ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2202/2013

Asupra cauzei penale de față, constată: Prin rechizitoriul din 18 noiembrie 2011, emis în Dosar nr. 25/P/2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) C. pen., vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1), (3) C. pen.- două fapte, vătămate corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2), (4) C. pen., distrugere și semnalizare falsă, prevăzută de art. 274 alin. (1), (4) C. pen. raportat la art. 277 alin. (2) C. pen. Ca stare de fapt, în esență, în actul de sesizare s-a reținut că inculpatul P.G., în data de 31 octombrie 2011, orele 10:18, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu și conducând autobuzul, aparținând R.A.T.

Brașov, a încălcat prevederile legale referitoare la oprirea la trecerea la nivel cu calea ferată fără bariere, a intrat în coliziune cu trenul care circula pe ruta Brașov-Zărnești cauzând decesul numitei T.M., vătămarea corporală a numiților P.M.L. (care a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile îngrijiri medicale), P.O.N. (care a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale) și G.V.C. (care a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 70-90 de zile îngrijiri medicale), precum și distrugerea stâlpului pe care erau montate indicatoarele rutiere „Oprire” și „Trecerea la nivel cu o cale ferată simplă fără bariere” fiind pusă în pericol siguranța mijloacelor de transport ale căilor ferate, siguranța personalului ce deservea trenul și a călătorilor, precum și grave perturbări pe sectorul de circulație Bartolomeu-Cristian.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, sub nr. 1046/64 din 19 decembrie 2012. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele: Inculpatul P.G. este angajat la R.A.T. Brașov ca și conducător auto, așa cum rezultă din contractul individual de muncă din 7 martie 1988, fiind posesor de permis de conducere a autovehiculelor valabil pentru categoriile B, C, D, și C+E. Potrivit fișei postului și certificatului pentru conducătorii auto, inculpatul era autorizat să efectueze transport rutier public de persoane. În data de 31 ianuarie 2011, inculpatul avea ca sarcină de serviciu efectuarea curselor de transport public local de persoane prin curse regulate, cu autobuzul din categoria M3, pe care îl avea luat în primire de la societate și deservea pe traseul Stadionul M.-A.M.

din Municipiul Brașov. Potrivit consemnărilor din licența de traseu și caietul de sarcini al licenței de traseu, traseul întocmit de R.A.T. Brașov pentru autobuzele care circulă pe traseul liniei nr. X1 este următorul: Stadionul Municipal-Șoseaua Cristianului-Depozite (Calea Făgărașului)-DN 73-Avicola Măgurele (pentru dus) și Avicola Măgurele-DN 73-Depozite-Șoseaua Cristianului-Stadionul Municipal (pentru întors). Stația de plecare a autobuzelor în curse pentru traseul liniei nr. X1 este Stadionul Municipal situată în cartierul B. din Brașov. Potrivit foii de parcurs din 31 ianuarie 2011, inculpatul a efectuat cursele de transport public local de persoane prin curse regulate cu respectivul autobuz în intervalul orar 6:29-10:06.

La orele 10:18, conducătorul auto P.G. a plecat în cursă pentru transportul public local de persoane din stația S.M. către A.M. așa cum rezultă din caietul de sarcini al licenței de traseu. La plecare din stația Stadionului Municipal în autobuz se aflau în calitate de călători G.V.C., S.S., P.O.N., P.M.L. și T.M. Autobuzul a fost condus până în zona km rutier 127+700 pe DN 73 dinspre Brașov spre Cristian, unde urma să efectueze virajul la stânga pentru a traversa pasajul de trecere al autovehiculelor situat la km feroviar 9+275 ce permite accesul acestora din DN 73 pe str. C. din Brașov. Astfel, inculpatul a oprit autobuzul lângă axul drumului DN 73, după ce a semnalizat intenția de a vira la stânga, a acordat prioritate autovehiculelor care circulau din sens invers, a virat stânga către trecerea la nivel cu calea ferată fără a mai opri pentru a se asigura, moment în care s-a produs coliziunea cu trenul care circula pe ruta B.-Z.

condus de martorul H.G. Urmare a coliziunii produse autobuzul s-a rupt în două, în acest sens fiind și fotografiile efectuate la fața locului și a rezultat decesul lui T.M., dar și vătămarea corporală a celorlalți călători, inclusiv a inculpatului, călători care au suferit leziuni corporale vindecabile într-un anumit interval de timp: - G.V.C. - 70 - 90 zile îngrijiri medicale; - P.M.L. - 14 - 16 zile îngrijiri medicale; - S.S. - 8 - 9 zile îngrijiri medicale; - P.O.N. - 12 - 14 zile îngrijiri medicale; - P.G. - 5 - 6 zile îngrijiri medicale. Potrivit art. 138 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 1391/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a O.G. nr. 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice, conducătorul de vehicul este obligat să oprească când întâlnește indicatorul „Trecerea la nivel cu calea ferată simplă, fără bariere”, „Trecerea la nivel cu calea ferată dublă, fără bariere” sau „Oprire”.

Față de constatările efectuate în procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de către Poliția Municipiului Brașov, având în vedere schița accidentului, dar și planșele foto, calea ferată este simplă, iar la o distanță de 200 m de la pasajul de trecere al autovehiculelor spre Brașov este instalat indicatorul fluier pentru locomotivă, pasajul de trecere al autovehiculelor peste calea ferată era semnalizată cu indicatorul „Oprire”, „Trecere la nivel cu o cale ferată simplă, fără bariere” și o tăbliță de avertizare cu inscripția „Atenție la tren”, montate pe stâlpi de susținere în partea dreaptă în ambele părți de trecere al acestuia, care au fost smulse și culcate la pământ în timpul producerii evenimentului, aspecte constatate și prin procesul-verbal de cercetare a evenimentului întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă Brașov.

