ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelulurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 91 din 28 mai 2013 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 300 alin. (1) C. proc. pen., a constatat regularitatea actului de sesizare a instanței.

În baza art. 273 alin. (2) C. pen. rap. la art. 277 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. și reținerea disp. art. 74 lit. a) și lit. c)-art. 76 lit. c) C. pen., pentru infracțiunea de neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, care a avut drept consecință producerea unei catastrofe de cale ferată, a condamnat pe inculp ații: M.T., la pedeapsa de 3 ani închisoare, D.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare și I.I., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpaților pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., a dedus, reținerea pentru 24 de ore a inculpaților la data de 21 ianuarie 2013.

Conform art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen., a dispus disjungerea acțiunii civile în vederea administrării de probe în fața instanței.

A obligat inculpații la câte 4.500 RON, cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut, în esență că, în vederea stabilirii cadrului procesual legal, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de părți responsabile civilmente a C.N. C.F. C.F.R. SA, Sucursala C. C.F. București, Divizia Trafic, cu sediul în mun. București, sector 1, pentru inculpatul I.I.; S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA București, Stația C.F. T., pentru inculpații M.T. și D.M., precum și a asigurătorului SC O.V.I.G. SA, Sucursala U., cu sediul în mun. București, sector 1, precum și introducerea în cauză ca părți civile a moștenitorilor victimelor F.R.M. și F.I., ambele decedate în catastrofa feroviară din 5 iulie 2012.

Înainte de începerea cercetării judecătorești, instanța în temeiul art. 320

1

C. proc. pen., a adus la cunoștința inculpaților M.T., D.M. și I.I., posibilitatea pe care o au de a solicita ca soluționarea cauzei să se facă în procedură simplificată, în măsura în care recunosc fapta așa cum a fost descrisă în actul de sesizare, își însușesc probele ce au fost administrate pe parcursul urmăririi penale și nu mai solicită administrarea altor probe noi.

Inculpații, pe rând, au învederat instanței cu această ocazie că înțeleg să opteze pentru procedura simplificată și că își însușesc probele, astfel cum au fost administrate pe parcursul urmăririi penale.

Instanța de fond a luat act că, S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA, C.Z.M. București, a depus la dosar cerere de constituire parte civilă în cauză și înscrisuri prin care înțelege să-și dovedească prejudiciul material suferit.

S-au luat declarații părților vătămate F.I.C. și S.G., care s-au constituit părți civile în procesul penal, precum și celorlalți moștenitori ai victimelor, care de asemenea s-au constituit părți civile, potrivit declarațiilor aflate la dosar.

De asemenea, au fost depuse la dosar înscrisuri în circumstanțiere pentru inculpați, precum și acte de către persoanele constituite părți civile pe linia dovedirii despăgubirilor materiale.

Instanța față de împrejurarea că inculpații prin declarațiile date în fața instanței în mod nemijlocit au recunoscut fapta întocmai cum a fost descrisă, în actul de sesizare și întrucât, instanța s-a considerat lămurită asupra tuturor aspectelor de fapt și de drept ale cauzei, probele administrate în faza de urmărire penală fiind edificatoare și suficiente pentru a stabili vinovăția dincolo de orice dubiu rezonabil, a admis cererea formulată de către aceștia, procedând la soluționarea cauzei în procedură simplificată conform art. 320

1

alin. (4) C. proc. pen.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 5 iulie 2012, în jurul orelor 17:35 pe raza de activitate a Sucursalei „C.R.E.I.R. C.F.” București în Stația C.F.R. I.L.C., convoiul de manevră, proprietatea S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA, format din 12 vagoane tractate de locomotiva D.H.C., ce se afla staționată pe calea ferată din punctul O., fiind încărcat cu cărbune, s-a pus în mișcare în mod involuntar în condițiile în care locomotiva nu era pornită fiind defectă. După ce convoiul a rulat necomandat pe o distanță de aproximativ 4 km, ajungând la intersecția căii ferate cu DN X a intrat în coliziune cu autoturismul marca P., proprietatea numitului F.G., condus în mod regulamentar de numita S.G., pe care l-a târât în tampoanele locomotivei aprox. 900 metri.

