ÎCCJ, decizie (scj.ro #123209)

Acțiune civilă. Parte responsabilă civilmente. Răspunderea comitenților pentru prepuși

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea generală. Acțiunea penală și acțiunea civilă în procesul penal

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

acțiune civilă

C. proc. pen.,

art. 19

C. civ.,

art. 1373

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 77/A din 5 martie 2015

Prin sentința nr. 101 din 16 mai 2014, Curtea de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, i-a obligat pe inculpații: M.T., D.M. și I.I., în solidar, acesta din urmă și în solidar cu partea responsabilă civilmente Compania Națională de Căi Ferate C. - Sucursala C. și alături de asigurătorul societatea O. să plătească părții civile Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C. - Centrul Zonal Marfă B., suma de 878.288,85 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.

Au fost obligați inculpații M.T. și D.M., în solidar, precum și în solidar cu partea responsabilă civilmente Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C. - Centrul Zonal Marfă B., toți aceștia în solidar cu inculpatul I.I. - acesta din urmă și în solidar cu partea responsabilă civilmente Compania Națională de Căi Ferate C. - Sucursala C., la plata de despăgubiri civile (materiale și morale), astfel:

a). - către părțile vătămate constituite părți civile în procesul penal F.C. - 200.000 euro daune morale și 30.000 lei daune materiale și S.G. - 200.000 euro daune morale și 19.000 lei daune materiale;

b). - către ceilalți moștenitori ai defunctei F.I.: F.G. - soț supraviețuitor - 100.000 euro daune morale și 40.000 lei daune materiale, iar către C.I. - fiică - 50.000 euro daune morale și 380 lei daune materiale;

c). - către ceilalți moștenitori ai defunctei F.R.: D.M. și D.G. - părinți, câte 100.000 euro daune morale și câte 5.000 Iei daune materiale;

- R.G. și V.M. - surori, câte 50.000 euro daune morale, iar pentru aceasta din urmă și 800 lei daune materiale;

d). - către părțile civile Spitalul Clinic de Urgență F., suma de 5.545,53 lei (parte vătămată F.I.) și către Spitalul Județean de Urgență T., suma de 5.157,05 lei (părți vătămate F.I. și S.G.), despăgubiri civile cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitelor.

Au fost respinse, ca neîntemeiate, pretențiile bănești formulate de părțile civile față de asigurătorii societatea O. și societatea A.

Instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 91 din 28 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, au fost condamnați inculpații:

1). - M.T., la pedeapsa de 3 ani închisoare;

2). - D.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare și

3). - I.I., la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- toți pentru săvârșirea infracțiunii de neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă, care a avut drept consecință producerea unei catastrofe pe calea ferată, prevăzută în art. 273 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 277 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. anterior, cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, le-au fost aplicate inculpaților pedepsele accesorii prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

Conform art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen. anterior, s-a dispus disjungerea acțiunii civile în vederea administrării de probe în fața instanței.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că inculpatul M.T., angajat în cadrul Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă C. - Centrul Zonal Marfă B., în calitate de șef manevră al convoiului CM2, la data de 5 iulie 2012, a încălcat dispozițiile art. 69 alin. (1) lit. b) din Regulamentul pentru circulația trenurilor și manevra vehiculelor feroviare, în sensul că nu a asigurat cu saboți de mână așezați la roțile osiilor și strângerea a minim 5 frâne de mână, aflate în convoi, nu a efectuat astfel asigurarea prin fixarea pe loc a convoiului contra fugirii, în condițiile unei linii având o pantă de 11,01 % în sensul de mers și, ca atare, a avut drept urmare crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației mijloacelor de transport ale căilor ferate, prin punerea în mișcare necontrolată a convoiului.

Ajungând la pasajul la nivel cu calea ferată, ce intersectează DN 72, Ploiești - Târgoviște, pe raza localității C., cu bariera aflată în poziția „deschis”, convoiul a intrat în coliziune cu autoturismul proprietatea numitului F.G. și condus regulamentar de numita S.G. În urma coliziunii a rezultat decesul numitelor F.R. și F.I., precum și vătămarea corporală din culpă a numiților F.C. care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 55 de zile îngrijiri medicale și S.G. care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 25 de zile îngrijiri medicale - persoane care se aflau în autoturism, precum și deraierea, răsturnarea și prăbușirea locomotivei și a trei vagoane.

