ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 196 din 17 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie:
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen., prin înlăturarea disp. art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul Z.C.R., la 2 ani și 9 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a și b) C. pen.
În
baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea disp. art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare.
Conf. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului Z.C.R. pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani și 9 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a și b) C. pen.
În
temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului Z.C.R. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza
II
și b) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen., prin înlăturarea disp. art. 75 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A.C., la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza
II
și b) C. pen.
În
baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. .143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea disp. art. 75 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare.
Conf. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului C.A.C. pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza
II
și b) C. pen.
În
temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului C.A.C. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza
II
și b) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen., prin înlăturarea disp. art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.D., zis „M." sau „A.", la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza
II
și b) C. pen.
În
baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea disp. art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare.
Conf. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului M.D. pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza
II
și b) C. pen.
În
temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului M.D. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 fit. a) teza
II
și b) C. pen.
Conform art. 86
1
C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate celor trei inculpați pe durata câte unui termen de încercare alcătuit conf. art. 86
2
C. pen. din cuantumul pedepselor plus o perioadă de 3 ani astfel: pentru inculpatul Z.C.R. termenul va fi de 5 ani și 9 luni iar pentru inculpații C.A.C. și M.D. termenul va fi de 6 ani.
Pe durata termenului de încercare fiecare inculpat în baza art. 86
3
alin. (1) C. pen. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Dâmbovița;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
În baza art. 86
3
alin. (1) C. pen. a fost obligat fiecare inculpat să se supună unor măsuri de tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
S-a atras atenția fiecărui inculpat asupra prevederilor art. 86
4
C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului Z.C.R. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 69/U din 20 iunie 2013 emis de
Tribunalul Dâmbovița și a inculpatului C.A.C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 67/U din 20 iunie 2013 emis de Tribunalul Dâmbovița dacă nu sunt reținuți sau arestați în alte cauze.
S-a constatat că inculpații Z.C.R. și C.A.C. au fost reținuți în ziua 14 iunie 2013 și arestați preventiv de la 20 iunie 2013 la zi, iar inculpatul M.D. reținut în ziua de 14 iunie 2013 și arestat preventiv de la 20 iunie 2013 la 03 iulie 2013 perioade ce au fost deduse din pedepsele aplicate în caz de executare efectivă.
În
temeiul art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea drogurilor și a bunurilor ce au făcut obiectul infracțiunilor ridicate de la inculpați cu ocazia perchezițiilor domiciliare, depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. astfel:
1) de la inculpatul M.D.:
- 9,55 grame fragmente vegetale inflorescențe de culoare verde oliv - cannabis și 0,41 grame fragmente vegetale inflorescențe de culoare verde oliv - cannabis;
- oală din metal tip inox în care se observă urme materie, în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol;
- 2,11 grame fragmente vegetale inflorescențe de culoare verde oliv - cannabis;
- 0,63 grame substanță cu aspect de rezină pulbere de culoare verde oliv - rezină de cannabis, pulbere;
- 0,32 grame semințe cannabis;
- un grinder metalic în care se observă urme de tetrahidrocannabinol;
- un instrument tip narghilea prevăzut cu o pipă metalică în care se observă urme de tetrahidrocannabinol;
2) de la inculpatul C.A.C.:
- 8,23 grame fragmente vegetale inflorescențe de culoare verde oliv - cannabis;
- 1,83 grame fragmente vegetale inflorescențe de culoare verde oliv - cannabis;
-3,52 grame fragmente vegetale tulpinițe de culoare verde oliv care conțin tetrahidrocannabinol;
- un grinder metalic în care se află urme de tetrahidrocannabinol;
- un grinder metalic în care se observă urme de tetrahidrocannabinol;
- un rest de țigaretă confecționată artizanal, parțial arsă conținând tetrahidrocannabinol;
3) de la inculpatul Z.C.R.:
- 1,86 grame fragmente vegetale inflorescențe de culoare verde oliv -
cannabis;
- 2,57 grame fragmente vegetale inflorescențe de culoare verde oliv -
cannabis;
- un grinder din lemn în care se observă urme de tetrahidrocannabinol;
- 3,44 grame fragmente vegetale frunze de culoare verde oliv - cannabis;
- 136,51 grame fragmente vegetale inflorescențe culoare verde oliv -
cannabis;
- 2,40 grame cannabis, rămase în urma analizelor de laborator, procurate de investigatorul acoperit M.A. și colaboratorul acestuia F.B., de la inculpatul C.A.C.