Conform măsurătorilor efectuate la locul producerii evenimentului, stâlpul pe care erau montate indicatoarele de avertizare și oprire, era amplasat la intrarea peste pasajul de trecere al autovehiculelor din DN 73 pe strada C. În ambele direcții de circulație din zona pasajului de trecere a autovehiculelor pentru calea ferată, DN 73 este semnalizat cu indicatoare de presemnalizare a faptului că drumul spre stânga (dreapta) se intersectează cu o cale ferată fără bariere. S-a menționat, totodată, că vizibilitatea în zonă a fost redusă datorită ceții, iar partea carosabilă era acoperită parțial cu zăpadă. Centrul Meteorologic Regional Transilvania Sud a precizat, prin adresa din 22 februarie 2011, că la momentul producerii accidentului, în intervalul orar 6:42-11:18 s-a constatat ceață cu vizibilitate orizontală la 50 m. Potrivit procesului-verbal de constatare întocmit de S.C.R.C.-C.F.T.

SRL Brașov, trenul a deraiat de primul boghiu în sensul de mers la o distanță de 30 cm față de ciuperca șinei, fără a prezența defecțiuni la aparatul de rulare și sistemul de frânare, iar autobuzul condus de inculpat a fost distrus în proporție de 90%. A.F.R. a precizat că la automotorul aparținând de R.T.

SRL Brașov s-au produs următoarele avarii: - caroserie partea din față deformată; - faruri duble stânga, dreapta sparte; - parbriz din 3 părți sparte; - caroserie lateral dreapta față deformată pe o suprafață de 2,10 m. Așa cum rezultă din procesul-verbal datat 1 februarie 2011 în urma verificării pupitrului de comandă la automotorului s-au constatat următoarele: - în cabina postului nr. 1, întrerupătoarele 2 și 3 care pun în funcțiune farul central și lămpile colțare ale automotorului se aflau în poziția înainte, sens mers ceea ce denotă că în momentul impactului erau aprinse atât lămpile colțare, cât și farul central; - ca urmare a impactului au fost sparte lămpile la farurile colțare, iar la farul central ca urmare a deformării părții frontale a automotorului filamentul a fost rupt.

SC R.T. SRL Brașov prin adresa din 2010, a arătat că în urma accidentului s-a pus în pericol siguranța mijloacelor de transport ale căilor ferate, precum și siguranța personalului ce deservea trenul și a călătorilor fiind anulate 8 trenuri, însumând un număr de 101,4 km, linia curentă B.-C. a fost închisă între orele 10:55-13:32, respectiv 157 minute. Prin urmare, fapta inculpatului P.G. care în data de 31 ianuarie 2011, orele 10:18, conducând autobuzul aparținând R.A.T. Brașov, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a încălcat dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. c) din H.G.

nr. 1391/2006 și a intrat în coliziune cu trenul ce circula pe ruta B.-Z., împrejurări în care s-a constatat deraierea primului boghiu al trenului, distrugerea stâlpului pe care erau montate indicatoarele rutiere „Oprire” și „Trecerea la nivel cu o cale ferată simplă, fără bariere”, distrugeri la motor, fiind pusă în pericol siguranța mijloacelor de transport ale căilor ferate, siguranța personalului ce deservea trenul și a călătorilor, precum și perturbarea gravă a circulației pe linia B.-C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă prevăzută de art. 276 alin. (1), (4) C. pen. raportat la art. 277 alin. (2) C. pen. Fapta aceluiași inculpat, care în împrejurările anterioare arătate a cauzat moartea numitei T.M., dar și vătămarea corporală a călătorilor P.M.L.

a suferit leziuni traumatice vindecabile în 14-16 zile îngrijiri medicale, P.O.N. leziuni corporale vindecabile în 12-14 zile îngrijiri medicale și G.V.C. a cărui leziuni au necesitat 70-90 zile de îngrijiri medicale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din cuplă, prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) C. pen., vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1), (3) C. pen.-două fapte și vătămate corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2) C. pen.-o faptă. Starea de fapt reținută de instanță s-a realizat prin coroborarea probelor administrate în cauză. Audiat fiind, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată inculpatul P.G.

a arătat că nu are nicio culpă în producerea evenimentului întrucât a respectat regulile de circulație în zonă. În declarația olografă datată 15 februarie 2011, inculpatul P.G.

a făcut vorbire despre împrejurările producerii accidentului, cum la trecerea respectivă a oprit pentru a da prioritate vehiculelor care veneau dinspre C., a semnalizat către stânga, la 2-3 m de calea ferată s-a asigurat din dreapta și stânga, a deschis și geamul de la șofer, nu a văzut nimic pentru că era ceață, autobuzul a fost pus în mișcare, a trecut cu jumătate peste calea ferată, și patinând a redresat vehiculul, moment în care a auzit o bubuitură, poziție pe care și-a menținut-o și pe formularul înseriat, precum și în toate celelalte „apreciind că s-a asigurat corespunzător înainte de trecerea peste calea ferată și nu se consideră vinovat de producerea accidentului”, „am respectat regulile de circulație, deși trecerea respectivă nu era prevăzută cu bariere, nici chiar cu semnalizare acustică, fiind ceață eu nu am auzit și nici nu am văzut că se apropie trenul, respectiva ceață era deasă, foarte deasă”, „traseul respectiv nu răspunde normelor privind circulația și a fost închis”.

Contrar celor susținute de către inculpat, prezent la producerea accidentului, martorul B.V.A. a precizat că a observat „când autobuzul a efectuat virajul la stânga, deși se auzea semnalul sonor al unui tren care circula dinspre Brașov, conducătorul nu a oprit la semnalul trecere la nivel cu calea ferată fără bariere și a continuat deplasarea ajungând pe calea ferată, unde a rămas timp de 2-3 secunde până să fie lovit de tren”. De altfel, martorul a arătat că inculpatul s-a oprit cu autobuzul doar pe calea ferată și nu la indicatoarele de oprire montate la trecerea peste acea cale, respectiv a văzut că „șoferul s-a uitat înspre Cristian, apoi spre Brașov”; „în acel moment, întorcând capul după șofer înspre Brașov, a văzut trenul care era foarte aproape de pasaj”.