La km. 32+200m, la intersecția cu tunelul străzii B. din com. I.L.C., județul Dâmbovița, locomotiva și primele două vagoane au deraiat și s-au răsturnat de pe șină, iar al treilea vagon a deraiat.

În urma coliziunii, a rezultat decesul numitelor F.R.M. și F.I. și vătămarea corporală din culpă a numiților F.I.C. care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 55 de zile îngrijiri medicale și S.G., care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 25 de zile de îngrijiri medicale. Urmare coliziunii, s-a produs deraierea, răsturnarea și prăbușirea locomotivei D.H.C. și a trei vagoane, cauzându-se degradarea liniilor și a instalației de cale ferată, valoarea prejudiciului fiind de 134.895,58 RON.

Cu privire la situația premisă și cauzele directe ale producerii catastrofei de cale ferată, s-a reținut de către prima instanță că:

La data de 5 iulie 2012, ora 12:47 convoiul de manevră a plecat din antestația G.P., către stația C.F.R. I.L.C.

Convoiul era compus din 12 vagoane tip Fals, încărcate cu cărbune, convoi având 48 de osii, 913 tone și o lungime de 205 metri și remorcat de o locomotivă D.H.C.

Pe acest traseu convoiul de manevră a avut un număr de 4 opriri, ultima dintre acestea fiind la km. 4+000, la ora 13:57, unde mecanicul de locomotivă B.I. a încercat să remedieze o problemă tehnică apărută în funcționarea compresorului locomotivei.

Deoarece nu a reușit remedierea defecțiunii, mecanicul de locomotivă B.I. a solicitat șefului de manevră, inculpatul M.T. asigurarea convoiului contra fugirii, prin strângerea frânelor de mână, pentru menținerea pe loc a acestuia și a avizat la ora 14:53 prin stația de emisie-recepție de pe locomotivă pe I.D.M. din Stația C.F.R. I.L.C. M.L.M., despre defectarea locomotivei, solicitând și locomotivă de ajutor.

Linia colectoare dintre antestația G.P. și stația C.F.R. I.L.C., pe care circula convoiul de manevră are o declivitate maximă de 13,40 %, iar în zona în care convoiul a fost oprit la ora 13:57, declivitatea era de 11,01 % (pantă în sensul de mers).

În conformitate cu prevederile Anexei nr. 6 din Regulamentul pentru circulația trenurilor și manevra feroviară nr. 005/2005 aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1816/2005 procentul de masă frânată pentru menținerea pe loc și pentru panta caracteristică a acestei linii este de 10% astfel că tonajul necesar de frânat este de 10% x 913 tone = 91,3 rotunjit în plus la 92 tone.

În conformitate cu prevederile Regulamentului de remorcare și frânare nr. 006/2005 aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1816/2005 și ținând cont de masa frânată a vagonului tip Fals, în cazul utilizării frânei de mână, 20,8 tone (valoare înscrisă pe acest tip de vagon), pentru a asigura convoiul contra fugirii trebuiau strânse frânele de mână la minim 5 vagoane din compunerea convoiului de manevră.

În conformitate cu prevederile Cap. I, art. 1.1 din Regulamentul de exploatare a secției I.L.C.-M.-F.P.-G.P., partida de manevră, constituită din inculpații M.T., șef manevră și D.M., manevrant vagoane, trebuia să asigure convoiul de manevră contra fugirii, prin strângerea frânelor de mână la minim 5 vagoane.

Din declarațiile inculpatului M.T. care se coroborează cu raport de investigare a catastrofei feroviare produsă la data de 5 iulie 2012 emis de Organismul de Investigare Feroviar Român, rezultă că acesta a calculat în mod greșit procentul de masă frânată pentru menținerea pe loc și pentru panta caracteristică a acestei linii de cale ferată stabilind că, pentru a asigura convoiul de manevră contra fugirii sunt necesare strângerea frânelor de mână la 3 vagoane.

