ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 812/2012

Ședința publică de la 21 februarie 2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamantul

S.C.L. prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj în

contradictoriu cu pârâta B.R. SA, membră a G.N.B.G., a solicitat instanței ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în executarea contractului

de credit bancar nr. B 0026372 din 12 septembrie 2008 reclamantul a achitat în

întregime și la termen ratele scadente conform graficului de rambursare,

achitând în plus suma de 77 Euro, să fie obligată pârâta să facă demersurile

necesare pentru radierea din evidențele Biroului de Credit și Centralei

Riscurilor Bancare, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin

sentința comercială nr. 941 din 22 februarie 2011 Tribunalul Comercial Cluj a

respins acțiunea formulată de reclamantul S.C.L., reținând, în esență, că

prevederile art. 6 din contractul de credit încheiat între părți nu sunt

abuzive, deoarece reclamantul cunoștea că dobânda creditului are valoare fixă

numai pentru primele 6 luni de creditare iar după expirarea acestui termen se

aplică o dobândă variabilă având posibilitatea reală de a solicita băncii să-i

comunice modul în care procedează la calcularea dobânzii de referință și putând

refuza încheierea contractului dacă după verificarea acestor date considera că

acest contract nu corespunde nevoilor sale.

De

asemenea, s-a mai reținut că modificarea nivelului dobânzii nu a fost

unilaterală deoarece reclamantul avea posibilitatea să nu accepte nivelul

dobânzii și să restituie restul creditului sau să accepte tacit această

modificare conform prevederilor contractuale.

Apelul

declarat de reclamantul S.C.L. împotriva acestei sentințe, a fost respins ca

nefondat de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, prin decizia civilă nr. 134/2011 din 30 iunie 2011.

În

argumentarea acestei decizii, instanța de apel a constatat că prin contractul

de credit bancar nr. B 0026372 din 12 septembrie 2008 s-a acordat

apelantului-reclamant un credit de către intimata B.R. SA în sumă de 37.000 Euro

specificându-se în prevederile art. 3 pct. 3 că în cazul modificării duratei

creditului sau obligațiilor de plată lunară în sensul diminuării sau majorării

acestora ca urmare a unor plăți anticipate sau a unor modificări a nivelului

dobânzii, graficul de rambursare, modificat și agreat de ambele părți are ca

efect automat modificarea corespunzătoare a contractului.

S-a

mai constatat că, în art. 6 din contract s-a prevăzut că pentru creditul pus la

dispoziție de bancă împrumutatul va plăti o dobândă fixă pentru primele 6 luni

din perioada de creditare după care va plăti dobânda variabilă a băncii compusă

din dobânda de referință a băncii la care se adaugă marja de 4,8500% dobânda

fiind revizuibilă în funcție de evoluția dobânzii de referință a băncii.

Această dobândă este comunicată prin intermediul noului grafic de rambursare

specificându-se faptul că împrumutatul renunță la orice reclamație ulterioară

cu privire la faptul că această metodă a fost nepotrivită și se consideră că a

acceptat noul procent de dobândă. De asemenea, art. 18 pct. 2 din contract

arată că acesta poate fi modificată sau completat prin acordul părților prin

acte adiționale.

Curtea

de Apel a respins susținerile reclamantului referitoare la clauza abuzivă a

dispozițiilor contractuale și a faptului că modificarea nivelului dobânzii nu este

convenită de ambele părți, constatând că aceste clauze contractuale au fost

negociate în mod direct cu consumatorul potrivit art. 4 din Legea 193/2000 și

prin urmare, nu este o clauză abuzivă în sensul prevăzut de art. 1 alin. (3)

din același act normativ.

Instanța

de apel a apreciat că prin aceste dispoziții convenite de comun acord între

părți, reclamantul cunoștea că dobânda este fixă pe o perioadă limitată și

expres prevăzută și este variabilă pentru restul perioadei, iar cu privire la

modificarea dobânzii reclamantul a cunoscut faptul că dobânda de referință a

băncii este modificată și prin urmare, urmează a se modifica potrivit clauzelor

contractuale și dobânda variabilă stipulată în contract.

Astfel,

s-a constatat că acordul reclamantului a fost dat atât la momentul încheierii

contractului cât și prin faptul că nu a înțeles să restituie restul creditului

angajat în termen de 10 zile de la data notificării, acceptând astfel

modificarea contractuală a dobânzii potrivit prevederilor art. 6 pct. 4.

Împotriva

acestei decizii reclamantul S.C.L. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în susținerea căruia a arătat că instanța de

apel a apreciat greșit că indicarea modului de calcul al dobânzii curente

contractuale ar atrage caracterul determinabil al dobânzii câtă vreme procentul

de dobândă curentă contractuală se calculează față de un singur element

individualizat și anume marja de 4,8500% dobânda de referință a băncii fiind

necunoscută.

Astfel,

susține recurentul, deși rata lunară cuprindea o dobândă fixă pe o perioadă de

șase luni, graficul de rambursare a fost întocmit pentru întreaga perioadă de

creditare tocmai pentru a induce credința că obligația de restituire va avea

evoluția din graficul de rambursare.

Totodată

susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului referitor la

conținutul contractului respectiv la clauzele îndoielnice sau contradictorii,

făcând o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 978 și art. 953 C.

civ.

