. în cursul lunii

septembrie 2005 prin intermediul unei persoane, martora R.C., aceștia fiind

interesați de achiziționarea unui teren pe raza localității Giroc, dânsul având

doar calitatea de mandatar.

La data de 26

octombrie 2005, prin promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, autentificată

de B.N.P. S.C. sub nr. 5517, în calitate de mandatar al numiților H.P.D. și

H.M., în baza procurii speciale autentificate sub nr. 5290 din 26 octombrie

2005 de același birou notarial (aceștia din urmă fiind mandatați de numitul D.I.,

dreptul de proprietate fiind stabilit în favoarea lui S.P., prin adeverință, în

prezent decedat), partea vătămată s-a obligat să vândă 1,50 ha de teren, din

suprafața totală de 2,99 ha, pentru prețul de 31.500 Euro. Deși în cadrul

actului s-a menționat că a fost primit integral prețul tranzacției, partea

vătămată D.S.C. susține ca a primit o tranșă de 10.000 euro cu o zi înainte de

efectuarea actului notarial și o transă de 11.000 euro, în ziua semnării

actului notarial. Partea vătămată a susținut că pentru plata diferenței de

preț, martora R.C. a garantat. Neprimind restul banilor, după cca. două

săptămâni s-a deplasat împreună cu prietenul său, partea vătămată A.M. la

domiciliul inculpatei S.L. pentru achitarea diferenței. Cu acea ocazie, la

inițiativa telefonică a fiului inculpatei, D.D., s-a negociat si cumpărarea

unei suprafețe suplimentare de teren de 1,49 ha, respectiv diferența din cele

2,99 ha teren, pentru care au negociat o sumă totală de 57.000 euro, ce

cuprindea diferența rămasa neachitată, plus prețul noii tranzacții. Acest preț

urma să fie plătit prin oferirea unui autoturism, plus suma de 12.000 euro.

La data de 05

noiembrie 2005 s-a semnat a doua promisiune de vânzare-cumpărare, autentificată

sub nr. 5399 de B.N.P. S.C. prin care se promitea făptuitoarei S.L. vânzarea

suprafeței de teren de 1,49 ha pentru prețul de 33.000 euro și o procură

specială de administrare, având ca obiect mandatarea inculpatei S.L. să

întreprindă toate demersurile necesare punerii în posesie, a ridicării titlului

de proprietate, a intabulării titlului și a transcrierii terenului pe numele

său în cartea funciară.

De asemenea, partea

vătămată D.S. a relatat că a intrat în posesia autoturismului promis, achitând

si taxele vamale pentru acesta.

Totodată, acesta a

mai arătat că Comisia locală de fond funciar a întârziat punerea în posesie,

drept pentru care nu a putut finaliza tranzacțiile cu făptuitorii, motiv pentru

care aceștia au amenințat-o cu moartea si au șantajat-o.

Partea vătămată D.S.

a solicitat obligarea solidară a inculpaților la plata diferenței de preț de

12.000 euro.

În declarația dată în

fața organelor de urmărire penală, inculpata S.L. a arătat că a plătit întreg

prețul promis, însă partea vătămată D.S. nu s-a achitat de obligații, nesemnând

actele autentice de vânzare-cumpărare, deoarece nu a obținut titlurile de

proprietate.

Fiind audiată în fața

instanței, partea vătămată D.S. a precizat că nu mai susține acțiunea civilă

nici în nume propriu și nici în calitate de mandatar al soților H., acțiunea

civilă fiind formulată inițial în nume propriu, deoarece a plătit prețul

soților H., arătând că nu a fost păgubit cu nicio sumă de bani, instanța urmând

a lua act de această împrejurare. A vândut în calitate de mandatar două

adeverințe emise în temeiul legii fondului funciar, încheind, astfel, două

tranzacții la prețul de 33.000 euro, respectiv 31.500 euro, prețul fiind

stabilit de martora C.R., agent imobiliar, având în vedere prețul de piață al

terenului la data respectivă în comuna Giroc. La prima tranzacție, pe care a

citit-o înainte de a semna, a constatat că s-a menționat faptul că prețul a

fost plătit integral, însă datorită garanțiilor de plată integrală a prețului

oferite de martora C.R., nu a mai solicitat modificarea actelor, în condițiile

în care a primit doar 21.000 euro. Partea vătămată a mai menționat că în afara

acestor bani efectiv încasați, a mai primit autoturismul printr-un contract de

vânzare-cumpărare, iar în factură era trecută suma de 43.000 euro. Suma cu care

s-a constituit parte civilă, reprezintă, de fapt, taxele vamale pe care le-a

suportat cu privire la autoturism.