Martorul a făcut vorbire despre persistența unei ceți dense care împiedica vizibilitatea la o distanță mai mare de 50-70 m, aspect consemnat de altfel și în procesul-verbal de cercetare la fața locului, încercând să-și explice chiar de ce autobuzul a oprit pe calea ferată, „după părerea mea, autobuzul putea să treacă, probabil a avut o problemă, a patinat”. Despre modalitatea în care inculpatul s-a angajat în acea trecere, martorul S.S., călător în autobuzul X1, în data de 31 ianuarie 2011, a sesizat că „s-a asigurat privind în oglinda de la mijloc doar la mașini, s-a asigurat dinspre Cristian și apoi și-a întors capul spre Brașov, moment în care trenul a intrat în noi”-„șoferul s-a asigurat în momentul în care autobuzul se afla pe calea ferată la trecere”.

Și partea vătămată G.V.C., călător al respectivului autobuz, a observat că „șoferul, înainte de a vira la stânga, a oprit și a acordat prioritate mașinilor care veneau dinspre Cristian, după care a pus în mișcare autobuzul și până a opri, a început să traverseze calea ferată (...) am auzit o femeie din autobuz strigând „vine trenul”, am auzit un șuierat și a urmat impactul. Prezența trenului automotor a fost semnalizată corespunzător, așa cum o dovedesc nu numai declarațiile mecanicului de locomotivă H.G. audiat în calitate de martor, B.V.A., G.V.C., dar și cele consemnate în procesul-verbal datat 1 februarie 2011 și despre care s-a făcut vorbire, în care se menționează că la momentul impactului cu autobuzul, trenul automotor se afla în regim de frânare rapidă, acționarea robinetului pentru frânarea de urgență, iar viteza scăzuse de la 68 km/h la 58 km/h, conform constatărilor din procesul-verbal de verificare și citirea datelor înregistrate de vitezometru.

Potrivit art. 69 C. proc. pen. declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Ca atare, cum în speță, poziția inculpatului este una singulară în sensul că a respectat indicatoarele din zonă și implicit regulile de circulație, instanța de fond a înlăturat-o, toate celelalte mărturii arătate dovedind că acesta a încălcat prevederile art. 138 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1391/2006 pentru punerea în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată. Potrivit art. 10 din Regulamentul de investigare a accidentelor și incidentelor de dezvoltare și îmbunătățire a siguranței feroviare pe căile ferate și pe rețeaua de transport cu metroul din România aprobat prin H.G.

nr. 117/2010, faptele produse de terțe persoane fizice sau juridice care au pus în pericol siguranța feroviară, care au avut ca urmare perturbarea activității de transport feroviar, distrugere și/sau sustragere de piese sau materiale din componența vehiculelor ori infrastructurii feroviare nu se încadrează ca accidente/incidente, conform regulamentului, fiind aplicabile prevederile legislației în vigoare. Astfel, fapta conducătorului de autobuz de a nu respecta obligația de a se asigura la trecerea de nivel la calea ferată, care a dus la surprinderea autobuzului de tren și deraierea primului boghiu al trenului, distrugerea stâlpului pe care erau montate indicatoarele „Oprire” și „Trecerea la nivel cu o cale ferată simplă fără bariere”, distrugeri la automotor constituie infracțiunea de distrugere din culpă având ca rezultat o catastrofă de cale ferată, deoarece s-au produs consecințele prevăzute în art. 277 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul P.G. a acționat din culpă, respectiv nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă. În considerarea celor dezvoltate mai sus, inculpatul P.G. a fost condamnat. La stabilirea și aplicarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: Se constată că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, șofer profesionist de zeci de ani, cu o conduită rutieră exemplară așa cum o dovedește înscrisul depus în fața instanței. Față de conduita procesuală a inculpatului care s-a prezentat în fața organelor judiciare cooperând în vederea aflării adevărului, dar și cea socială și familială, dar fără a face abstracție de împrejurările concrete în care au fost comise faptele și forma de vinovăție cu care a acționat, curtea apreciază că se justifică reținerea de circumstanțe atenuante prevăzută de art. 74 lit. a), c) C. pen.

și a efectelor acestora. De altfel, circumstanțele personale ale inculpatului demonstrează că săvârșirea faptei pentru care este în prezent judecat apare ca un accident în viața sa. În speță, sunt suficiente elemente care îndreptățesc instanța în a aprecia că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă, suspendarea sub supraveghere a pedepsei cu respectarea măsurilor impuse respectând dispozițiile art. 52 C. pen. Părțile vătămate ale acestui tragic accident sunt: P.M.L., G.V.C., P.O.N. și victima T.M. care a decedat, între faptele inculpatului și leziunile traumatice ale acestora existând legătură de cauzalitate directă. Potrivit art. 15 C. proc. pen., partea vătămată se poate constitui parte civilă în contra inculpatului și părții responsabile civilmente în tot cursul urmăririi penale și în fața instanței până la citirea actului de sesizare.

Potrivit înscrisului de la dosar instanță, partea vătămată P.M.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 RON reprezentând daune morale, ca urmare a prejudiciului nepatrimonial încercat. Partea vătămată G.V.C., prin note scrise, a precizat constituirea de parte civilă după cum urmează: - 816 RON, cheltuieli cu spitalizarea și medicamentele. Cu precizarea că bunurile și chitanțele depuse la dosar reprezintă o foarte mică parte din cheltuielile efectuate, dar din păcate în starea în care se afla păstrarea bonurilor și chitanțelor ar fi reprezentat ultima chestiune ce l-ar fi interesat. Astfel, doar câteva chitanțe și bonuri au fost păstrate de către membrii familiei sale; toată lumea fiind concentrată pe vindecarea sa ci nu pe strângerea unor banale hârtii.