În acest sens, inculpatul a strâns frâna de mână la primul vagon după locomotiva și a dat dispoziție inculpatului D.M. să procedeze la strângerea frânelor de mână la 2 vagoane.

Mai mult decât atât, potrivit instrucțiunilor, inculpatul M.T. avea obligația să solicite la intrarea în serviciu saboți de mână pe care să îi așeze la roțile osiilor primul vagon de la locomotivă în sensul sabotului de deraiere și pentru a asigura suplimentar convoiul de manevră contra fugirii, lucru care nu l-a făcut, încălcând astfel prevederile art. 69 lit. b) și lit. c) din Regulamentul pentru circulația trenurilor și manevră feroviară nr. 005/2005 aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1816/2005.

Referitor la inculpatul D.M., manevrant vagoane, se reține că acesta a încălcat prevederile art. 69 lit. c) din Regulamentul pentru circulația trenurilor și manevră feroviară nr. 005/2005 aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1816/2005 în sensul că, nu a procedat la strângerea corespunzătoare a frânelor de mână la vagoanele 4 și 5 din compunerea convoiului.

Aceste aspecte, rezultă din procesul-verbal încheiat la 6 iulie 2012, cu ocazia verificării în comise a vagoanelor care au fost în compunerea convoiului, în sensul că, la vagoanele la care învinuitul pretinde că a acționat frânele de mână, s-a constatat la câte un boghiu culoarea ușor schimbată fără urme de material topit și deformări termice ale sabotilor de frână, ceea ce pune în evidență că acestea au fost asigurate superficial (aspecte recunoscute de către inculpat).

În același sens, raportul de investigare a catastrofei feroviare produsă la data de 5 iulie 2012, emis de Organismul de Investigare Feroviar Român, a concluzionat fără echivoc că „Culoarea ușor schimbată a saboților de frână de la al 4-lea și al 5-lea de la locomotivă nu este un indiciu suficient care să conducă la concluzia că frâna de mână a acestor vagoane a fost strânsă corespunzător”.

Mai mult decât atât, fiind audiat de procuror inculpatul D.M., a precizat că, nu a verificat dacă frânele de mână ale vagoanelor 4 și 5 din convoi au acționat în mod corespunzător saboții de frână, motivat de vegetația de pe aliniamentul căii ferate, dar și de împrejurarea că urma să vină locomotivă de ajutor care să tracteze convoiul în stația I.L.C.

Referitor la inculpatul I.I., acar, s-a reținut următoarele:

Conform fișei din Planul tehnic de exploatare al stației C.F.R. I.L.C., aprobată în anul 2007 (care este în vigoare), zona de manevră cuprinde: semnalul „Așteaptă”, sabotul de deraiere și liniile colectoare I.L.C.-F.P.-G.P., antestațiile F.P., M., linii industriale și linii C.F.R. închiriate deservite prin antestații.

Potrivit fișei postului, precum și a prevederilor art. 20 alin. (1) lit. b) și art. 21 alin. (4) lit. a) din Regulamentul pentru circulația trenurilor și manevra vehiculelor feroviare nr. 005/2005, inculpatul I.I. la intrarea în serviciu avea obligația să verifice starea tehnică a instalațiilor și în cazul în care constată orice neajuns, potrivit prevederilor art. 22 din același act normativ, avea obligația să înscrie în registrul de comenzi al postului și să raporteze imediat I.D.M. dispozitor, respectiv martorei M.L.M., defecțiunile constatate.

La data de 5 iulie 2012, la intrarea în serviciu inculpatul I.I., așa după cum declară, a constatat că sabotul fix de deraiere și prezintă defecțiuni la sistemul de asigurare cu cheia fapt confirmat și de raport de constatare tehnico-științifică din data de 3 august 2012 al I.J.P. Dâmbovița, din care rezultă că sistemul de asigurare a sabotului de deraiere și era defect, aspecte pe care nu le-a înscris în registrul de comenzi al postului și nici nu le-a raportat imediat I.D.M. dispozitor, respectiv martorei M.L.M.

