ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1839/2014

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, reclamanta R.A.I. a chemat în judecată pe pârâta Banca R., solicitând instanței să se constate că s-a stins dreptul de creanță al pârâtei aferent Contractului de credit pentru uz personal nr. X1/2007. Prin Sentința comercială nr. 4182 din 30 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Comercial Cluj și a fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la 4 august 2011, sub nr. 56121/3/2011.

Prin Sentința civilă nr. 18607 din 27 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-a respins cererea formulată de reclamanta R.A.I., în contradictoriu cu pârâta R. Banca (România) SA, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 18 aprilie 2007, reclamanta a încheiat cu pârâta un contract de credit aferent împrumutului pentru uz personal nr. X2 din 18 aprilie 2007, având ca obiect contractarea de către reclamantă a unui împrumut în cuantum de 21.000 euro, aceasta angajându-se să ramburseze această sumă pe o perioadă de 96 de luni.

Tribunalul a constatat că la momentul încheierii contractului de credit al reclamantei existau în oferta băncii mai multe tipuri de contracte de credit, contracte de credit cu dobândă fixă în monedă națională sau în euro, contracte de credit cu dobândă variabilă stabilită fie în funcție de dobânda de referință a băncii, fie în funcție de indicele de referință. Astfel, tribunalul a apreciat că reclamanta a avut posibilitatea de a negocia conținutul clauzei privind dobânda, putând opta între mai multe tipuri de credite, respectiv: cu dobânda fixă în monedă națională sau în euro, cu dobânda variabilă calculată în funcție de indicele EURIBOR/LIBOR/ROBOR; cu dobânda variabilă calculată în funcție de dobânda de referință variabilă afișată la sediile băncii.

În aceste condiții, în care reclamanta și-a exercitat opțiunea pentru un anumit tip de credit, tribunalul a apreciat că aceasta și-a asumat și existența unui dezechilibru între drepturile și obligațiile contractuale. Astfel fiind, față de considerentele expuse, tribunalul a apreciat că majorarea de dobândă s-a efectuat cu respectarea clauzelor contractuale, astfel că a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Împotriva sentinței civile sus-menționate a formulat apel reclamanta R.A.I. Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 305 din 25 septembrie 2013, a admis apelul declarat de reclamanta R.A.I., împotriva Sentinței civile nr. 18607 din 27 noiembrie 2012, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

A anulat sentința apelată și în consecință a admis cererea de chemare în judecată și a constatat stins dreptul de creanță al pârâtei aferent Contractului de credit nr. X1/2007. În argumentarea acestei decizii, instanța de apel a reținut, în esență, că, banca a transmis reclamantei notificarea cu privire la majorarea dobânzii, care însă a fost returnată de către firma de curierat cu mesajul "adresă greșită". Situația a intervenit însă din culpa băncii, care nu a depus diligențe pentru indicarea adresei corecte a reclamantei; astfel, în cererea de acordare a împrumutului, reclamanta și-a indicat domiciliul în localitatea Cluj-Napoca, județ Cluj, strada Gen. E.G., iar pe dovada de comunicare, întoarsă cu mențiunea "adresă greșită", se menționează domiciliul în strada G.E.; general, Cluj-Napoca, județ Cluj.

În aceste condiții, modificarea dobânzii operează față de reclamantă la data la care aceasta a învederat că i s-a comunicat respectiva modificare, observând și lipsa de la dosar a altor dovezi prin care banca să ateste îndeplinirea obligației de notificare conform prevederilor art. 4.4 din contractul de credit. Prin cererea înregistrată la R. Bank (România) SA sub nr. 226 din 14 iunie 2010 reclamanta R.A.I. a învederat că nu acceptă creșterea dobânzii de la 7,5% pe an la 9% pe an și că, în cazul în care banca nu este de acord cu păstrarea dobânzii de 7,5 % pe an, va înceta contractul de împrumut în termenul de 30 de zile stipulat în contractul încheiat.

Ulterior, reclamanta a procedat la plata anticipată a creditului, iar potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă extrajudiciară depus în primă instanță, suma datorată de aceasta la data de 15 iulie 2010 era de 28,75 euro, reprezentând diferență de dobândă la data lichidării creditului, achitată și aceasta conform înscrisului de la dosar tribunal. Față de acest aspect și reținând, raportat la considerentele anterior expuse, culpa pârâtei în derularea relațiilor contractuale dintre părți, instanța a admis apelul, a anulat sentința apelată (raportat la prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului) și, în consecință, a admis cererea de chemare în judecată și a constatat stins, ca urmare a plății, dreptul de creanță al pârâtei aferent Contractului de credit nr. X1/2007.

Împotriva acestei decizii pârâta R. Banca (România) SA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În susținerea pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., recurenta, după o prezentare detaliată a situației de fapt, a arătat, în esență, că instanța de apel a apreciat în mod greșit că susținerile reclamantei cu privire la pretinsa lipsă a notificării acesteia de către R. în legătură cu modificarea ratei dobânzii ar fi întemeiate.