- diferența dintre retribuția pe care trebuia să o primească și cea pe care a primit-o în perioada concediului medical; ca dovadă va depune la dosarul cauzei o adeverință eliberată de către unitatea la care este încadrat; - 15.000 euro reprezentând cheltuieli ce va trebui să le efectueze pentru înlăturarea cicatricilor rămase pe fața sa; - 100.000 euro reprezentând daune morale pentru suferința cauzată. În urma accidentului a rămas cu urme foarte vizibile fizice și psihice. În urma impactului a suferit lovituri puternice în zona craniului; rămânând cu cicatrici foarte evidente la nivelul feței.

În urma accidentului provocat de inculpat și în urma intervențiilor chirurgicale la care a fost supus a rămas cu următoarele: - fronto-temporal drept și porțiunea externă a pleoapei superioare drepte, pe o suprafață totală de 8/6 cm, multiple cicatrici albicioase, arcuate, plane, cu lungime între 1,5 și 3 cm, cu ușoară sensibilitate la plapare a acestei zone care este îndurerată moderat; - supraspâncenos stânga: cicatrice liniară, planăm suplă de 7 cm lungime; - pe fața dorsală a piramidei nazale: cicatrice albicioasă, arcuată, plană de 1,5 cm lungime; - fața anterioară a regiunii carpiene mâna stângă: cicatrice albicioasă, plană suplă de 4/0,6 cm; - gamba dreaptă anterior în 1/3 medie cicatrice albicioasă de 5/0,5 cm, plană, suplă; - piciorul stâng, la nivelul plantei, pe concavitate: cicatrice albicoasă, de 7 cm lungime, plană; - poziție vicioasă a coloanei cervicale cu înclinarea capului spre dreapta și ușor în jos; - limitarea mișcărilor de rotație a coloanei cervicale cu contractură musculară ușor dureroasă predominant pe dreapta; - scăderea forței musculare la nivelul membrului superior drept în comparație cu membrul stâng; - parastezii membru superior drept și diminuarea sensibilității termice și tactile; - spasme musculare la nivelul degetelor mâna dreaptă care survin în cursul unor activități manuale ce impun mișcări de finețe; - hipoacuzie urechea dreaptă; - cefalee;

- amețeli frecvente; - tulburări de somn; Toate acestea au fost constatate prin certificatul medico-legal Adresa nr. 316/E/2011 aflat la dosar. Cum victima T.M. a decedat în cauză a fost introdus încă din faza de urmărire penală soțul său, T.I. Conform raportului de autopsie medico-legală din 10 februarie 2011, moartea numitei T.M. a fost violentă, s-a datorat șocului traumatic consecutiv unui traumatism toraco-abdominal cu ruptură de splină, contuzii pulmonare și facturi costale, între leziuni și deces existând legătură de cauzalitate directă. Pe parcursul desfășurării procesului penal, partea civilă T.I. s-a constituit parte civilă atât cu daune materiale, cât și morale. La data de 26 ianuarie 2012 și-a precizat pretențiile în sensul că solicită a i se acorda doar daune morale în cuantum de 50.000 RON.

Indiscutabil, probele administrate în cauză pe latură civilă, atât înscrisuri, cât și depozițiile de martori dovedesc suferințele psihice la care au fost și sunt și în prezent supuse părțile civile. Astfel, raportul de expertiză medico-legală din 25 februarie 2011, cu completările ulterioare, cu privire la partea civilă P.M.L. fac vorbire despre diagnosticul la internare apreciindu-se că leziunile traumatice s-au putut produce la 31 ianuarie 2011 prin lovire de corpuri dure-ocupant autobuz ce a fost lovit de un tren, necesitând 14-16 zile îngrijiri medicale. Martorul N.B.G. coleg de serviciu cu partea civilă a prezentat instanței în mod amănunțit traumele suferite de P.M.L. după accidentul din 31 ianuarie 2011, inclusiv condițiile și împrejurările în care aceasta a fost găsită.

Așa fiind, față de prejudiciul încercat de această parte civilă, curtea a apreciat că se impune acordarea de daune morale în cuantum de 25.000 RON, restul pretențiilor fiind respinse. Potrivit documentelor medicale aflate la dosar, G.V.C. a suferit multiple leziuni corporale, și în prezent necesitând intervenții chirurgicale. Astfel, raportul de expertiză medico-legală emis de Serviciul Județean de Medicină-Legală stabilește că partea civilă a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire de corpuri dure posibil în urma unui accident de trafic autobuz lovit de tren, leziuni ce au necesitat 70-90 zile îngrijiri medicale. Partea vătămată a fost afectată și estetic, tratamentele medicale au fost de lungă durată și continuă și în prezent așa cum o dovedesc documentele aflate la dosar, dar și declarația martorului N.B.

În raport de înscrisurile ce dovedesc cheltuielile materiale cu medicamentele și investigațiile medicale, curtea apreciază că acestea se ridică la suma de 760,79 RON cu titlu de daune materiale. Nu pot fi acordate în integralitatea lor acestea, întrucât bonurile fiscale de la dosar curte fac vorbire despre „chirii” și nicidecum despre medicamente. Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, conform art. 1169 C. civ. Este adevărat, și o demonstrează prin copiile concluziilor medicale, că această parte civilă a lipsit de la serviciu, este îndreptățită a primi diferența dintre salariul ce i s-ar fi cuvenit și indemnizația de concediu medical, dar cum nu a dovedit aceste împrejurări, instanța a respins cererea, ca nefondată.