În conformitate cu prevederile Cap. 3 din Regulamentul de exploatare a secției I.L.C.-M.-F.P.-G.P., avizat de A.F.E.R. și aprobat de conducerea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, sabotul fix de deraiere și în mod instrucțional, trebuia să se afle în poziția „așezat pe șină”, astfel încât, prin această poziție, să se producă deraierea controlată a materialului scăpat și să nu se permită intrarea acestuia în pasajul cu DN X.

La data de 5 iulie 2012, inculpatul I.I. la efectuarea parcursului convoiului, așa după cum declară, a lăsat bariera s-a deplasat la sabotul de deraiere și, pe care l-a răsturnat de pe șină și nu l-a asigurat cu cheia, încălcând astfel prevederile art. 35 pct. 6 din Regulamentul pentru circulația trenurilor și manevra, vehiculelor feroviare nr. 005/2005, care prevede în mod expres că poziția normală a sabotului de deraiere este așezat pe șină.

La trecerea convoiului de manevră, proprietatea S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA, format din 12 vagoane tractate de locomotiva D.H.C. scăpat involuntar de pe linia de colectoare I.L.C.-G.P., sabotului fix de deraiere, din culpa inculpatului I.I., se afla în poziția „răsturnat de pe șină” contrar prevederilor art. 170 alin. (2) din Regulamentul de exploatare tehnică feroviară nr. 002/2000 aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 1186/2001; art. 35 alin. (6), secțiunea a 10-a din Regulamentul pentru circulația trenurilor și manevra vehiculelor feroviare nr. 005/2005; Cap. 3 din Regulamentul de exploatare a secției I.L.C.-M.-F.P.-G.P., avizat de A.F.E.R. și aprobat de conducerea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, ceea ce a permis pătrunderea acestuia în intersecția căii ferate cu DN X, unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca P., proprietatea numitului F.G., condus în mod regulamentar de numita S.G., pe care l-a târât în tampoanele locomotivei aproximativ 900 metri.

Îndeplinirea defectuoasă din culpă, a îndatoririlor de serviciu de către inculpații M.T., șef manevră și D.M., manevrant vagoane, precum și neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu din culpă de către inculpatul I.I., au avut drept consecință punerea în mișcare necomandată respectiv, pătrunderea convoiului, în pasajul la nivel cu calea ferată, ce intersectează DN X, având drept rezultat decesul numitelor F.R.M. și F.I. și vătămarea corporală din culpă a numiților F.I.C. care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 55 de zile de îngrijiri medicale și S.G., care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 25 de zile de îngrijiri medicale (ocupanți ai autovehiculului), precum și deraierea, răsturnarea și prăbușirea locomotivei D.H.C. și a trei vagoane, cauzându-se degradarea liniilor și a instalației de cale ferată, valoarea prejudiciului fiind de 143.895,58 RON.

În drept, s-a reținut că fapta inculpaților M.T., șef manevră, D.M., manevrant și I.I., acar, care din culpă, la data de 5 iulie 2012 au încălcat dispozițiile art. 69 alin. (1) lit. b) din Regulamentul pentru circulația trenurilor și manevra vehiculelor feroviare nr. 005/2005 (primii doi inculpați) și respectiv a disp. art. 35 pct. 6 Secțiunea X din același Regulament (cel de-al treilea inculpat), având drept consecință producerea unei catastrofe de cale ferată soldată cu decesul a două victime și rănirea a două persoane, precum și cauzarea unor prejudicii materiale însemnate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 273 alin. (2) C. pen., rap. la art. 277 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că elementul material al infracțiunii îl constituie încălcarea de către inculpați din culpă a îndatoririlor de serviciu, potrivit fișei postului, așa cum sunt prevăzute în Regulamentul pentru circulația trenurilor și manevra vehiculelor feroviare nr. 005/2005.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpații au săvârșit infracțiunea din culpă, fără prevedere, în accepțiunea art. 19 pct. 2 lit. b) C. pen., întrucât nu au avut o reprezentare a faptelor lor și a consecințelor, deși trebuia și putea să le prevadă, obligația de prevedere a rezultatului fiind decelată din însăși dispozițiile legale în materie feroviară, care prevăd obligațiile șefului de manevră, a manevrantului de vagoane și a acarului, de a proceda în situația în care locomotiva care tracta convoiul de vagoane s-a oprit involuntar, datorită defecțiunilor tehnice pe care le prezenta, pe un sector de linie având o pantă de 11,02 %, fiind creată astfel o stare de pericol pentru siguranța mijloacelor de transport ale căilor ferate, prin punerea în mișcare necomandată a convoiului.