În temeiul art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumelor de bani provenite din comercializarea de droguri astfel:
- suma de 247 RON ridicată de la numitul M.D. depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. conform nr. referință din data de 16 iulie 2013;
- suma de 900 RON ridicată de la numitul Z.C.R., depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. conform nr. referință din data de 16 iulie 2013.
În baza art. 3 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la cei trei inculpați în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În
baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații Z.C.R. și M.D. la plata sumei de câte 3.300 RON cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul C.A.C. la plata sumei de 3.600 RON, cu același titlu, din care suma de 300 RON reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 61/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Dâmbovița s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
- C.A.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.;
- Z.C.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen.;
- M.D. zis „M." sau „A.", sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen.;
- N.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen.
S-a reținut în sarcina inculpaților că în cursul anului 2013, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împreună, s-au ocupat cu comercializarea de cannabis pe raza municipiului Târgoviște către diverși tineri consumatori dar și că tot în aceeași perioadă, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împreună au deținut același tip de drog în vederea consumului propriu.
De asemenea, s-a mai reținut că această comercializare de cannabis s-a derulat în municipiul Târgoviște, în special în zona barului „F.", barul „S." sau în barurile din zona centrală a orașului. Respectivele țigări sau „bile" cu cannabis comercializate erau vândute la prețul de 60 - 70 RON/gram.
Persoanele care doreau să consume aceste droguri intrau în legătură cu inculpații prin intermediul telefonului mobil și stabileau în prealabil locul de întâlnire, folosind un limbaj codificat și desemnând deseori remiterea drogurilor prin cuvinte ca „bere", „minute", iar atunci când relația dintre traficanți și consumatori este de mai lungă durată, pur și simplu prin stabilirea doar a locului de întâlnire.
Această situație de fapt a fost reținută din coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesele-verbale de transcriere a interceptărilor, declarațiile martorilor M.A.C., A.R.A., S.G., F.A.I., P.T.I., C.V., I.A.N., O.L.G., P.R.C., B.E.F., A.I.F. și A.I.Ș., procesele-verbale de percheziție, rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire împreună cu colaboratorul acestuia având ca obiect cumpărarea unei cantități de droguri de la inculpatul C.A.C., procesul verbal de redare a declarației martorului cu identitate protejată, materialele audio-video efectuate conform autorizațiilor emise de Tribunalul Dâmbovița în dosarul cauzei și declarațiile inculpaților.
Fiind audiați în ședința publică din data de 10 octombrie 2013 inculpații C.A.C., Z.C.R. și M.D., asistați de către apărători, au achiesat la probele anterior amintite și au precizat că recunosc săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă în actul de sesizare și mai sus expusă. Totodată, inculpații au solicitat prin aceste declarații să fie judecați conform procedurii simplificate prev. de art. 320
1
C. proc. pen.
Având în vedere aceste declarații, coroborând probele administrate în faza de urmărire penală, instanța a reținut că în cursul anului 2013, mai precis până în data de 14 iunie 2013 (ziua reținerii acestora în prezenta cauză) au deținut în vederea consumului și au comercializat cannabis pe raza municipiului Târgoviște, județul Dâmbovița.
Deținerea de cannabis (droguri de risc) de către inculpați în vederea consumului propriu, fără drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Deoarece această activitate a fost comisă în mai multe rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, se impune reținerea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen.
Vânzarea dar și oferirea aceluiași gen de droguri de către cei trei inculpați întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Pentru inculpatul Z.C.R. s-a reținut ca și modalitate de săvârșire a acestei infracțiuni și „cultivarea", întrucât personal în declarațiile date în faza de urmărire penală a precizat că a procurat semințe de cannabis din Olanda, pe care le-a plantat în imobilul unde locuia, proprietatea bunicii sale.
Întrucât
și această activitate a fost comisă de către inculpați de mai multe ori, în baza aceleiași rezoluții infracționale, se impune reținerea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen.