Acest eveniment a cauzat și degradarea liniilor și a instalației de cale ferată, valoarea prejudiciului fiind de 134.895,58 lei.

Inculpatul D.M., la aceeași dată de 5 iulie 2012, angajat al aceleiași Societăți Naționale de Transport Feroviar de Marfă C., în calitate de manevrant vagoane al convoiului CM2, a încălcat art. 69 alin. (1) lit. b) din Regulamentul pentru circulația trenurilor și manevra vehiculelor feroviare, în sensul că nu a asigurat strângerea corespunzătoare a frânei de mână a două vagoane aflate în convoi, așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare încheiat cu ocazia verificării în comisie a vagoanelor care au fost în compunerea convoiului. Neefectuând astfel asigurarea, prin fixarea pe loc a convoiului contra fugirii, în condițiile unei linii având o pantă de 11,01 % în sensul de mers, s-a creat o stare de pericol pentru siguranța circulației mijloacelor de transport ale căilor ferate, prin punerea în mișcare, necomandată, a convoiului. Ajungând la pasajul de nivel cu calea ferată, ce intersecta DN 72, cu bariera aflată în poziția „deschis”, convoiul a intrat în coliziune cu autoturismul proprietatea numitului F.G., condus regulamentar de numita S.G., producând consecințele enumerate anterior.

În ceea ce-I privește pe inculpatul I.I., angajat al Companiei Naționale de Căi Ferate C. - Sucursala C., la data respectivă având calitatea de acar Ia Postul nr. 1, acesta a încălcat art. 35 alin. (6) - Secțiunea 10 din Regulamentul pentru circulația trenurilor și manevra vehiculelor feroviare, în sensul că nu a asigurat sabotul fix de deraiere S1 în poziția așezat pe șină, astfel încât convoiul de manevră scăpat din linia de colectare (km. 4 spre Stația C.) să întâlnească în parcurs sabotul fix de deraiere S1 în poziție regulamentară, poziție de natură să producă deraierea controlată a convoiului CM2, scăpat și să nu permită intrarea acestuia în pasajul de cale ferată ce intersectează DN 72. Ca atare, neîndeplinirea de către inculpat a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă a avut drept consecință producerea unei catastrofe de cale ferată, cu urmările grave descrise mai înainte.

În vederea stabilirii cadrului procesual legal, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de părți responsabile civilmente a Companiei Naționale de Căi Ferate C. - Sucursala C. pentru inculpatul I.I.; a Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă C. pentru inculpații M.T. și D.M., precum și a asigurătorilor societatea O. și societatea A.

În aplicarea art. 19 C. proc. pen. și, respectiv, art. 1357, art. 1359 și art. 1373 C. civ., instanța penală învestită cu judecarea acțiunii civile alăturate celei penale, în cazul acestei infracțiuni cu efecte complexe ce face obiectul cauzei, în vederea constituirii persoanelor vătămate ca părți civile, atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cu decesul celor două victime sau cu vătămările corporale suferite de două persoane aflate în autoturismul surprins pe calea ferată de convoiul de tren, scăpat de sub control, cât și cu privire la pretențiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiași fapte, a procedat la identificarea acelor persoane care au vocație la despăgubiri materiale și morale.

În vederea stabilirii și acordării de daune materiale, instanța a constatat că angajarea răspunderii civile delictuale și-a găsit reglementarea legală în textele de lege mai sus citate, unde au fost întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu care constă în efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei licite săvârșite de altă persoană, prejudiciu care poate fi atât material, cât și moral; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.

Raportând aceste condiții la situația existentă în cauză, curtea de apel a constatat că acestea sunt îndeplinite cumulativ.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, între alții, partea civilă Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C., partea responsabilă civilmente Compania Națională de Căi Ferate C. - Sucursala C. și asigurătorul societatea O.

