ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 812/2012

Ședința publică de la 21 februarie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul S.C.L. prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj în contradictoriu cu pârâta B.R. SA, membră a G.N.B.G., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în executarea contractului de credit bancar nr. B 0026372 din 12 septembrie 2008 reclamantul a achitat în întregime și la termen ratele scadente conform graficului de rambursare, achitând în plus suma de 77 Euro, să fie obligată pârâta să facă demersurile necesare pentru radierea din evidențele Biroului de Credit și Centralei Riscurilor Bancare, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința comercială nr. 941 din 22 februarie 2011 Tribunalul Comercial Cluj a respins acțiunea formulată de reclamantul S.C.L., reținând, în esență, că prevederile art. 6 din contractul de credit încheiat între părți nu sunt abuzive, deoarece reclamantul cunoștea că dobânda creditului are valoare fixă numai pentru primele 6 luni de creditare iar după expirarea acestui termen se aplică o dobândă variabilă având posibilitatea reală de a solicita băncii să-i comunice modul în care procedează la calcularea dobânzii de referință și putând refuza încheierea contractului dacă după verificarea acestor date considera că acest contract nu corespunde nevoilor sale. De asemenea, s-a mai reținut că modificarea nivelului dobânzii nu a fost unilaterală deoarece reclamantul avea posibilitatea să nu accepte nivelul dobânzii și să restituie restul creditului sau să accepte tacit această modificare conform prevederilor contractuale.

Apelul declarat de reclamantul S.C.L. împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 134/2011 din 30 iunie 2011. În argumentarea acestei decizii, instanța de apel a constatat că prin contractul de credit bancar nr. B 0026372 din 12 septembrie 2008 s-a acordat apelantului-reclamant un credit de către intimata B.R. SA în sumă de 37.000 Euro specificându-se în prevederile art. 3 pct. 3 că în cazul modificării duratei creditului sau obligațiilor de plată lunară în sensul diminuării sau majorării acestora ca urmare a unor plăți anticipate sau a unor modificări a nivelului dobânzii, graficul de rambursare, modificat și agreat de ambele părți are ca efect automat modificarea corespunzătoare a contractului.

S-a mai constatat că, în art. 6 din contract s-a prevăzut că pentru creditul pus la dispoziție de bancă împrumutatul va plăti o dobândă fixă pentru primele 6 luni din perioada de creditare după care va plăti dobânda variabilă a băncii compusă din dobânda de referință a băncii la care se adaugă marja de 4,8500% dobânda fiind revizuibilă în funcție de evoluția dobânzii de referință a băncii. Această dobândă este comunicată prin intermediul noului grafic de rambursare specificându-se faptul că împrumutatul renunță la orice reclamație ulterioară cu privire la faptul că această metodă a fost nepotrivită și se consideră că a acceptat noul procent de dobândă. De asemenea, art. 18 pct. 2 din contract arată că acesta poate fi modificată sau completat prin acordul părților prin acte adiționale.

Curtea de Apel a respins susținerile reclamantului referitoare la clauza abuzivă a dispozițiilor contractuale și a faptului că modificarea nivelului dobânzii nu este convenită de ambele părți, constatând că aceste clauze contractuale au fost negociate în mod direct cu consumatorul potrivit art. 4 din Legea 193/2000 și prin urmare, nu este o clauză abuzivă în sensul prevăzut de art. 1 alin. (3) din același act normativ. Instanța de apel a apreciat că prin aceste dispoziții convenite de comun acord între părți, reclamantul cunoștea că dobânda este fixă pe o perioadă limitată și expres prevăzută și este variabilă pentru restul perioadei, iar cu privire la modificarea dobânzii reclamantul a cunoscut faptul că dobânda de referință a băncii este modificată și prin urmare, urmează a se modifica potrivit clauzelor contractuale și dobânda variabilă stipulată în contract.

Astfel, s-a constatat că acordul reclamantului a fost dat atât la momentul încheierii contractului cât și prin faptul că nu a înțeles să restituie restul creditului angajat în termen de 10 zile de la data notificării, acceptând astfel modificarea contractuală a dobânzii potrivit prevederilor art. 6 pct. 4. Împotriva acestei decizii reclamantul S.C.L. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în susținerea căruia a arătat că instanța de apel a apreciat greșit că indicarea modului de calcul al dobânzii curente contractuale ar atrage caracterul determinabil al dobânzii câtă vreme procentul de dobândă curentă contractuală se calculează față de un singur element individualizat și anume marja de 4,8500% dobânda de referință a băncii fiind necunoscută.