În
afara declarațiilor inculpaților pentru reținerea acestei infracțiuni, relevante sunt declarațiile martorilor:
- A.I.Ș. „ca să îmi procur droguri apelam întotdeauna la acest M. n.n. - inculpatul M.D., îi dădeam sume cuprinse între 30-40 RON pentru o jumătate de gram ... știu că M. se aproviziona cu cannabis de la un băiat cunoscut cu apelativul A. n.n. - inculpatul C.A.C.";
- C.V. „am procurat de la Z.C.R. cannabis de circa zece ori";
- A.I.F. „Z.C.R. mi-a oferit în două rânduri cannabis";
- I.A.N. „am cumpărat cannabis de la A. de circa zece ori, pentru un gram îi ofeream 60 RON".
Instanța de judecată însă nu a reținut în sarcina inculpaților, pentru comiterea fiecărei infracțiuni și circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen., așa cum a reținut procurorul în rechizitoriu, pentru următoarele considerente:
Conform C. pen. această circumstanță constituie săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.
Doctrina consacrată în materie arată că o astfel de circumstanță se reține când fapta a fost săvârșită „împreună de cei trei autori", când „acele persoane au lucrat împreună, adică au efectuat laolaltă actele de executare în vederea săvârșirii infracțiunii, fiindcă numai acțiunea concomitentă a celor trei sau mai multe persoane determină acel grad sporit de pericol social având în vedere de legiuitor".
Inculpații au fost trimiși în judecată pentru că „împreună au deținut în vederea consumului propriu cannabis".
Instanța a considerat că această deținere în vederea consumului propriu de cannabis nu este echivalentă cu detenția examinată în cadrul drepturilor reale de către C. civ. pentru a se putea considera că mai multe persoane dețin un anumit bun.
Însăși denumirea acestei modalități de comitere a infracțiunii de deținere în vederea consumului propriu implică o activitate care nu poate fi comisă decât de către o persoană.
Această deținere a drogurilor în vederea consumului ar fi putut fi ca fiind comisă de către toți inculpații împreună numai în situația în care aceștia ar fi cumpărat împreună o cantitate de droguri pe care o depozitau într-un anumit loc și de unde toți se aprovizionau.
Conform declarațiilor date de către martorii în cauză, rezultă că fiecare inculpat achiziționa din surse pe care nu le-au specificat aceste droguri iar în anumite momente câteodată separat sau împreună și le consumau.
Sunt edificatoare, printre altele, și declarațiile martorilor A.I.F. „știu că A. deținea cannabis în locuința noastră"; - F.A.I. „de 4-5 ori C. le-a oferit cannabis lui M. și lui A., cei trei obișnuiau să își ofere unul altuia cannabis pentru consum".
În ceea ce privește cealaltă infracțiune prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a arătat că nu se impune reținerea acestei circumstanțe agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen., deoarece în afara considerentelor teoretice anterior amintite, din probele administrate în faza de urmărire penală nu rezultă că inculpații au conlucrat și au acționat conjugat în vederea comiterii acestei fapte prevăzută de legea penală.
S-a constatat din declarațiile la care s-a făcut trimitere anterior că aceștia obțineau cannabis din surse pe care nu le-au precizat și au vândut unor persoane cunoscute, fără ca sumele obținute să fie împărțite sau să reprezinte „un produs infracțional".
În cazul în care inculpații ar fi comis această infracțiune împreună se impunea cu evidență reținerea unei alte infracțiuni, respectiv cea prev. de art. 323 C. pen., art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. sau art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Pentru aceste motive, instanța a apreciat că nu se impune reținerea acestei circumstanțe agravante.
De asemenea, instanța nu a reținut în sarcina inculpatului C.A.C. dispozițiile recidivei mari postexecutorie prev. de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., așa cum au fost reținute în actul de sesizare, pentru următoarele considerente:
Din fișa de cazier a acestuia, coroborată cu înscrisurile obținute de la Judecătoria Târgoviște, rezultă că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 755 din 20 mai 2002 de către Judecătoria Târgoviște, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5 din 6 ianuarie 2003 a Curții de Apel Ploiești la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 98 alin. (1), (2), (4) din Legea nr. 26/1996 și 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 32
2
alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 141/1997, dispunându-se să execute 2 ani închisoare.