Între pretențiile părții civile G.V.C. se află și cele privitoare la cheltuielile medicale efective pentru refacerea estetică. Cum înscrisul eliberat de medicul de specialitate face vorbire de suma de 5.100 euro, instanța a admis această solicitare dovedită. Stabilirea daunelor morale este atributul instanței de judecată, care în raport de suferințele încercate de victimă să admită o compensație bănească. În raport de vârsta părții civile, traumele nu numai fizice, ci și psihice încercate, traume care nici până în prezent n-au dispărut, curtea a acordat suma de 10.000 de euro sau contravaloarea în RON la data plății cu titlu de daune morale, respingând în rest pretențiile. T.I., soțul supraviețuitor al victimei T.M., suferind și având o vârstă înaintată, a rămas fără sprijinul moral al partenerei de viață, care a dispărut intempestiv, astfel că suma de 50.000 RON solicitată cu titlu de daune morale este justificată, împrejurare în care instanța a admis cererea.

Partea vătămată P.O.N. nu s-a constituit parte civilă în cauză, aspect arătat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească. Urmare a faptului că victimele au fost internate la Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov, aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 14.852,84 RON. Așa cum rezultă din actele dosarului, calitatea de asigurător o are Banca C.R. Asigurări V.I.G. SA, calitate în care participă la proces în concordanță cu decizia din 28 martie 2005 a Înaltei Curții de Casație și Justiție dată în recursul în interesul legii. Împrejurarea că accidentul este urmarea săvârșirii unei infracțiuni nu înlătură răspunderea contractuală a asigurătorului care este ținut să repare prejudiciile cauzate victimelor accidentului în limita plafonului stabilit prin ordinul nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

A proceda în alt mod însemnă a vătăma interesele atât ale asigurătorului, cât și ale victimelor care s-ar vederea în imposibilitatea de a-și recupera prejudiciul în cazul în care primul ar fi insolvabil, astfel nu pot fi primite concluziile acestuia aflate la dosarul cauzei. Potrivit dispozițiile art. 49 din Legea nr. 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil. În considerarea celor dezvoltate mai sus, în baza art. 998, 999 C. civ., art. 14, art. 346 C. proc. pen.

asigurătorul a fost obligat la plata despăgubirilor civile după cum urmează: - T.I., prin mandatar D.M.A.-50.000 RON daune morale; - P.M.L.-25.000 RON daune morale; - G.V.C.-760, 79 RON și 5.100 euro sau contravaloarea în RON la data executării daune materiale; 10.000 euro sau contravaloarea în RON la data executării daune morale; - Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov-14.852,84 RON daune materiale. În cauză, calitatea de parte responsabilă civilmente o are R.A.T. Brașov unde inculpatul a fost angajat la momentul săvârșirii infracțiunii. Așa fiind, pe calea sentinței penale nr. 165/F din 21 decembrie 2012 Curtea de Apel Brașov a dispus: În baza art. 276 alin. (1), (4) C. pen. raportat la art. 277 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen.

condamnă pe inculpatul P.G., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă. În baza art. 178 alin.(1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. În baza art. 184 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, parte vătămată P.O.N. În baza art. 184 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.

condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, parte vătămată P.M.L. În baza art. 184 alin. (2), (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, parte vătămată G.V.C. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. În baza art. 86 1 , 86 2 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani. Pune în vedere inculpatului prevederile art. 86 4 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a)- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov; b)- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c)- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d)- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Obligă asigurătorul Banca C.R. Asigurări V.I.G. SA la plata despăgubirilor civile către părțile civile, după cum urmează: - T.I., prin mandatar D.M.A.-50.000 RON daune morale; - P.M.L.-25.000 RON daune morale; - G.V.C.-760,79 RON și 5.100 euro sau contravaloarea în RON la data executării daune materiale; 10.000 euro sau contravaloarea în RON la data executării daune morale; - Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov-14.852,84 RON daune materiale. Respinge în rest pretențiile părților civile P.M.L. și G.V.C. Constată că partea vătămată P.O.N. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Obligă asigurătorul Banca C.R. Asigurări V.I.G. SA la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile, după cum urmează: - P.M.L.-1000 RON; - G.V.C.-1000 RON.

Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente R.A.T. Brașov la plata sumei de 3.050 RON cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe în termen legal s-au exercitat recursuri de către inculpat, partea responsabilă civilmente, părțile civile T.I., G.V.C. și de asigurătorul SC O.V.I.G. SA. Inculpatul P.G. a arătat că nu are nicio culpă în producerea evenimentului întrucât a respectat regulile de circulație în zonă. Inculpatul P.G. a făcut vorbire despre împrejurările producerii accidentului, cum la trecerea respectivă a oprit pentru a da prioritate vehiculelor care veneau dinspre Cristian, a semnalizat către stânga, la 2-3 m de calea ferată s-a asigurat din dreapta și stânga, a deschis și geamul de la șofer, nu a văzut nimic pentru că era ceață, autobuzul a fost pus în mișcare, a trecut cu jumătate peste calea ferată, și patinând a redresat vehiculul, moment în care a auzit o bubuitură.

A specificat astfel că, în viziunea sa, a respectat regulile de circulație, deși trecerea respectivă nu era prevăzută cu bariere, nici chiar cu semnalizare acustică, fiind ceață nu a auzit și nici nu a văzut că se apropie trenul, respectiva ceață era deasă. A apreciat că în cauză, în aceste condiții, există un caz fortuit. S-au pus concluzii și în subsidiar, în sensul reindividualizării pedepsei aplicate, înlocuirea executării pedepsei sub supraveghere cu dispozițiile art. 81 C. pen. Partea civilă recurentă G.V.C. a solicitat amânarea pronunțării în cauză pentru ca în intervalul respectiv să depună înscrisuri din care se desprinde concluzia că sumele cheltuite în urma accidentului sunt mult mai mari decât cele acordate.