Astfel, susține recurentul, deși rata lunară cuprindea o dobândă fixă pe o perioadă de șase luni, graficul de rambursare a fost întocmit pentru întreaga perioadă de creditare tocmai pentru a induce credința că obligația de restituire va avea evoluția din graficul de rambursare. Totodată susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului referitor la conținutul contractului respectiv la clauzele îndoielnice sau contradictorii, făcând o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 978 și art. 953 C. civ. Pentru aceste motive recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului, schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, răspunzând motivelor invocate de recurent, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea este lipsită de temei legal sau atunci când s-a aplicat greșit legea. Din perspectiva acestui motiv recurentul a susținut că instanța de apel a apreciat greșit că indicarea modului de calcul al dobânzii curente contractuale ar atrage caracterul determinabil al dobânzii câtă vreme procentul de dobândă curentă contractuală se calculează față de un singur element individualizat și anume marja de 4,8500% dobânda de referință a băncii fiind necunoscută, critică ce nu poate fi reținută.

Astfel, se observă că s-a constatat în mod corect că modalitatea de stabilire a dobânzii a fost stabilită prin art. 5 din contract din care rezultă că pentru creditul contractat de reclamant s-a acordat o dobândă fixă 6,9000% pentru primele 6 luni din perioada de creditare, după care se va plăti dobânda variabilă a băncii compusă din dobânda de referință a băncii la care se adaugă marja de 4,8500%, dobânda fiind revizuibilă în funcție de evoluția dobânzii de referință a băncii, dobândă ce este comunicată împrumutatului prin intermediul noului grafic de rambursare specificându-se faptul că împrumutatul renunță la orice reclamație ulterioară cu privire la faptul că această metodă a fost nepotrivită și se consideră că a acceptat noul procent de dobândă.

Se reține că în legătură cu posibilitatea pârâtei de a modifica cuantumul dobânzii, instanța de apel a apreciat în mod corect că dispozițiile art. 6 din contract dau posibilitatea pârâtei, ca după expirarea celor 6 luni în care dobânda a avut un caracter fix, să calculeze cuantumul dobânzii, în funcție de criteriile menționate în această clauză contractuală. Astfel, dobânda variabilă este compusă din dobânda de referință a băncii la care se adaugă marja de 4,8500%, fiind indicat și modul de calcul al dobânzii curente contractuale. Este adevărat că în contract nu a fost indicat nivelul dobânzii de referință a băncii, însă această dobândă este reprezentată de dobânda cea mai bună pe care banca o practică în relația de creditare cu clienții săi, constituind referința pentru toate produsele care se raportează la acest indicator.

Dobânda de referință se calculează de către bancă periodic, având în vedere cheltuielile aferente constituirii rezervei minime obligatorii, cheltuielile aferente atragerii fondurilor, condițiile dominante ale pieței și politica băncii de atragere a resurselor, precum și alte criterii care țin de activitatea specifică a unei instituții de credit. Astfel, cum corect s-a apreciat nivelul dobânzii de referință a băncii nu putea fi individualizat în momentul încheierii contractului, acest nivel fiind stabilit periodic în funcție de anumite criterii. Deoarece băncile au stabilite criterii în funcție de care calculează dobânda de referință, nu se poate susține că obiectul contractului de credit sub aspectul dobânzii nu este determinabil.

În situația în care reclamantul avea îndoieli asupra acestui aspect putea solicita băncii să-i comunice modul în care se calculează dobânda de referință, însă la momentul încheierii contractului a acceptat clauzele contractului fără rezerve, fiind neîntemeiată susținerea conform căreia obiectul contractului nu este determinabil, fiind respectată condiția de validitate impusă de art. 948 pct. 3 C. civ.

Nici susținerea conform căreia instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului referitor la conținutul contractului respectiv la clauzele îndoielnice sau contradictorii făcând o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 978 și art. 953 C. civ., nu poate fi reținută, întrucât faptul că aceleași chestiuni de drept sunt reluate și încadrate formal în motive de apel distincte, nu obligă instanța să urmeze în considerentele hotărârii aceeași structură a expunerii cu atât mai mult cu cât instanța de apel menținând hotărârea fondului și-a însușit motivele de fapt și de drept reținute de prima instanță.

De altfel, instanța de apel în controlul exercitat a dat contractului de credit interpretarea corectă impusă printre regulile prevăzute de art. 978 și art. 953 C. civ., neexistând îndoieli nici cu privire la consimțământul reclamantului și nici cu privire la clauzele contractuale, reținând corect că prin acordul reclamantului dat atât la momentul încheierii contractului cât și prin acceptarea modificării contractuale a dobânzii potrivit prevederilor art. 6 pct. 4 când a înțeles să restituie restul creditului angajat în termen de 10 zile de la data notificării, reclamantul a cunoscut faptul că dobânda de referință a băncii este modificată și prin urmare urmează a se modifica potrivit clauzelor contractuale și dobânda variabilă stipulată în contract.

Așa fiind, se constată că, instanța de apel a analizat și a răspuns tuturor criticilor formulate și constatând că decizia atacată nu este susceptibilă de critică pe aspectele de nelegalitate invocate, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul să fie respins, ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.C.L. împotriva deciziei civile nr. 134/2011 din 30 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2012.