Astfel, susține recurenta, notificarea reclamantei cu privire la modificarea dobânzii a fost efectuată în conformitate cu prevederile contractului de credit, banca expediind documentele la adresa de corespondență a reclamantei, așa cum a fost ea indicată de reclamantă însăși în contractul de credit și în cererea de aderare la acordarea creditului, nefiind relevant faptul că documentele au fost returnate cu mențiunea "adresă greșită". Totodată, susține recurenta, instanța de apel a interpretat greșit prevederile contractului susținând că modificarea ar fi putut opera doar la data când reclamanta "a învederat că i s-a comunicat respectiva modificare", întrucât, arată recurenta, modificarea dobânzii operează în termen de 5 zile de la data notificării, dacă clientul nu comunică decizia de a nu mai continua relația contractuală cu banca.

În argumentarea pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta a susținut, în esență, că instanța de apel a aplicat în mod greșit prevederile art. 969 C. civ., întrucât prin reținerea unei culpe în sarcina R. cu privire la modul de comunicare a faptului că dobânda aplicabilă urma a fi modificată, instanța de apel a apreciat că R. ar fi trebuit să aplice o conduită contractuală diferită în ceea ce privește derularea relațiilor contractuale, or modificarea dobânzii a fost comunicată către reclamantă cu respectarea prevederilor contractului de credit. Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii cererii de apel formulate de reclamanta R.A.I.

împotriva sentinței primei instanțe, cu consecința menținerii soluției de respingere a cererii de chemare în judecată. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-reclamantă R.A.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată prin prisma motivelor invocate, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerentele: Art. 304 alin. (8) C. proc. civ. - Instanța interpretând greșit actul dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Deși motivul de nelegalitate așa cum este prevăzut procedural vizează actul dedus judecății, recurenta prin argumentele aduse în sprijinul acestuia se referă la înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al înscrisurilor deduse judecății, cu scopul de a repune în discuție probele, concludența acestora, care nu intră în sfera de analiză a motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 care a fost invocat.

În realitate motivul de nelegalitate se referă la actul juridic dedus judecății, ceea ce impune ca analiză puterea de lege a convențiilor legal făcute. Din perspectiva acestui motiv se afirmă că instanța de apel a apreciat în mod greșit că susținerile reclamantei cu privire la pretinsa lipsă a notificării în legătură cu modificarea ratei dobânzii ar fi întemeiate, însă notificarea reclamantei a fost efectuată în conformitate cu prevederile contractului de credit, la adresa de corespondență comunicată de însăși reclamanta în contractul de credit și în cererea de aderare la acordarea creditului. Critica este nefondată, deoarece instanța de apel a pornit în analiza criticilor aduse sentinței de la examinarea clauzelor contractuale prevăzute de dispozițiile art. 4.4, art. 4.5 și art. 10 din contractul de credit încheiat între părți și din această perspectivă instanța de apel a dat o corectă dezlegare a cauzei.

Astfel, se constată că instanța de apel a apreciat în mod corect că deși pârâta a transmis reclamantei notificarea cu privire la majorarea dobânzii, aceasta a fost returnată de către firma de curierat cu mesajul "adresă greșită", situație intervenită din culpa băncii care nu a depus diligențele pentru indicarea corectă a adresei reclamantei. Așadar, cenzura instanței de recurs, potrivit motivului invocat se reduce la a constata că instanța nu a denaturat actul juridic dedus judecății, ci a constatat, în mod corect, că pârâta nu și-a respectat obligația contractuală de a aduce la cunoștința reclamantei majorarea dobânzii.

Nu poate fi reținută susținerea recurentei privind faptul că mențiunea "adresă greșită" nu are nicio relevanță, întrucât așa cum corect a demonstrat instanța de apel, banca nu a indicat în mod corect adresa reclamantei, iar aceasta nu a intrat în posesia notificării, nefiind îndeplinite obligațiile de notificare conform prevederilor art. 4.4 din contractul de credit. Este adevărat că modificarea dobânzii operează în termen de 5 zile de la data notificării, însă având în vedere că reclamanta nu a primit notificarea, în mod corect a apreciat instanța de apel că modificarea dobânzii operează față de reclamantă la data la care aceasta a învederat că i s-a comunicat respectiva modificare. Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc.

civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau aplicarea greșită a legii. Deși recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. arătând că a fost încălcat art. 969 C. civ., Înalta Curte precizează că încălcarea principiului înscris în art. 969 se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Criticile subsumate de către recurentă motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu vizează niciuna dintre tezele avute în vedere de acest text legal. Astfel, decizia atacată este motivată în drept, dispozițiile legale aplicate fiind cele care au incidență în pricină. Instanța de apel nu a făcut decât să verifice respectarea obligațiilor contractuale și să dea eficiență contractului dintre părți și dispozițiilor art. 969 C. civ.

Cum potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părți, soluția adoptată în cauză nu este susceptibilă de critică sub aspectul încălcării sau aplicării greșite a legii. Altfel spus, situația de fapt stabilită de instanța fondului și confirmată de instanța de apel constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar argumentele recurentei nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale sus-menționate de natură să impună casarea sau modificarea soluției adoptate. Având în vedere considerente arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta R. PLC Sucursala România împotriva Deciziei civile nr. 305 din 25 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 mai 2014. Procesat de GGC - AZ