La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acestora, precum și a modului de executare, s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 alin. (1) C. pen. și art. 52 C. pen., limitele de pedeapsă stabilite de lege, gradul de pericol social al faptei, urmarea produsă (decesul a două victime și vătămarea corporală a două persoane), pagubele materiale destul de mari cauzate atât societății de căi ferate, cât și prejudiciul material, dar mai ales moral cauzat familiilor victimelor.

Pe de altă parte, instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpaților, reținând în beneficiul acestora conduita bună pe care au adoptat-o anterior comiterii faptei, astfel cum rezultă din analiza fișelor de cazier judiciar care atestă lipsa antecedentelor penale, precum și faptul că au înțeles să se prevaleze de procedura simplificată, prev. de art. 320

1

C. proc. pen., elemente care vor fi considerate circumstanțe, atenuante personale, conform art. 74 lit. a) și lit. c) C. pen.

Referitor la latura civilă a cauzei, având în vedere cererile de constituire de părți civile, formulate în cauză de cele două persoane vătămate care s-au aflat în autoturismul distrus în accidentul feroviar, precum și de către celelalte persoane din familiile victimelor, în vederea administrării de probe în fața instanței pentru dovedirea cuantumurilor acestora, s-a dispus disjungerea acțiunii civile, conform art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs, recalificat apel inculpații M.T., D.M. și I.I. și părțile civile C.I.G., F.I.C., S.G. și F.G.

Apelanții inculpați M.T., D.M. și I.I. au solicitat, aplicarea legii penale mai favorabile, aplicarea unei pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, în principal renunțarea la aplicarea pedepsei, într-un prim subsidiar, prestarea unei munci în folosul comunității și, într-un ultim subsidiar, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Apelantele părți civile C.I.G., F.I.C., S.G. și F.G. au solicitat, admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre judecare la instanța competentă material, respectiv Judecătoria Moreni.

Totodată, au arătat că nu au fost trimise în judecată toate persoanele vinovate de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 273 alin. (2) rap. la art. 277 C. pen.

Mai mult, s-au menționat că s-a dat citire actului de sesizare al instanței fără procedură completă și, totodată s-a aplicat procedura simplificată fără să se stabilească corect cadrul procesual.

S-a mai susținut că urmărirea penală este lovită de nulitate, întrucât părțile civile nu au beneficiat de un proces echitabil.

Examinând apelurile declarate de inculpații M.T., D.M. și I.I. și părțile civile C.I.G., F.I.C., S.G. și F.G., prin prisma dispozițiilor art. 417 și art. 420 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prealabil analizării criticilor formulate de către apelanți se impune a se stabili dispozițiile aplicabile în cauză, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 255/2013, având în vedere că, inițial, hotărârea instanței de fond a fost supusă căii de atac a recursului.

În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile aflate în curs de judecată la date intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluționează de către aceiași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.

Astfel cum se poate observa, sentința penală recurată a fosl pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 28 mai 2013, fiind o hotărâre care nu era supusă căii de atac a apelului, împotriva căreia s-a formulat recurs de către inculpați și părțile civile anterior intrării în vigoare a Legi. nr. 135/2013 (1 februarie 2014), cauza fiind în curs de judecată în recurs la data de 1 februarie 2014, prin urmare, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din legea de punere în aplicare a C. proc. pen. Soluționarea cauzei se face după regulile de la apel, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 420 și urm. C. proc. pen.