S-a mai precizat că

nu s-a stabilit cu inculpata vreun termen de punere în posesie și nici nu s-a

prezentat vreo parcelă de teren în acest sens, la data respectivă existând terenuri

disponibile în comună, însă inculpata nu a fost pusă în posesie nici în

prezent, întrucât nu s-a respectat ordinea de depunere a cererilor sau hotăra

primarul, astfel că nu mai există teren disponibil pe raza comunei Giroc,

partea vătămată fiind membru Comisiei de fond funciar-Giroc.

Potrivit declarației

aceleiași părți vătămate, actele au fost semnate de inculpata S.L., dar la

tranzacție a fost prezent și inculpatul J.P. care încheia promisiuni de

vânzare-cumpărare cu o rudă a sa.

Martorul B.I., prietenul

părții vătămate D.S. a arătat în esență că problemele dintre aceasta și D.D.,

S.L., au fost rezolvate amiabil, necunoscând, însă, aspecte legate de existența

vreunei datorii din partea familiei S.L. către prietenul său.

Martora C.R., în

calitate de agent imobiliar, amică cu ambele părți, le-a pus în legătură pentru

tranzacționarea terenului situat pe raza comunei Giroc, partea vătămată fiind

cea care a indicat poziția terenului ce urma să fie dobândit de inculpată și

care trebuia să coordoneze activitatea ulterioară de punere în posesie, în

calitate de membru al Comisiei de fond funciar, fără, însă, ca acest lucru să

se fi întâmplat până în prezent. Martora a mai menționat că nu cunoaște

convenția părților cu privire la prețul stabilit, dar cunoaște că acesta a fost

achitat integral.

Totodată, martorul

D.G., în calitate de expert tehnic, solicitat fiind de inculpata S.L., a

însoțit părțile la fața locului unde se situa terenul, fiind explicate

avantajele și dezavantajele achiziționării acestuia, în condițiile în care în

apropiere se aflau liniile de înaltă tensiune. Cu acea ocazie, nu s-a discutat

despre prețul de achiziționare, însă, de la notar, unde s-a încheiat

tranzacția, fiind și cu acea ocazie prezent și așteptând pe hol, toată lumea a

plecat mulțumită și nu a existat vreo discuție legată de neplata integrală a

prețului.

Instanța a mai

reținut că din înscrisurile depuse la ultimul termen de judecată, că inculpata

S.L. a depus o plângere penală împotriva părții vătămate D.S. pentru

înșelăciune cu privire la nedobândirea terenurilor și a titlurilor de

proprietate pentru terenurile pe care le-a plătit acestei părți vătămate, iar

prin decizia penală nr. 117/R/2011 a Tribunalului Timiș s-a dispus desființarea

rezoluției de N.U.P. și trimiterea cauzei a Parchetul de pe lângă Tribunalul

Timiș spre competentă soluționare în vederea începerii urmăriri penale.

Din coroborarea

declarației părții vătămate date în fața instanței, cu cea a martorilor și a

înscrisurilor de la dosar, instanța a reținut că partea vătămată D.S. a primit

suma de 65.000 euro (suma de 21.000 euro, plus 43.000 euro, contravaloarea

autoturismului) pentru cele două tranzacții ce însumau 64.500 euro.

În aceste condiții,

instanța a apreciat că inculpații S.L. și J.P. nu au desfășurat nicio

activitate de inducere în eroare a părții vătămate D.S. cu prilejul încheierii

celor două promisiuni de vânzare-cumpărare, promisiuni care dau naștere în

sarcina părților a unei obligații de „a face”, nu de „a da”, în sensul

încheierii în viitor a contractului autentic de vânzare-cumpărare. Cele două

acte autentice au fost semnate la notar în cunoștință de cauză, exprimând

voința reală a părților, fiind respectate clauzele contractuale, astfel că nu

se poate reține existența infracțiunii de înșelăciune în convenții, inculpata

S.L. achitând în totalitate prețul convenit, iar inculpatul J.P. neavând nicio

implicare cu tentă infracțională în derularea celor două tranzacții, astfel că

susținerile parchetului sunt nefondate, iar cei doi inculpați urmează a fi achitați,

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. si art. 10 lit. a) C. proc.

pen., cu privire la partea vătămată D.S.