S-a invocat aspectul că Societatea de Asigurare A. a fost omisă de la plata despăgubirilor civile. S-a solicitat majorarea daunelor morale cu 2.000 euro și a daunelor materiale cu 3.000 euro, menținerea restului dispozițiilor instanței de fond. SC O.V.I.G. SA a depus la dosar concluzii scrise, care dincolo de învederările cu caracter teoretic aduse, asupra cărora s-a conformat instanța de fond, altfel aspecte necontestate, precizează următoarele: partea civilă trebuie să dovedească cu acte toate daunele materiale, în cazul în care nu face aceasta, asigurătorul nu poate acorda despăgubiri; pretențiile de majorare a sumelor din partea lui G.V.C.

sunt neavenite; o parte dintre vătămați au fost despăgubiți deja de către Asigurătorul A.; sumele solicitate sunt prea mari și nu s-a ținut cont de criterii obiective, nu au fost motivate; preluarea apărărilor inculpatul pe fondul învinuirilor; obligația de plată a despăgubirilor revine inculpatului iar hotărârea este doar opozabilă asigurătorului. Partea responsabilă civilmente a solicitat obligarea ambilor asigurători la plata despăgubirilor către părțile civile. Recurentul T.I. a manifestat rol activ în cauză, a precizat în scris că i-a fost admisă în totalitatea acțiunea civilă dar, consideră că între societatea de transport și inculpat și asigurător există solidaritate, au trecut doi ani și trei luni de la eveniment, nu a solicitat actualizarea sumei solicitate, starea sa de sănătate, fiind persoană în vârstă, s-a cronicizat.

Instanța de recurs, în funcție de cele invocate, cu examinarea tuturor aspectelor de fapt și de drept specifice cauzei, calea de atac producând o devoluție integrală, reține următoarele: Aspectele de fapt precum și încadrarea juridică corespunzătoare, propuse de către instanța fondului sunt în acord cu întreg ansamblul probator administrat, în litera textelor legale învederate. Contrar celor susținute de către inculpat, martorul B.V.A. a precizat că a observat „când autobuzul a efectuat virajul la stânga, deși se auzea semnalul sonor al unui tren care circula dinspre Brașov, conducătorul nu a oprit la semnalul trecere la nivel cu calea ferată fără bariere și a continuat deplasarea ajungând pe calea ferată, unde a rămas timp de 2-3 secunde până să fie lovit de tren”.

De altfel, martorul a arătat că inculpatul s-a oprit cu autobuzul doar pe calea ferată și nu la indicatoarele de oprire montate la trecerea peste acea cale, respectiv a văzut că „șoferul s-a uitat înspre Cristian, apoi spre Brașov”; „în acel moment, întorcând capul după șofer înspre Brașov, a văzut trenul care era foarte aproape de pasaj”. Martorul a făcut vorbire despre persistența unei ceți dense care împiedica vizibilitatea la o distanță mai mare de 50-70 m, aspect consemnat de altfel și în procesul-verbal de cercetare la fața locului, încercând să-și explice chiar de ce autobuzul a oprit pe calea ferată, „după părerea mea, autobuzul putea să treacă, probabil a avut o problemă, a patinat”.

Despre modalitatea în care inculpatul s-a angajat în acea trecere, martorul S.S., călător în autobuzul X1, în data de 31 ianuarie 2011, a sesizat că „s-a asigurat privind în oglinda de la mijloc doar la mașini, s-a asigurat dinspre Cristian și apoi și-a întors capul spre Brașov, moment în care trenul a intrat în noi”-„șoferul s-a asigurat în momentul în care autobuzul se afla pe calea ferată la trecere”. Și partea vătămată G.V.C., călător al respectivului autobuz, a observat că „șoferul, înainte de a vira la stânga, a oprit și a acordat prioritate mașinilor care veneau dinspre Cristian, după care a pus în mișcare autobuzul și până a opri a început să traverseze calea ferată (...) am auzit o femeie din autobuz strigând „vine trenul”, am auzit un șuierat și a urmat impactul”.

Prezența trenului automotor a fost semnalizată corespunzător, așa cum o dovedesc nu numai declarațiile mecanicului de locomotivă H.G. audiat în calitate de martor, B.V.A., G.V.C., dar și cele consemnate în procesul-verbal datat 1 februarie 2011 și despre care s-a făcut vorbire, aflat la dosarul de urmărire penală în care se menționează că la momentul impactului cu autobuzul, trenul automotor se afla în regim de frânare rapidă, acționarea robinetului pentru frânarea de urgență, iar viteza scăzuse de la 68 km/h la 58 km/h, conform constatărilor din procesul-verbal de verificare și citirea datelor înregistrate de vitezometru.

Ca atare, poziția inculpatului, care în recurs cu totul forțat aduce în discuție o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv cazul fortuit, art. 47 C. pen., este una singulară, instanța de fond a întreprins o justă interpretare juridică și probatorie în speță, toate mărturiile arătate dovedind că acesta a încălcat prevederile art. 138 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1391/2006 pentru punerea în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată. În considerarea celor dezvoltate în mod corespunzător de către instanța fondului, inculpatul P.G. a fost condamnat cu deplin temei și legalitate. La stabilirea și aplicarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Inclusiv acest palier juridic a fost criticat în motivele de recurs de către inculpat, negăsindu-se însă justificarea necesară pentru acceptarea pretinselor neajunsuri. S-a constatat că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, șofer profesionist de zeci de ani, cu o conduită rutieră exemplară așa cum o dovedește înscrisul depus în fața instanței și aflat la dosar. Față de conduita procesuală a inculpatului care s-a prezentat în fața organelor judiciare, dar și cea socială și familială, fără a face abstracție de împrejurările concrete în care au fost comise faptele și forma de vinovăție cu care a acționat, Curtea de Apel a apreciat că se justifică reținerea de circumstanțe atenuante prevăzută de art. 74 lit. a), c) C. pen.