Analizând apelurile declarate în cauză de către partea civilă Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C., partea responsabilă civilmente Compania Națională de Căi Ferate C. - Sucursala C. și asigurătorul societatea O. împotriva sentinței nr. 101 din 16 mai 2014 a Curții de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, instanța reține următoarele:

Lipsa calit

ății procesuale pasive:

Atât Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C., cât și Compania Națională de Căi Ferate C. - Sucursala C. au invocat lipsa calității procesual pasive, decurgând din faptul că nu există un raport comitent-prepus între M.T., D.M. și Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C. și nici între Compania Națională de Căi Ferate C. - Sucursala C. și inculpatul I.I.

Ambele critici sunt nefondate.

Raportul de prepușenie decurge în cauză din calitatea de angajat a inculpaților la cele două societăți comerciale.

Răspunderea civilă delictuală este antrenată pentru cele două societăți conform art. 1373 C. civ. în vigoare la data faptelor (o parte este responsabilă de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care este obligată să răspundă, iar comitenții răspund de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat). Identificarea raporturilor juridice dintre inculpații și cele două societăți arată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului: există un raport de subordonare care își are temeiul în împrejurarea că pe baza acordului dintre ele o persoană juridică (Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C. și Compania Națională de Căi Ferate C. - Sucursala C.) a încredințat unei persoane fizice (inculpații M.T., D.M. și I.I.) o însărcinare. Față de raportul de prepușenie existent între inculpații angajați ai celor două societăți și Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C., respectiv Compania Națională de Căi Ferate C. - Sucursala C., urmează ca aceste din urmă instituții să fie obligate, în solidar, fiecare în raport cu angajații proprii, deținători ai unei asemenea calități, la acoperirea prejudiciului cauzat părților civile.

Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C. și Compania Națională de Căi Ferate C. - Sucursala C. sunt părți responsabile civilmente prin aceea că faptele au fost comise în timpul serviciului și în legătură directă cu atribuțiunile de serviciu.

Obligarea comitentului la plata despăgubirilor în solidar cu inculpații este angajată în primul rând pentru daunele cauzate de prepus, când acesta își realizează atribuțiile derivând din funcția încredințată, conform indicațiilor date de comitent, în limitele funcției și în interesul comitentului. De asemenea, răspunderea comitentului intervine în cazul în care, acționând în cadrul funcției încredințate, în interesul comitentului ori într-un mod de natură a crea convingerea că acționează în interesul acestuia, săvârșește o faptă cauzatoare de prejudicii prin realizarea necorespunzătoare a indicațiilor primite ori prin depășirea lor abuzivă. De exemplu, angajații Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă C. și Companiei Naționale de Căi Ferate C. - Sucursala C. răspundeau de modul în care era gestionată circulația CM2 în speța de față atât în ceea ce privește vagoanele și locomotiva, cât și în ceea ce privește șinele de cale ferată. În raport cu părțile civile, inculpații au creat aparența acțiunilor conform funcției încredințate.

Răspunderea comitentului nu și-ar găsi temei legal și deci nu ar putea fi angajată doar în cazurile în care a luat măsurile necesare pentru a preîntâmpina fapta păgubitoare a prepusului și în cazurile în care activitatea prepusului a ieșit din sfera în care comitentul are obligația de a-și exercita supravegherea. Niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinită în cauză, având în vedere raportul întocmit prin care sunt scoase în evidență multiple nereguli în exercitarea funcțiilor încredințate, astfel cum vor fi detaliate în cele ce urmează.

Cererea de scoatere din cauza a Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă C., în calitate de parte responsabilă civilmente, este neîntemeiată și în mod corect instanța de fond a reținut calitatea acestei părți. Apelanta este angajator pentru inculpații M.T. și D.M., în baza contractelor individuale de muncă încheiate cu aceștia, astfel încât, în mod evident, exista un raport de prepușenie, în baza căruia societatea trebuie să aibă calitatea de parte responsabilă civilmente în proces. Faptul ca apelanta avea autoritatea de a îndruma și controla activitatea desfășurată de prepuși, astfel cum chiar aceasta precizează, nu exclude, ci dimpotrivă acordă calitatea de parte responsabila civilmente, în contextul faptelor comise de angajații săi, urmând să răspundă în solidar cu aceștia.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei Compania Națională de Căi Ferate C. - Sucursala C., funcția de angajator pentru inculpatul I.I., în baza contractului individual de muncă încheiat, subliniază existența unui raport de prepușenie, în baza căruia societatea trebuie să aibă calitatea de parte responsabilă civilmente în proces. Faptul că apelanta avea autoritatea de a îndruma și controla activitatea desfășurată de prepuși, astfel cum chiar aceasta precizează, nu exclude, ci dimpotrivă acordă calitatea de parte responsabilă civilmente, în contextul faptelor comise de angajatul său.