Tot prin această sentință a fost revocată pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1500 din 19 decembrie 2000 a Judecătoriei Târgoviște, rămasă definitivă prin nerecurare.
În final, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
În executarea acestei pedepse inculpatul a fost arestat la 06 martie 2003 și liberat condiționat la 3 iulie 2005, cu un rest rămas neexecutat de 609 zile.
Pentru a reține starea de recidivă postexecutorie procurorul a precizat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată a fost comisă anterior îndeplinirii termenului de reabilitare pentru pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 755/2002 a Judecătoriei Târgoviște.
Conform art. 135 lit. a) C. pen. condamnatul poate fi reabilitat în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an până la 5 ani după trecerea unui termen de 4 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate.
La calculul termenului de reabilitare pentru această pedeapsă instanța a reținut prevederile deciziei nr. 3/2009 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform considerentelor acestei decizii „Existența cumulului pedepselor nu înlătură individualitatea fiecărei condamnări, iar termenele de reabilitare alcătuite dintr-o durată fixă și o durată variabilă, egală unei fracțiuni din cuantumul pedepsei, au fost în așa fel reglementate încât să asigure o individualizare a acestora, în raport cu fiecare condamnare în parte. În această situație, deși termenul de reabilitare va curge de la data executării pedepsei rezultante, calculul acestuia se va raporta exclusiv la pedeapsa cea mai grea ce intră în componența pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic".
Potrivit acestei decizii, dată în aplicarea art. 136 C. pen., termenul de reabilitare pentru inculpatul C.A.C. a început să curgă de la data de 5 martie 2007, dată când s-a considerat a fi executată pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
Termenul de reabilitare se consideră a fi îndeplinit la data de 5 martie 2012 deoarece de la data menționată în paragraful anterior se adaugă cei patru ani la care face trimitere art. 135 lit. a) C. pen., plus 1 an.
Acest termen de 1 an a fost calculat în funcție de prevederile deciziei anterior amintite conform căreia "calculul acestuia se va raporta exclusiv la pedeapsa cea mai grea ce intră în componența pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic". Din examinarea sentinței nr. 755/2002 amintită anterior rezultă că pedeapsa cea mai grea este de 2 ani închisoare, ceea ce înseamnă că jumătate din aceasta este 1 an.
Având în vedere prevederile art. 38 alin. (2) C. pen., conform căruia nu se ține seama de condamnările în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare, instanța nu va reține în sarcina inculpatului C.A.C. prevederile art. 37 lit. b) C. pen. privind recidiva mare postexecutorie.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, s-au reținut toate criteriile prev. de art. 72 C. pen.
Astfel, s-a constatat în primul rând că activitățile inculpaților nu au fost unele de amploare iar cantitățile de cannabis comercializate sau oferite spre consum dar și cea cultivată de către inculpatul Z.C.R. au fost destul de reduse cantitativ iar frecvența cu care s-au realizat comercializarea și oferirea a fost una redusă și mai mult ocazională. S-a mai observat că aceste activități, inculpații le-au derulat în general în cercul lor de cunoscuți. Nu se poate însă face abstracție de faptul că atât comercializarea de astfel de substanțe dar și consumul lor sunt considerate nocive atât pentru societate dar și pentru persoanele care le consumă.
Având în vedere această modalitate de comitere a infracțiunilor, instanța a aplica fiecărui inculpat câte o pedeapsă cu închisoarea dozată într-un cuantum corespunzător gradului de pericol social al fiecărei infracțiuni.
Cuantumul pedepselor aplicate celor trei inculpați a fost diferit, având în vedere participația penală a fiecăruia dar și faptul că inculpatul Z.C.R., fără antecedente penale, a fost arestat preventiv o perioadă de aproximativ cinci luni, comparativ cu inculpatul M.D., care nu are antecedente penale, însă a fost arestat preventiv numai 13 zile, dar și în comparație cu inculpatul C.A.C., care deși nu este recidivist, totuși este cunoscut cu antecedente penale.
Fiecărui inculpat i-a fost aplicată alături de pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza
II
și lit. b) C. pen.
