ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4434/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința comercială nr. 5187 din 26

aprilie 2011, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte

cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C.G. și C.M. și a

constatat ca pct. 4.3 teza a II-a din art. 4 din contractul de credit potrivit

căruia "începând cu cel de-al doilea an de creditare rata dobânzii curente

devine revizuibilă, banca putând modifica valoarea acesteia în funcție de

evoluția pieței financiare sau de politica de credite a băncii, urmând să aducă

la cunoștința împrumutatului noua rată a dobânzii în modalitățile menționate în

Condițiile Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare "constituie o

clauza abuzivă în sensul art. 4 alin. (1), din Legea nr. 193/2000.

A respins în rest

cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Curtea de apel

București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 499 din 19 decembrie

2011 a respins ca nefondat apelul pârâtei R.B. SA, a admis apelul reclamanților

C.G. și C.M. și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a constatat

nulitatea clauzei înserată în art. 4 pct. 4.3, teza a II-a din contractul de

credit.

A fost obligată

pârâta la modificarea clauzelor contractuale referitoare la variația ratei

dobânzii, raportată la fluctuația indicelui de referință LIBOR la X luni, în

sens crescător sau/și descrescător, plus marja fixă a băncii, pe toată durata

derulării contractului de credit, începând cu cel de-al doilea an de creditare,

de la data de 16 noiembrie 2008.

A fost obligată

pârâta la emiterea graficului de plăți în mod corespunzător ratei dobânzii

astfel stabilite și variației acesteia în timp.

Au fost păstrate

celelalte dispoziții ale sentinței comerciale apelate.

Împotriva acestei

decizii pârâta R.B. SA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În ceea ce privește

cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, întemeiată pe

dispozițiile art. 100 alin. (3) coroborat cu art. 100 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., recurenta arată că în dovada de comunicare a sentinței în dreptul

mențiunii privind numele agentului procedural se regăsește o mențiune olografa

ilizibilă punându-i în imposibilitate de a cunoaște numele agentului care

pretinde că ar fi îndeplinit această procedură.

Totodată recurenta

susține că nu au primit actul procedural și nici nu a fost găsit afișat de

către persoana desemnată cu primirea corespondenței, apreciind că pentru a fi

întrunite condițiile impuse de art. 100 C. proc. civ., cuprinderea numelui

celui ce a încheiat procesul-verbal trebuia să se facă în așa fel încât acest

agent să poată fi identificat.

De altfel, recurenta

înțelege să se înscrie în fals cu privire la acest act procedural față de

necomunicarea acestei hotărâri.

Înalta Curte, conform

dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. a luat în examinare excepția tardivității

recursului invocată de intimații reclamanți C.G. și C.M. prin întâmpinarea

depusă la dosar.

Potrivit art. 301 C.

proc. civ., "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea

hotărârii dacă legea nu dispune altfel..".

Din dispozițiile

citate mai sus rezultă că pentru exercițiul căii extraordinare de atac a

recursului s-a instituit un termen legal de 15 zile, care reprezintă intervalul

de timp înăuntrul căruia, partea îndreptățită se poate adresa instanței.

În speță a fost atacată

cu recurs Decizia civilă nr. 499 din 19 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a civilă, care i-a fost comunicată recurentei la

data de 6 februarie 2012, conform dovezii aflată la dosar apel, iar recursul a

fost depus la data de 23 februarie 2012 (data ștampilei registraturii Curții de

Apel București aplicată pe fila Y dosar recurs).

Susținerea recurentei

conform căreia recursul a fost înaintat Curții de Apel București prin e-mail la

data de 22 februarie 2012 nu poate fi reținută întrucât din verificările

efectuate în organigrama instanței de apel, afișată pe site-ul Z, persoana de

contact, respectiv I.L. care să fi primit e-mailul nu există.

S-a constatat

totodată că nu există nici numărul de telefon la care recurenta susține că a

transmis recursul prin fax.

Revenind la

prevederile art. 301 C. proc. civ. prin care se impune respectarea acestui

termen pentru asigurarea disciplinei procesuale se observă că de la data

comunicării deciziei stabilită ca moment de la care încep să curgă cele 15 zile

stabilite, depunerea recursului s-a făcut cu depășirea intervalului de timp

prevăzut de lege.

Având în vedere că

termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea

dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității

procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor, se

va reține că recursul astfel formulat de pârâta R.B. SA încalcă prevederile

art. 301 C. proc. civ.

Față de cele ce

preced, urmează să se respingă recursul ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv

declarat recursul formulat de pârâta R.B. SA împotriva Deciziei civile nr. 499

din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AA