ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4434/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința comercială nr. 5187 din 26 aprilie 2011, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C.G. și C.M. și a constatat ca pct. 4.3 teza a II-a din art. 4 din contractul de credit potrivit căruia "începând cu cel de-al doilea an de creditare rata dobânzii curente devine revizuibilă, banca putând modifica valoarea acesteia în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de credite a băncii, urmând să aducă la cunoștința împrumutatului noua rată a dobânzii în modalitățile menționate în Condițiile Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare "constituie o clauza abuzivă în sensul art. 4 alin. (1), din Legea nr. 193/2000.

A respins în rest cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. Curtea de apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 499 din 19 decembrie 2011 a respins ca nefondat apelul pârâtei R.B. SA, a admis apelul reclamanților C.G. și C.M. și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a constatat nulitatea clauzei înserată în art. 4 pct. 4.3, teza a II-a din contractul de credit. A fost obligată pârâta la modificarea clauzelor contractuale referitoare la variația ratei dobânzii, raportată la fluctuația indicelui de referință LIBOR la X luni, în sens crescător sau/și descrescător, plus marja fixă a băncii, pe toată durata derulării contractului de credit, începând cu cel de-al doilea an de creditare, de la data de 16 noiembrie 2008. A fost obligată pârâta la emiterea graficului de plăți în mod corespunzător ratei dobânzii astfel stabilite și variației acesteia în timp.

Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței comerciale apelate. Împotriva acestei decizii pârâta R.B. SA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, întemeiată pe dispozițiile art. 100 alin. (3) coroborat cu art. 100 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., recurenta arată că în dovada de comunicare a sentinței în dreptul mențiunii privind numele agentului procedural se regăsește o mențiune olografa ilizibilă punându-i în imposibilitate de a cunoaște numele agentului care pretinde că ar fi îndeplinit această procedură. Totodată recurenta susține că nu au primit actul procedural și nici nu a fost găsit afișat de către persoana desemnată cu primirea corespondenței, apreciind că pentru a fi întrunite condițiile impuse de art. 100 C. proc.

civ., cuprinderea numelui celui ce a încheiat procesul-verbal trebuia să se facă în așa fel încât acest agent să poată fi identificat. De altfel, recurenta înțelege să se înscrie în fals cu privire la acest act procedural față de necomunicarea acestei hotărâri. Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. a luat în examinare excepția tardivității recursului invocată de intimații reclamanți C.G. și C.M. prin întâmpinarea depusă la dosar. Potrivit art. 301 C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel..". Din dispozițiile citate mai sus rezultă că pentru exercițiul căii extraordinare de atac a recursului s-a instituit un termen legal de 15 zile, care reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia, partea îndreptățită se poate adresa instanței.

În speță a fost atacată cu recurs Decizia civilă nr. 499 din 19 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, care i-a fost comunicată recurentei la data de 6 februarie 2012, conform dovezii aflată la dosar apel, iar recursul a fost depus la data de 23 februarie 2012 (data ștampilei registraturii Curții de Apel București aplicată pe fila Y dosar recurs). Susținerea recurentei conform căreia recursul a fost înaintat Curții de Apel București prin e-mail la data de 22 februarie 2012 nu poate fi reținută întrucât din verificările efectuate în organigrama instanței de apel, afișată pe site-ul Z, persoana de contact, respectiv I.L. care să fi primit e-mailul nu există.

S-a constatat totodată că nu există nici numărul de telefon la care recurenta susține că a transmis recursul prin fax. Revenind la prevederile art. 301 C. proc. civ. prin care se impune respectarea acestui termen pentru asigurarea disciplinei procesuale se observă că de la data comunicării deciziei stabilită ca moment de la care încep să curgă cele 15 zile stabilite, depunerea recursului s-a făcut cu depășirea intervalului de timp prevăzut de lege. Având în vedere că termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor, se va reține că recursul astfel formulat de pârâta R.B.

SA încalcă prevederile art. 301 C. proc. civ. Față de cele ce preced, urmează să se respingă recursul ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de pârâta R.B. SA împotriva Deciziei civile nr. 499 din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AA