De asemenea, aceleași drepturi au fost interzise și cu titlu de pedeapsă accesorie, în baza art. 71 C. pen., având în vedere același grad de pericol social al infracțiunii comise.
Raportat tot la modalitatea de comitere a infracțiunilor, coroborată cu circumstanțele personale ale inculpaților, instanța a apreciat că prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei cu închisoarea aplicată, aceștia își vor forma o atitudine corectă față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Simpla aplicare a pedepsei, coroborată cu supravegherea de care vor beneficia inculpații pe parcursul termenului de încercare sunt apreciate ca fiind suficiente pentru a le asigura reinserția socială.
Astfel, în temeiul art. 86 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate celor trei inculpați pe durata câte unui termen de încercare alcătuit conf. art. 86
2
C. pen. din cuantumul pedepselor plus câte o perioadă de 3 ani.
S-a dispus ca pe durata termenului de încercare, fiecare inculpat în baza art. 86
3
alin. (1) C. pen., să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Dâmbovița; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
Având în vedere că inculpații sunt și consumatori de droguri, instanța, în baza art. 86
3
alin. (1)
C. pen. a dispus obligarea lor să se supună unor măsuri de tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
S-a atras atenția fiecărui inculpat asupra prevederilor art. 86
4
C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune.
Întrucât s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaților Z.C.R. și C.A.C., instanța, în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 69/U din 20 iunie 2013 și nr. 67/U din 20 iunie 2013 ambele emise de Tribunalul Dâmbovița dacă nu sunt reținuți sau arestați în alte cauze.
Se va constata că inculpații Z.C.R. și C.A.C. au fost reținuți în ziua 14 iunie 2013 și arestați preventiv de la 20 iunie 2013 la zi, iar inculpatul M.D. reținut în ziua de 14 iunie 2013 și arestat preventiv de la 20 iunie 2013 la 03 iulie 2013 perioade ce se vor deduce din pedepsele aplicate în caz de executare efectivă.
În temeiul art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispune confiscarea drogurilor și a bunurilor ce au făcut obiectul infracțiunilor ridicate de la inculpați cu ocazia perchezițiilor domiciliare, depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. astfel:
1) de la inculpatul M.D.:- 9,55 grame fragmente vegetale inflorescențe de culoare verde oliv - cannabis și 0,41 grame fragmente vegetale inflorescențe de culoare verde oliv - cannabis;- oală din metal tip inox în care se observă urme materie, în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol;- 2,11 grame fragmente vegetale inflorescențe de culoare verde oliv - cannabis;- 0,63 grame substanță cu aspect de rezină pulbere de culoare verde oliv - rezină de cannabis, pulbere;- 0,32 grame semințe cannabis;- un grinder metalic în care se observă urme de tetrahidrocannabinol;- un instrument tip narghilea prevăzut cu o pipă metalică în care se observă urme de tetrahidrocannabinol;
2) de la inculpatul C.A.C.:- 8,23 grame fragmente vegetale inflorescențe de culoare verde oliv- cannabis;- 1,83 grame fragmente vegetale inflorescențe de culoare verde oliv - cannabis;- 3,52 grame fragmente vegetale tulpinițe de culoare verde oliv care conțin tetrahidrocannabinol;- un grinder metalic în care se află urme de tetrahidrocannabinol;- un grinder metalic în care se observă urme de tetrahidrocannabinol;- un rest de țigaretă confecționată artizanal, parțial arsă conținând tetrahidrocannabinol;
3) de la inculpatul Z.C.R.:- 1,86 grame fragmente vegetale inflorescențe de culoare verde oliv - cannabis;- 2,57 grame fragmente vegetale inflorescențe de culoare verde oliv - cannabis;- un grinder din lemn în care se observă urme de tetrahidrocannabinol;- 3,44 grame fragmente vegetale frunze de culoare verde oliv - cannabis;- 136,51 grame fragmente vegetale inflorescențe culoare verde oliv - cannabis ;- 2,40 grame cannabis, rămase în urma analizelor de laborator, procurate de investigatorul acoperit M.A. și colaboratorul acestuia F.B., de la inculpatul C.A.C.