Partea vătămată C.M.

a susținut în cadrul plângerii penale faptul că a fost contactată de către un

intermediar în vânzarea de terenuri, martorul M.F., care i-a indicat pe

inculpații J.P. și S.L. ca potențiali cumpărători. Cu aceste persoane a

negociat prețul vânzării, acesta fiind de 91.948 euro, la data de 02 noiembrie

2006, primind și un avans în cuantum de 3.000 euro. La data de 14 decembrie

2006 a mai primit suma de 50.000 Euro, urmând ca a doua zi să se încheie

contractul de vânzare cumpărare în formă autentică, urmând să mai primească un

rest de 36.648 euro.

În data de 02

noiembrie 2006, a fost încheiat „antecontractul de vânzare-cumpărare” olograf,

prin care inculpata S.L. cumpără de la partea vătămată C.M. un teren în

suprafață de 2.864 m.p. cu suma de 91.648 euro, fiind dată cu titlu de avans

suma de 3000 euro. Această tranzacție nu a mai fost finalizată, banii fiind

restituiți inculpatei, iar actul nu a fost anulat în instanță.

La data de 15

decembrie 2006 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, autentificat

sub numărul 1209 de către B.N.P. G.P.I.V., având ca obiect terenul arabil

extravilan, în suprafață de 2.864 m.p., înscris în C.F. nr. 6023 Ghiroda,

pentru prețul de 91.000 euro, primit integral de la cumpărător, inculpatul J.P.

Partea vătămată C.M.

a relatat că nu a dorit să semneze actul de vânzare fără a primi integral

restul de preț, dar că, având și girul notarului, care a asigurat-o că primește

diferența de preț și că dacă nu o primește nu va intabula actul în cartea

funciară, a semnat contractul de vânzare-cumpărare. A mai primit o diferență de

2.000 euro, iar restul nu i-a primit, banca motivând lipsă de valută. Deși a

purtat discuții repetate cu inculpatul J.P., nu a mai primit diferența de preț

pentru terenul vândut. Nici în prezent nu deține un exemplar al contractului

autentic încheiat.

În faza de urmărire

penală, inculpata S.L. a relatat că nu s-a dat la notar o sumă mai mică decât

cea prevăzută în contractul autentic și nu a fost prezentă la momentul

încheierii actului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Inculpatului J.P. a

arătat că nu este dator față de partea vătămată C. si ca a achitat întreg prețul

vânzării, conform înțelegerii avute.

Fiind audiată în fața

instanței, partea vătămată C.M. a relatat aceeași stare de fapt ca cea

inițială, arătând că nu a fost tot timpul de față când soțul ei a solicitat

inculpatului J.P. suma de bani și nu cunoaște nici modalitatea în care a

făcut-o; a mai precizat că plângerea penală a depus-o după un an de la

încheierea contractului autentic, necunoscând soluția; ulterior, în anul 2009,

a mai depus o plângere la D.I.I.C.O.T., fiind redactată de o persoană din cadrul

acestuia.

În susținerea

plângerii sale, instanța a audiat martorul M.F., care avea un teren ce se

învecina cu cel al părții vătămate și care a relatat că prețul inițial stabilit

cu inculpatul J.P. a fost de 23 euro/mp, iar ulterior, la apariția inculpatei

S.L., oferta pentru teren a fost de 32 euro/mp, terenurile fiind vândute în

zonă cu 30 euro/mp. Date despre tranzacția concretă încheiată nu a relatat

întrucât nu a fost prezent. Ulterior a aflat de la martorul C.I. că a fost

încheiat contractul autentic, dar nu i s-a spus că nu a primit întreaga sumă de

bani.

Martorul C.I., soțul

părții vătămate, a susținut varianta din plângerea penală, adăugând că nu a

primit nici în ziua de azi diferența de preț stabilită la negociere, la data

respectivă, când s-a încheiat contractul de față cu ambii inculpați, notarul

precizând că nu va înainta contractul la cadastru, până când nu se vor întoarce

pentru a comunica primirea integrală a prețului, lucru care nu s-a întâmplat

întrucât nu s-au mai primit banii.