Înalta Curte, constată că instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpaților M.T. D.M. și I.I., fiind îndeplinite condițiile impuse de legiuitor prin dispozițiile art. 396 alin. (2) C. proc. pen. pentru pronunțarea unei soluții de condamnare.

Prin analiza proprie a materialului probator administrat în cauze procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice efectuate ci ocazia cercetării locului faptei, raportul de investigare a catastrofei feroviare produsă la 5 iulie 2012, emis de Organismul de Investigare Feroviar Român declarațiile inculpaților, fișa postului privind pe cei trei inculpați, extras din Instrucțiunea ce reglementează siguranța circulației pe căile ferate, Regulamentul pentru circulația trenurilor și manevra vehiculelor feroviare nr. 005/2005, declarații de martori, procesul-verbal încheiat la 6 iulie 2012 ci ocazia verificării în comisie a vagoanelor care au fost în compunerec convoiului de manevră, din care rezultă strângerea cu superficialitate a frânelor de mână de la vagoanele 4 și 5 din convoi, Regulamentul de exploatare a secției I.L.C.-M.-F.P.-G.P., raport de constatare tehnico-științifică din 3 august 2012, al I.F.J. Dâmbovița, din care rezultă că sistemul de asigurare a sabotului de deraiere era defect, rapoartele medico-legale de necropsie privind cele două victime F.I. și F.R.M., concluziile provizori emise de Spitalul Județean de Medicină Legală Dâmbovița vizând număra de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite de F.I.C. și S.G., raportul de investigare a catastrofei pe calea ferată, produsă la data de 5 iulie 2012, înr Stația I.L.C., județul Dâmbovița, toate acestea coroborate ci declarațiile de recunoaștere ale inculpaților M.T., D.M. și I.I. în fapt, se constată că probele administrate în cursul urmăririi penale dovedesc împrejurarea că inculpatul M.T., la data de 5 iulie 2012, în calitate de șef manevră al convoiului, având un tonaj de 913 tone, a încălcat dispozițiile art. 69 alin. (1) lit. b) din Regulamentul pentru circulația trenurilor și manevra vehiculelor feroviare în sensul că, nu a asigurat cu saboți de mână așezați la roțile osiilor și strângerea a minim cinci frâne de mână, aflate în convoi, nu a efectuat astfel asigurarea prin fixarea pe loc a convoiului, contra-fugirii, în condițiile unei linii având o pantă de 11,01%, în sensul de mers și ca atare a avut drept urmare crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației mijloacelor de transport ale căilor ferate, prin punerea în mișcare necontrolată a convoiului.

Ajungând la pasajul la nivel cu cale ferată, ce intersectează DN X, cu bariera aflată în poziție „deschis”, convoiul a intrat în coliziune cu autoturismul proprietatea numitului F.G. și condus regulamentar de numita S.G.

În urma coliziunii a rezultat decesul numitelor F.R.M. și F.I., precum și vătămarea corporală din culpă a numiților F.I.C. care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 55 de zile îngrijiri medicale și S.G., care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 25 de zile îngrijiri medicale, persoane care se aflau în autoturism, precum și deraierea, răsturnarea și prăbușirea locomotivei și a trei vagoane.

Acest eveniment a cauzat și degradarea liniilor și a instalației de cale ferată, valoarea prejudiciului fiind de 134.895,58 RON.

Inculpatul D.M., la aceeași dată de 5 iulie 2012, în calitate de manevrant vagoane a convoiului, cu un tonaj de 913 tone, a încălcat dispoz. art. 69 alin. (1) lit. b) din Regulamentul pentru circulația trenurilor și manevra vehiculelor feroviare, în sensul că, nu a asigurat strângerea corespunzătoare a frânei de mână a două vagoane aflate în convoi, așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare încheiat cu ocazia verificării în comisie a vagoanelor care au fost în compunerea convoiului.