De asemenea, în temeiul art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea sumelor de bani provenite din comercializarea de droguri astfel:- suma de 247 RON ridicată de la numitul M.D. depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. conform nr. referință din data de 16 iulie 2013;- suma de 900 RON ridicată de la numitul Z.C.R., depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. conform nr. referință din data de 16 iulie 2013.
În baza art. 3 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la cei trei inculpați în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs (recalificat apel) inculpații Z.C.R., M.D. și N.C.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație, secția penală, la data de 11 noiembrie 2013, fiind fixat termen de judecată la data de 27 martie 2014.
Întrucât la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010, a recalificat calea de atac formulată de inculpați împotriva sentinței penale nr. 196 din 17 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în aceea de apel.
În baza art. 420 alin. (5) C. proc. pen., apelanții inculpați au depus la dosar înscrisuri.
Apelanții inculpați Z.R.C. și M.D. au criticat hotărârea instanței de fond cu privire la temeinicia acesteia sub aspectul cuantumului pedepselor și al termenelor de supraveghere, solicitând aplicarea art. 5 C. pen. și reducerea acestora.
Apelantul inculpat N.C. a criticat hotărârea atacată sub aspectul verificării regularității actului de sesizare a instanței, susținând că rechizitoriul emis în cauză nu respectă dispozițiile art. 263 și art. 264 C. proc. pen.
Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (2) C. pen., Înalta Curte constată că inculpații Z.C.R., M.D. au fost trimiși în judecată și condamnați de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic și consum ilicit de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Astfel, inculpatul Z.C.R. a fost condamnat în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen., prin înlăturarea disp. art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a și b) C. pen., iar în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea disp. art. 75 lit. a) C. pen., la 6 luni închisoare, urmând ca în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 9 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza
II
și b) C. pen.
Inculpatul M.D. a fost condamnat în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen., prin înlăturarea disp. art. 75 lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza
II
și b) C. pen., iar în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea disp. art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat la 6 luni închisoare, urmând ca în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza
II
și b) C. pen.
Conform art. 86
1
C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate celor doi inculpați pe durata câte unui termen de încercare, potrivit art. 86
2
C. pen., de 5 ani și 9 luni pentru inculpatul Z.C.R. și de 6 ani pentru inculpatul M.D.
S-a reținut în sarcina inculpaților că în cursul anului 2013, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, s-au ocupat cu comercializarea de cannabis pe raza municipiului Târgoviște către diverși tineri consumatori dar și că tot în aceeași perioadă, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, au deținut același tip de drog în vederea consumului propriu.
De asemenea, s-a mai reținut că această comercializare de cannabis s-a derulat în municipiul Târgoviște, în special în zona barului „F.", barul „S." sau în barurile din zona centrală a orașului. Respectivele țigări sau „bile" cu cannabis comercializate erau vândute la prețul de 60 - 70 RON/gram.
Persoanele care doreau să consume aceste droguri intrau în legătură cu inculpații prin intermediul telefonului mobil și stabileau în prealabil locul de întâlnire, folosind un limbaj codificat și desemnând deseori remiterea drogurilor prin cuvinte ca „bere", „minute", iar atunci când relația dintre traficanți și consumatori este de mai lungă durată, pur și simplu prin stabilirea doar a locului de întâlnire.
Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite de instanța de fond pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, recunoscute de inculpați, care au solicitat să fie judecați conform procedurii simplificate prevăzute de art. 320
1
C. proc. pen.
Având în vedere pericolul social deosebit al infracțiunilor săvârșite, cantitatea de droguri reținută în sarcina fiecărui inculpat, circumstanțele personale ale acestora, atitudinea procesuală de recunoaștere și de regret a faptelor comise, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaților sunt just individualizate, atât în ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., fiind în măsură să asigure scopul educativ și preventiv, prevăzut de art. 52 C. pen.
Examinând apelurile formulate de inculpații Z.C.R. și M.D. și prin prisma dispozițiilor art. 5 din noul C. pen., Înalta Curte, va proceda la aprecierea globală a legii mai favorabile și alegerea aceleia care este mai favorabilă în ansamblul său, pentru inculpați.
În
conformitate cu dispozițiile art. 5 din noul C. pen., referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În
speță, de la pronunțarea hotărârii instanței de apel - 17 octombrie 2013 au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. și Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen.