și a efectelor acestora. Inclusiv aceste aspecte au îndreptățit instanța de fond în a aprecia că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă, suspendarea sub supraveghere a pedepsei cu respectarea măsurilor impuse respectând dispozițiile art. 52 C. pen. constituind totuși o necesitate, un cadru propice de reeducare a inculpatului, dar în același timp și o „portiță” legală în favoarea sa, persoană aflată altfel la limita pronunțării unei sancțiuni a închisorii cu executare în regim privativ de libertate, orice alte solicitări mai ușoare punitiv pentru inculpat fiind excluse. Părțile vătămate ale acestui tragic accident sunt: P.M.L., G.V.C., P.O.N. și victima T.M. care a decedat, între faptele inculpatului și leziunile traumatice ale acestora existând legătură de cauzalitate directă.

Partea vătămată G.V.C., recurent în cauză, a precizat constituirea de parte civilă după cum urmează: - 816 RON, cheltuieli cu spitalizarea și medicamentele. Cu precizarea că bunurile și chitanțele depuse la dosar reprezintă o foarte mică parte din cheltuielile efectuate, dar din păcate în starea în care se afla păstrarea bonurilor și chitanțelor ar fi reprezentat ultima chestiune ce l-ar fi interesat. Astfel, doar câteva chitanțe și bonuri au fost păstrate de către membrii familiei sale; toată lumea fiind concentrată pe vindecarea sa ci nu pe strângerea unor banale hârtii.

- diferența dintre retribuția pe care trebuia să o primească și cea pe care a primit-o în perioada concediului medical; ca dovadă va depune la dosarul cauzei o adeverință eliberată de către unitatea la care este încadrat; - 15.000 euro reprezentând cheltuieli ce va trebui să le efectueze pentru înlăturarea cicatricilor rămase pe fața sa; - 100.000 euro reprezentând daune morale pentru suferința cauzată. în urma accidentului a rămas cu urme foarte vizibile fizice și psihice. În urma impactului a suferit lovituri puternice în zona craniului; rămânând cu cicatrici foarte evidente la nivelul feței.

În urma accidentului provocat de inculpat și în urma intervențiilor chirurgicale la care a fost supus a rămas cu următoarele: - fronto-temporal drept și porțiunea externă a pleoapei superioare drepte, pe o suprafață totală de 8/6 cm - multiple cicatrici albicioase, arcuate, plane, cu lungime între 1,5 și 3 cm, cu ușoară sensibilitate la palpare a acestei zone care este îndurerată moderat; - supraspâncenos stânga: cicatrice liniară, planăm suplă de 7 cm lungime; - pe fața dorsală a piramidei nazale: cicatrice albicioasă, arcuată, plană de 1,5 cm lungime; - fața anterioară a regiunii carpiene mâna stângă: cicatrice albicioasă, plană suplă de 4/0,6 cm; - gamba dreaptă anterior în 1/3 medie cicatrice albicioasă de 5/0,5 cm, plană, suplă; - piciorul stâng, la nivelul plantei, pe concavitate: cicatrice albicioasă, de 7 cm lungime, plană; - poziție vicioasă a coloanei cervicale cu înclinarea capului spre dreapta și ușor în jos; - limitarea mișcărilor de rotație a coloanei cervicale cu contractură musculară ușor dureroasă predominant pe dreapta; - scăderea forței musculare la nivelul membrului superior drept în comparație cu membrul stâng; - parestezii membru superior drept și diminuarea sensibilității termice și tactile; - spasme musculare la nivelul degetelor mâna dreaptă care survin în cursul unor activități manuale ce impun mișcări de finețe; - hipoacuzie urechea dreaptă;

- cefalee; - amețeli frecvente; - tulburări de somn; Toate acestea au fost constatate prin certificatul medico-legal aflat la dosar. Cum victima T.M. a decedat în cauză a fost introdus încă din faza de urmărire penală soțul său, T.I. Conform raportului de autopsie medico-legală din 10 februarie 2011, moartea numitei T.M. a fost violentă, s-a datorat șocului traumatic consecutiv unui traumatism toraco-abdominal cu ruptură de splină, contuzii pulmonare și facturi costale, între leziuni și deces existând legătură de cauzalitate directă. Pe parcursul desfășurării procesului penal, partea civilă T.I. s-a constituit parte civilă atât cu daune materiale, cât și morale. La data de 26 ianuarie 2012 și-a precizat pretențiile în sensul că solicită a i se acorda doar daune morale în cuantum de 50.000 RON.

Această persoană a exercitat recurs în cauză. În ceea ce privește pe recurentul G.V.C., acesta a suferit multiple leziuni corporale, și în prezent necesitând intervenții chirurgicale. Astfel, raportul de expertiză medico-legală emis de Serviciul Județean de Medicină-Legală stabilește că partea civilă a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire de corpuri dure posibil în urma unui accident de trafic autobuz lovit de tren, leziuni ce au necesitat 70-90 zile îngrijiri medicale. Partea vătămată a fost afectată și estetic, tratamentele medicale au fost de lungă durată și continuă și în prezent așa cum o dovedesc documentele aflate la dosar, dar și declarația martorului N.B. În raport strict de înscrisurile ce dovedesc cheltuielile materiale cu medicamentele și investigațiile medicale, Curtea de Apel a apreciat că acestea se ridică la suma de 760,79 RON cu titlu de daune materiale.

S-a specificat că, nu pot fi acordate în integralitatea lor acestea, întrucât bonurile fiscale de la dosar fac vorbire despre „chirii” și nicidecum despre medicamente. Inclusiv în calea de atac acest recurent a manifestat o aceeași atitudine pasivă, cu toate că timpul alocat strângerii de probe și administrării lor a fost unul îndelungat. Recurentul a cunoscut motivarea instanței, a știut întreg contextul judiciar de abordat, fiind asistat de apărător ales, a solicitat inclusiv amânarea pronunțării în vederea depunerii de înscrisuri doveditoare, însă nu s-a conformat. Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, conform dispozițiilor regăsite în C. civ., ceea ce nu s-a concretizat în cauză, hotărârea instanței de fond fiind astfel la adăpost de astfel de critici.