Pentru

aceste motive recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a

deciziei recurate în sensul admiterii apelului, schimbarea în tot a sentinței

și admiterea acțiunii.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, răspunzând motivelor invocate de recurent,

intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul

este nefondat.

Motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când

hotărârea este lipsită de temei legal sau atunci când s-a aplicat greșit legea.

Din

perspectiva acestui motiv recurentul a susținut că instanța de apel a apreciat

greșit că indicarea modului de calcul al dobânzii curente contractuale ar

atrage caracterul determinabil al dobânzii câtă vreme procentul de dobândă

curentă contractuală se calculează față de un singur element individualizat și

anume marja de 4,8500% dobânda de referință a băncii fiind necunoscută, critică

ce nu poate fi reținută.

Astfel,

se observă că s-a constatat în mod corect că modalitatea de stabilire a

dobânzii a fost stabilită prin art. 5 din contract din care rezultă că pentru

creditul contractat de reclamant s-a acordat o dobândă fixă 6,9000% pentru

primele 6 luni din perioada de creditare, după care se va plăti dobânda

variabilă a băncii compusă din dobânda de referință a băncii la care se adaugă

marja de 4,8500%, dobânda fiind revizuibilă în funcție de evoluția dobânzii de

referință a băncii, dobândă ce este comunicată împrumutatului prin intermediul

noului grafic de rambursare specificându-se faptul că împrumutatul renunță la

orice reclamație ulterioară cu privire la faptul că această metodă a fost

nepotrivită și se consideră că a acceptat noul procent de dobândă.

Se

reține că în legătură cu posibilitatea pârâtei de a modifica cuantumul

dobânzii, instanța de apel a apreciat în mod corect că dispozițiile art. 6 din

contract dau posibilitatea pârâtei, ca după expirarea celor 6 luni în care

dobânda a avut un caracter fix, să calculeze cuantumul dobânzii, în funcție de

criteriile menționate în această clauză contractuală. Astfel, dobânda variabilă

este compusă din dobânda de referință a băncii la care se adaugă marja de

4,8500%, fiind indicat și modul de calcul al dobânzii curente contractuale.

Este

adevărat că în contract nu a fost indicat nivelul dobânzii de referință a

băncii, însă această dobândă este reprezentată de dobânda cea mai bună pe care

banca o practică în relația de creditare cu clienții săi, constituind referința

pentru toate produsele care se raportează la acest indicator. Dobânda de

referință se calculează de către bancă periodic, având în vedere cheltuielile

aferente constituirii rezervei minime obligatorii, cheltuielile aferente

atragerii fondurilor, condițiile dominante ale pieței și politica băncii de

atragere a resurselor, precum și alte criterii care țin de activitatea

specifică a unei instituții de credit.

Astfel,

cum corect s-a apreciat nivelul dobânzii de referință a băncii nu putea fi

individualizat în momentul încheierii contractului, acest nivel fiind stabilit

periodic în funcție de anumite criterii. Deoarece băncile au stabilite criterii

în funcție de care calculează dobânda de referință, nu se poate susține că

obiectul contractului de credit sub aspectul dobânzii nu este determinabil. În

situația în care reclamantul avea îndoieli asupra acestui aspect putea solicita

băncii să-i comunice modul în care se calculează dobânda de referință, însă la

momentul încheierii contractului a acceptat clauzele contractului fără rezerve,

fiind neîntemeiată susținerea conform căreia obiectul contractului nu este

determinabil, fiind respectată condiția de validitate impusă de art. 948 pct. 3

C. civ.

Nici

susținerea conform căreia instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului

referitor la conținutul contractului respectiv la clauzele îndoielnice sau

contradictorii făcând o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 978

și art. 953 C. civ., nu poate fi reținută, întrucât

faptul

că aceleași chestiuni de drept sunt reluate și încadrate formal în motive de

apel distincte, nu obligă instanța să urmeze în considerentele hotărârii

aceeași structură a expunerii cu atât mai mult cu cât instanța de apel

menținând hotărârea fondului și-a însușit motivele de fapt și de drept reținute

de prima instanță.

De

altfel, instanța de apel în controlul exercitat a dat contractului de credit

interpretarea corectă impusă printre regulile prevăzute de art. 978

și art. 953 C. civ., neexistând îndoieli nici cu privire la consimțământul

reclamantului și nici cu privire la clauzele contractuale, reținând corect că

prin acordul reclamantului dat atât la momentul încheierii contractului cât și

prin acceptarea modificării contractuale a dobânzii potrivit prevederilor art. 6

pct. 4 când a înțeles să restituie restul creditului angajat în termen de 10

zile de la data notificării, reclamantul a cunoscut faptul că dobânda de

referință a băncii este modificată și prin urmare urmează a se modifica

potrivit clauzelor contractuale și dobânda variabilă stipulată în contract.

Așa

fiind, se constată că, instanța de apel a analizat și a răspuns tuturor

criticilor formulate și constatând că decizia atacată nu este susceptibilă

de

critică pe aspectele

de

nelegalitate invocate, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursul să fie respins, ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul S.C.L. împotriva deciziei civile nr. 134/2011

din 30 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2012.