În
conformitate cu dispozițiile art. 81 din Legea nr. 187/2012, Legea nr. 143/2000 a suferit modificări la art. 2 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din lege, numai cu privire la modul de sancționare a faptelor, celelalte, aspecte referitoare la faptele care fac obiectul acuzațiilor și încadrarea juridică, rămânând neschimbate.
Având în vedere și poziția inculpaților de recunoaștere a faptelor săvârșite în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Înalta Curte va examina hotărârea atacată, în raport de dispozițiile art. 5 C. pen., cu privire la pedepsele aplicate.
Astfel, în ce privește infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, limitele de pedeapsă înainte de modificarea legii, erau cuprinse între 3 ani și 15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, iar potrivit legii noi, limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 2 ani și 7 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
Procedând la reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, ca urmare a aplicării art. 320
1
C. proc. pen., limitele de pedeapsă erau cuprinse între 2 ani închisoare și 10 ani închisoare, pe legea veche și între 1 an și 4 luni închisoare și 4 ani și 8 luni închisoare, potrivit legi noi.
Față de pedepsele de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată inculpatului Z.C.R. și de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen., se constată că acestea se încadrează în noile limite prevăzute de lege.
În
ce privește infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, limitele de pedeapsă înainte de modificarea legii, erau cuprinse între 6 luni și 2 ani închisoare, iar potrivit legii noi, limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 3 luni și 2 ani închisoare.
Procedând la reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă pentru această infracțiune, ca urmare a aplicării art. 320
1
C. proc. pen., limitele de pedeapsă se
situau între 4 luni închisoare și 1 an și 4 luni închisoare, pe legea veche și între 2 luni și 1 an și 4 luni închisoare, potrivit legi noi.
Față de pedepsele de câte 6 luni închisoare la care au fost condamnați cei doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen., se constată că acestea se încadrează în noile limite prevăzute de lege.
În baza art. 86
1
C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate celor doi inculpați pe durata câte unui termen de încercare, potrivit art. 86
2
C. pen., de 5 ani și 9 luni pentru inculpatul Z.C.R. și de 6 ani pentru inculpatul M.D.
Având în vedere condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere, obligațiile impuse condamnaților și efectele legii, în conformitate cu dispozițiile art. 86
1
și urm. C. pen. (1969), comparativ cu dispozițiile cuprinse în art. 91 și urm. din noul C. pen., Înalta Curte constată că legea veche este mai favorabilă inculpaților.
În ce privește pe apelantul inculpat N.C., din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că prin încheierea din 10 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, față de faptul că acesta nu a recunoscut comiterea faptelor în modalitatea descrisă în rechizitoriu și de poziția procesuală a celorlalți inculpați cercetați în cauză, care au solicitat să fie judecați în procedura simplificată prevăzută de art. 320
1
C. proc. pen., s-a dispus disjungerea judecății cauzei privind pe inculpatul N.C. și formarea unui nou dosar.
Deși sentința penală nr. 196 din 17 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, nu îl vizează pe inculpatul N.C., acesta a formulat recurs (recalificat apel) împotriva acestei hotărâri, iar prin motivele arătate în scris se invocă neregularitatea actului de sesizare a instanței.
Față de faptul că inculpatul N.C. a formulat apel împotriva unei hotărâri care nu îl vizează, apelul apare ca fiind inadmisibil, urmând a fi respins în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Având în vedere că pedepsele aplicate apelanților inculpați Z.C.R. și M.D. se află în limitele prevăzute de lege, iar dispozițiile referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, prevăzute de art. 86
1
C. pen. (1968), sunt mai favorabile inculpaților comparativ cu cele prevăzute de art. 91 și urm. din noul C. pen., Înalta Curte constată că legea mai favorabilă este legea veche.
Așa fiind, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se vor respinge apelurile declarate de inculpații Z.C.R. și M.D., ca nefondate.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați apelanții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații Z.C.R. și M.D. împotriva sentinței penale nr. 196 din 17 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul N.C. împotriva aceleiași decizii.
Obligă apelanții inculpați Z.C.R. și M.D. la plata sumei de câte 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2014.