Martorul C.I. a

relatat că și-a ajutat fratele și cumnata să compună plângerea împotriva

soluției procurorului, având studii juridice. În faza de urmărire penală,

acesta a mai arătat că, cunoaște situația familiei fratelui săi și a fost în

repetate rânduri cu acesta la inculpatul J.P., asistând la discuții din care

reieșea că inculpatul îi va achita suma datorată.

Instanța a înlăturat

aceste declarații, subiective și părtinitoare, având în vedere calitatea

acestor martori raportat la partea vătămată.

Totodată, a înlăturat

din probatoriu interceptările telefonice realizate de partea vătămată, prin

care s-a susținut că inculpații se recunosc datori ulterior autentificării

contractului, iar notarul public aflase și el ulterior autentificării că nu se

plătiseră toți banii, întrucât, pe de o parte, aceste discuții nu sunt

relevante, iar pe de altă parte, nu s-a dovedit în cauză că vocea este a

inculpaților J.P. și S.L.

Instanța a reținut ca

fiind relevante în raportul juridic încheiat între părți următoarele aspecte:

actul ce probează tranzacția dintre părți s-a încheiat în formă autentică;

părțile contractante au declarat și semnat în fața notarului că prețul a fost

stabilit în mod real și că acest preț s-a achitat; cauza a mai făcut obiectul

cercetării penale și s-a pronunțat soluția de neîncepere a urmăririi penale,

soluție ce nu a fost desființată; după constituirea dosarului la D.I.I.C.O.T.,

ca urmare a plângerii familiei H.D., s-au reluat cercetările în modul prezentat

anterior; din declarația părții civile C.M., reies următoarele: anterior

încheierii actului de vânzare-cumpărare, a primit în avans suma de 51.000 euro

de la S.L.; a doua zi s-a dus la notar, notarul asigurându-i că își vor primii

banii (în plângere se menționează că notarul i-ar fi asigurat că își primesc

banii, motiv pentru care ar fi semnat actul de vânzare-cumpărare, fără să fi

primit întreaga sumă); au formulat acțiune civilă pentru recuperarea sumelor,

fără a se cunoaște soluția; plângerea a fost redactată de cei de la

D.I.I.C.O.T., aspect ce se coroborează cu declarația martorului B., cu privire

la părțile vătămate H.D., care a arătat că declarațiile semnate la procuror au

fost redactate de acesta anterior semnării; înțelegerea cu inculpatul J.P. a

fost la prețul de 23 euro /mp; rezultă, raportat la suprafața de teren vândută

că, prețul total al tranzacției a fost de aproximativ 60.000 euro cu inculpatul

J.P. și 91.000 cu inculpata S.L.; suma înscrisă în actul autentic a fost cea

care a rezultat din valorile de uz ale notarilor; revolta și nemulțumirea

familiei C. se datorează faptului că ulterior tranzacției au aflat că

negocierile purtate anterior cu inculpatul J.P. s-au realizat tot cu această

persoană, dar ca urmare a negocierilor cu inculpata S.L., fără a cunoaște

legăturile dintre cele două persoane, concubini la data respectivă.

Față de acestea,

instanța a stabilit că, contractul autentic antemenționat încheiat între părți

exprimă adevărul și voința reală a părților, prețul stabilit fiind achitat

integral la încheierea contractului, așa cum a recunoscut partea vătămată

atunci când l-a semnat. Nici în raport cu partea vătămată C.M. nu se poate

reține că inculpații au indus în eroare partea vătămată cu prilejul încheierii

contractului autentic de vânzare-cumpărare, partea vătămată acceptând încheierea

lui în condițiile date.

Numitul G.A., în

calitate de reprezentant al SC S. SRL a susținut în plângerea penală formulată

că a fost convins de inculpatul J.P. în vederea vânzării unui spațiu situat pe

str. S. prin amenințări, susținând că a adus insulte Revoluției române, fiind

înșelat la vânzarea acestui imobilul cu suma de 77.000 euro. Prețul total

negociat a fost de 210.000 euro, din care a încasat 133.000 euro, fiind înșelat

prin achitarea unor bancnote de valoare mică în locul bancnotelor cu valoare

mare. G.A. a mai arătat că la data semnării contractului de vânzare-cumpărare

al imobilului, care prevedea un cu totul alt pact de vânzare, la sediul

notarului era foarte mare agitație si că din cauză că avea degetul tăiat si că

punga era legată c