Stabilirea daunelor morale este atributul instanței de judecată, care în raport de suferințele încercate de victimă să admită o compensație bănească. În raport de vârsta părții civile, traumele nu numai fizice, ci și psihice încercate, traume care nici până în prezent n-au dispărut, curtea a acordat suma de 10.000 de euro sau contravaloarea în RON la data plății cu titlu de daune morale, respingând în rest pretențiile. Suplimentarea acestor pretenții „cu suma de 2.000 euro” fără o motivare juridică corespunzătoare, evident că nu poate fi primită. T.I., soțul supraviețuitor al victimei T.M., suferind și având o vârstă înaintată, a rămas fără sprijinul moral al partenerei de viață, care a dispărut intempestiv, astfel că suma de 50.000 RON solicitată cu titlu de daune morale a fost considerată ca fiind justificată, împrejurare în care instanța de fond a admis cererea sa.

Promovarea în acest context a unui recurs este o chestiune de principiu lipsită de interes, de altfel în motivele de recurs această persoană și-a restrâns criticile la invocarea unui așa-zis „raport de solidaritate” între persoanele implicate în procedura achitării despăgubirilor acordate, aspect juridic ce urmează a fi detaliat. Astfel, așa cum rezultă din actele dosarului penal, calitatea de unic asigurător răspunzător o are Banca C.R. Asigurări V.I.G. SA, calitate în care participă la procesul de față în concordanță cu decizia nr. 1 din 28 martie 2005 a Înaltei Curții de Casație și Justiție dată în recursul în interesul legii. În cauza de față proprietarul auto implicat în evenimentul rutier din 31 ianuarie 2011, respectiv partea responsabilă civilmente, avea încheiate asigurări R.C.A.

la Banca C.R. Asigurări și asigurare facultativă a călătorilor care folosesc mijloace de transport în comun la Asigurare Reasigurare A. SA. Plecând de la aceste aspecte, instanțele investite trebuie să aibă în vedere că în cauză este vorba de o asigurare obligatorie, reglementată de lege, și, în alt plan, o asigurare facultativă care ia naștere prin semnarea și însușirea condițiilor unui contract de asigurare a cărui încheiere este la latitudinea părților. Or, motivele de recurs ale părților civile G.V.C., T.I., părții responsabile civilmente și asigurătorului SC O.V.I.G. SA, în sensul obligării ambelor societăți de asigurare la plata despăgubirilor, așează într-un plan nerelevant, nesemnificativ natura juridică a acestor asigurări.

Pretinsa solidaritate între asigurători ar încălca dispozițiile legale care reglementează caracterul obligatoriu al asigurării R.C.A. și caracterul opțional al asigurării facultative. Răspunderea civilă a transportatorului rutier pentru pagube produse călătorilor prin accidente de transport se angajează în anumite condiții în vederea activării poliței facultative, drept urmare la inițiativa R.A.T. Brașov s-au și deschis la Asigurătorul A. patru dosare de daună, s-au acordat anumite despăgubiri pentru două persoane vătămate, raporturile juridice corespunzătoare, în măsura în care apar litigii între părți, putând și clarificate într-un spațiu judiciar adecvat. În alt plan, raportat la celelalte critici aduse de recurenta SC O.V.I.G.

SA , împrejurarea că accidentul este urmarea săvârșirii unei infracțiuni nu înlătură răspunderea asigurătorului, care este ținut să repare prejudiciile cauzate victimelor accidentului în limita plafonului stabilit prin Ordinul nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule. Potrivit dispozițiile art. 49 din Legea nr. 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.

Evident că asigurătorul nu va putea fi obligat la plata unor despăgubiri peste limita prevăzută de normele C.S.A., conform învederărilor făcute inclusiv în motivele de recurs, cu mențiunea că aceste sume au fost cumulate teoretic de instanța de fond și s-a constatat o nedepășire a plafonului respectiv, fapt ce a și atras o lipsă de implicare efectivă, cu dispoziție corelativă, și din partea inculpatului în procesul de obligare la plata sumelor, practica judiciară recentă, inclusiv la nivelul instanței supreme, fiind în acord cu forma dispozițiilor astfel stipulate în latură civilă precum cele din sentința atacată. De asemenea, în funcție de întrunirea condițiilor legale specifice, nimic nu oprește asigurătorul în a putea promova o eventuală acțiune în regres.

În considerarea celor dezvoltate mai sus, în baza art. 998, 999 C. civ., art. 14, art. 346 C. proc. pen. asigurătorul a fost obligat cu deplină legalitate la plata despăgubirilor civile, astfel: - T.I., prin mandatar D.M.A.-50.000 RON daune morale; - P.M.L.-25.000 RON daune morale; - G.V.C.-760, 79 RON și 5.100 euro sau contravaloarea în RON la data executării daune materiale; 10.000 euro sau contravaloarea în RON la data executării daune morale; - Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov-14.852,84 RON daune materiale. În cauză, calitatea de parte responsabilă civilmente o are R.A.T. Brașov unde inculpatul a fost angajat la momentul săvârșirii infracțiunii, motivele de recurs din partea acesteia, în funcție de cele anterior stipulate, fiind înlăturate.

Așa fiind, pe considerentele art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se vor respinge ca nefondate toate recursurile inițiate. Văzând și dispozițiile art. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul P.G., de partea responsabilă civilmente R.A.T. Brașov, de părțile civile T.I., G.V.C. și de asigurătorul SC O.V.I.G. SA prin SC O.V.I.G. SA, Sucursala Brașov împotriva sentinței penale nr. 165/F din 21 decembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenta parte responsabilă civilmente R.A.T. Brașov la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentele părți civile T.I. și G.V.C. la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul asigurător SC O.V.I.G. SA prin SC O.V.I.G. SA, Sucursala Brașov la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 iunie 2013.