Raportul există chiar dacă au fost realizate în cauză instructajele de protecția muncii și chiar dacă fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este consecința unei greșeli în exercitarea funcției.

Ambele părți responsabile civilmente au invocat faptul că, deși aveau autoritatea de a îndruma și controla activitatea desfășurată de către prepuși, inculpații nu au acționat în cadrul normal al funcțiilor, iar exercitarea atribuțiilor specifice s-a făcut fără consimțământul comitenților și au fost contrare unor normale desfășurări ale funcțiilor încredințate.

Argumentele părților sunt nefondate, având în vedere textul din Codul civil care prevede că:

Art. 1373 C. civ.  - Răspunderea comitenților pentru prepuși

(1) Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.

(2) Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său ori al altuia.

(3) Comitentul nu răspunde dacă dovedește că victima cunoștea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârșirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acționat fără nicio legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.

Din cele ce preced rezultă că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege de natură să atragă răspunderea comitenților pentru fapta prepușilor: a) faptele comise de inculpați au avut legătură cu atribuțiile încredințate, fiind consecința omisiunii respectării acestor atribuții; b) comitenții, în virtutea contractelor de muncă încheiate, exercitau un control asupra modului în care funcțiile s-au desfășurat, având posibilitatea să înceteze contractul de muncă al angajaților respectivi; c) nu este îndeplinită condiția negativă descrisă în art. 1373 alin. (3) C. civ., respectiv victimele accidentului nu aveau posibilitatea să cunoască faptul că prepusul a acționat fără legătură cu scopul funcțiilor încredințate, și anume împotriva acestor funcții.

Astfel, în raportul de investigare a accidentului produs la 5 iulie 2012, se precizează cauza directă a producerii accidentului, constând în omisiunea asigurării procentului de masă frânată necesar menținerii pe loc a convoiului de manevră CM2 aflat pe linia colectoare C., antestația G.

Raportul constată că accidentul a fost cauzat de o înlănțuire de erori umane favorizate de schimbările organizaționale, care nu au fost însoțite de un cadru de reglementare adecvat care să definească în mod clar desfășurarea activității în aceste condiții. Schimbările organizaționale se referă la micșorarea volumului de activitate, ceea ce a condus în mod automat la reducerea necesarului de personal și a intervalului orar în care se desfășoară activitatea acestuia, precum și la neclarități în ceea ce privește necesitatea deținerii unor autorizații pentru a putea utiliza anumite tipuri de instalații și desfășura anumite operații.

Punctul de pornire al lanțului cauzal l-a constituit faptul că în condițiile defectării locomotivei partida de manevră nu a asigurat procentul de masă frânată necesar pentru menținerea pe loc a convoiului de manevră CM2 care staționa.

Raportul apreciază că aceasta este o eroare umană, deoarece lăsarea pe linia corectoare a convoiului de manevră a reprezentat un element de noutate în activitatea personalului implicat în gestionarea activității de manevră, fapt care a determinat luarea unor decizii eronate, neexistând un model mental exersat anterior al deciziilor și al succesiunilor de operații într-o astfel de situație.