Neefectuând astfel asigurarea, prin fixarea pe loc a convoiului, contra-fugirii, în condițiile unei linii având o pantă de 11,02 %, în sensul de mers s-a creat o stare de pericol pentru siguranța circulației mijloacelor de transport ale căilor ferate, prin punerea în mișcare, necomandată a convoiului.

Ajungând la pasajul de nivel cu calea ferată, ce intersectează DN X, cu bariera aflată în poziția „deschis”, convoiul a intrat în coliziune cu autoturismul marca P., proprietatea numitului F.G., condus regulamentar de numita S.G.

În urma coliziunii a rezultat decesul numitelor F.R.M. și F.I., precum și vătămarea corporală din culpă a numiților F.I.C., care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 55 de zile îngrijiri medicale și S.G., care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 25 de zile îngrijiri medicale (ocupanți ai autovehiculului).

Acest eveniment a avut ca urmare și deraierea, răsturnarea și prăbușirea locomotivei și a trei vagoane, cauzându-se degradarea liniilor și a instalației de cale ferată, valoarea prejudiciului fiind de 134.895,58 RON.

În ceea ce-l privește pe inculpatul I.I., se constată că, în mod corect s-a reținut în actul de sesizare a instanței că la data respectivă acesta având calitatea de acar, a încălcat dispoz. art. 35 pct. 6 Secțiunea X, din Regulamentul pentru circulația trenurilor și manevrele feroviare, în sensul că, nu a asigurat sabotul fix de deraiere, în poziția așezat pe șină, astfel încât convoiul de manevră scăpat din linia de colectare (km. 4 spre Stația I.L.C., județul Dâmbovița), să întâlnească în parcurs, sabotul fix de deraiere, în poziție regulamentară, poziție de natură să producă deraierea controlată a convoiului, scăpat și să nu permită intrarea acestuia în pasajul de cale ferată ce intersectează DN X.

În drept, faptele inculpaților, întrunesc, elementele constitutive ale infracțiunilor de neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, prev. de art. 273 alin. (2) C. pen., rap. la art. 277 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. și reținerea disp. art. 74 lit. a) și lit. c)-art. 76 lit. c) C. pen.

Criticile inculpaților privitoare la situația de fapt nu pot fi primite, atâta timp cât inculpații au solicitat să se judecarea în procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., recunoscând învinuirea adusă, însușindu-și probele administrate în faza urmării penale, cerere admisă de instanță, cu efecte și asupra limitelor speciale de pedeapsă, care au fost reduse cu o treime.

Referitor la aplicarea art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În speță, de la data pronunțării sentinței, 28 mai 2013 și până la data soluționării apelului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp, a fost abrogat C. pen. anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen.

În aceste condiții, în examinarea legii incidente cu privire la acuzațiile formulate față de inculpații M.T., D.M. și I.I., Înalta Curte urmează să analizeze pe de o parte, influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor de care sunt acuzați (în examinarea acestui criteriu, se va verifica dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică); iar pe de altă parte, consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptelor și consecințele la data judecării apelului (în examinarea acestui criteriu, se va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptelor).

Inculpații M.T. și D.M., au fost condamnați fiecare la pedeapsa de 3 ani închisoare, respectiv I.I., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, care a avut drept consecință producerea unei catastrofe de cale ferată, prevăzută de art. 273 alin. (2) C. pen., rap. la art. 277 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. și reținerea disp. art. 74 lit. a) și lit. c)-art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpaților pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Analizând influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care sunt acuzați inculpații M.T., D.M. și I.I., Înalta Curte constată următoarele:

Astfel, infracțiunea de neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă, prev. de art. 273 alin. (2) C. pen., se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar în cazul când s-a produs o catastrofă de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 5 ani la 15 ani Această infracțiune este incriminată în noul C. pen. în art. 330 alin. (2) și se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani, iar infracțiunea de accident și catastrofa de cale ferată prev. de art. 277 alin. (2) C. pen., este preluată în noul C. pen. în infracțiunea de accident de cale ferată, prev. de art. 333.