Raportul identifică, de asemenea, faptul că au existat încălcări ale regulamentului, constând în aceea că nu s-a asigurat strângerea a minim 5 frâne de mână necesare menținerii pe loc a convoiului pentru panta caracteristică a liniei și tonajul acestuia; s-a produs slăbirea frânei automate la aproximativ două ore după oprirea convoiului în zona pasajului; mecanicul ajutor de locomotivă nu a acționat aparatura care ar fi alimentat cu energie electrică stația de emisie-recepție a locomotivei pentru a aviza IDM în legătură cu scăparea convoiului, fapt care ar fi condus la închiderea barierei de la trecerea la nivel a drumului național DN 72 cu linia colectoare; plecarea de pe convoiul de manevră CM2 a partidei de manevră, în condițiile în care nu a fost asigurat un alt personal, având în vedere faptul că manevra convoiului nu era finalizată și acesta nu era garat; părăsirea locomotivei convoiului de către mecanicul de locomotivă, fără respectarea prevederilor pentru activitatea personalului, respectiv poziția sabotului fix de deraiere S1 care la trecerea convoiului CM2 scăpat de pe linia colectoare se afla răsturnat de pe șină, contrar prevederilor legale; înlocuirea mecanicului de locomotivă cu mecanic ajutor care avea atribuții de supraveghere, deși locomotiva nu era remizată pe o linie special destinată într-o unitate de tracțiune sau stație.

Din cele ce preced rezultă faptul că accidentul din cauză s-a produs ca o consecință a unei înlănțuiri de încălcări ale ordinelor și regulamentelor, decurgând din modul defectuos în care a fost organizată activitatea celor care se ocupau de circulația pe calea ferată de către Compania Națională de Căi Ferate C. - Sucursala C. și Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C.

Față de cele ce preced, instanța constată că raportul de prepușenie a fost corect stabilit în speță, atât Compania Națională de Căi Ferate C. - Sucursala C., cât și Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C. având calitatea de părți responsabile civilmente.

Lipsa unor clauze

în polițele de asigurare care să conducă la obligarea societăților de asigurare la plata daunelor:

Instanța de fond a dispus obligarea societății O. să plătească Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă C. suma de 878.288,85 lei alături de Compania Națională de Căi Ferate C. - Sucursala C.

Obligarea asigurătorului la plata alături de partea responsabilă civilmente Compania Națională de Căi Ferate C. - Sucursala C. a despăgubirilor este nefondată, având în vedere că asigurătorul nu avea un contract încheiat cu Compania Națională de Căi Ferate C. - Sucursala C.

La dosarul cauzei există polița de asigurare pentru materialul rulant seria F, respectiv Anexa, având ca bunuri asigurate 196 de locomotive din patrimoniul Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă C.

Contractul de asigurare este încheiat între Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C. și societatea O., fiind de natură să acopere riscurile create de sau pentru Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C. Nu există niciun motiv pentru care un contract încheiat în beneficiul Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă C. să profite unei părți responsabile civilmente care nu are niciun raport juridic cu firma de asigurare. Instanța, care obligă la despăgubiri partea responsabilă civilmente, nu poate crea un raport juridic în cadrul procesului penal vizând actul delictual al angajatului Companiei Naționale de Căi Ferate C. - Sucursala C., între aceasta din urmă și asigurătorul părții civile Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C.

În soluționarea unei cauze penale, instanța de judecată dă o soluție în limitele determinate de raportul juridic penal de conflict. În consecință, contractul de asigurare încheiat între Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C. și societatea O. nu putea profita unei terțe persoane responsabile de cauzarea unui prejudiciu. Polița de asigurare produce efecte doar față de părțile contractante, neputând fi încheiată în beneficiul unui terț al cărui angajat a săvârșit fapta prevăzută de legea penală, așa cum este Compania Națională de Căi Ferate C. - Sucursala C. Instanța nu ar putea să intervină într-un contract de asigurare încheiat între două părți și să dispună ca acest contract să profite unei a treia părți, fără legătură cu contractul respectiv, dar care răspunde din punct de vedere civil pentru prejudiciul produs ca urmare a faptei penale a angajatului propriu.

În consecință, va înlătura obligarea asigurătorului societatea O. la plata către partea civilă a sumei de 878.288,85 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis apelul declarat de asigurătorul societatea O. împotriva sentinței nr. 101 din 16 mai 2014 a Curții de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

A desființat, în parte, sentința menționată și a înlăturat obligarea asigurătorului societatea O. la plata către partea civilă Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C. a sumei de 878.288,85 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C. și partea responsabilă civilmente Compania Națională de Căi Ferate C. - Sucursala C. împotriva aceleiași sentințe.