Se observă că deși, în reglementarea actuală au fost reduse limitele de pedeapsă, atât în ceea ce privește minimul, cât și maximul, este lipsit de relevanță, întrucât aplicarea celorlalte instituții incidente din legea nouă ar determina agravarea pedepsei aplicate acestuia.

Întrucât în cauza dedusă judecății inculpații M.T. și D.M. și I.I. au solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că nu există diferențe între art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 396 alin. (10) noul C. proc. pen., ambele texte prevăd reducerea limitelor sancțiunii cu o treime.

Sub aspectul pedepselor accesorii, se constată că inculpaților M.T. și D.M. și I.I. li s-a interzis ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, respectiv:

a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen., respectiv:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Așadar, având în vedere că aplicarea acestor pedepse a fost determinată de condamnarea inculpaților pentru infracțiuni care preved această sancțiune corelativ pedepsei principale atât în vechea reglementare, cât și în noua normă de incriminare, iar cuantumul în care au fost aplicate se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani), după cum drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziții ale art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior.

În situația aplicării dispozițiilor noului C. pen., circumstanțe atenuante reținute inculpaților de instanțele anterioare, nu mai pot produce efecte, în sensul coborârii pedepsei sub minimul prevăzut de lege. întrucât nu mai au corespondent în dispozițiile art. 75 C. pen. referitoare la circumstanțele atenuante.

Prin urmare, stabilind că legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților, Înalta Curte remarcă, faptul că prima instanță a aplicat acestora pedepse corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpaților și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar și de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, motiv pentru care, contrar solicitării apelanților inculpați, o va menține, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și a modalității de executare.

De asemenea, nu se poate dispune nici renunțarea la aplicarea pedepsei (art. 80 noul C. pen.), nici amânarea aplicării pedepsei (art. 83 noul C. pen.) și nici suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (art. 91 noul C. pen.), întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Totodată, nu se poate dispune reindividualizarea pedepselor, având în vedere gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite și a urmărilor produse.

În concluzie, prin aplicarea dispozițiilor noului C. pen. s-ar ajunge, inevitabil, la stabilirea unei pedepse într-un cuantum-majorat față de pedepsele inculpaților, astfel că legea penală mai favorabilă inculpaților este legea veghe, respectiv, C. pen. anterior.

În ceea ce privește criticile părților civile C.I.G., F.I.C., S.G. și F.G. se constată că sunt neîntemeiate, întrucât instanța sesizată prin rechizitoriu procedează la judecată în limitele investirii sale, respectiv cu privire la faptele și persoanele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată neputând analiza și soluțiile de netrimitere în judecată dispuse de procuror prin actul de sesizare, soluții ce pot fi infirmate de instanță într-o altă procedură, cea reglementată de art. 340 C. proc. pen. în vigoare (art. 278

1

C. proc. pen. anterior),

Prin urmare, în acest sens prima instanță s-a pronunțat asupra tuturor faptelor și persoanelor descrise în actul de sesizare cu care a fost sesizată, respectând astfel dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului contrar celor susținute de apelantele părții civile.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.T., D.M. și I.I. și de părțile civile C.I.G., F.I.C., S.G. și F.G. împotriva sentinței penale nr. 91 din 28 mai 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va obliga apelanții inculpați M.T., D.M. la plata sumei de câte 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariu parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, urmează să se avanseze din fondul Ministerului Justiției.

Va obliga apelantul inculpat I.I. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, urmează să se avanseze din fondul Ministerului Justiției.

Va obliga apelantele părți civile la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.T., D.M. și I.I. și de părțile civile C.I.G., F.I.C., S.G. și F.G. împotriva sentinței penale nr. 91din 28 mai 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelanții inculpați M.T., D.M. la plata sumei de câte 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariu parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă apelantul inculpat I.I. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă apelantele părți civile la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2014.