ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 112/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 79/105/2007 pe rolul Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta SC I.F.M. SA BUCUREȘTI prin SC A.I.M.I. SA BUCUREȘTI a chemat în judecată pe pârâta SC P.L. SA PLOIEȘTI pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârilor adunării generale extraordinare a acționarilor SC P.L. SA PLOIEȘTI din dat de 7 noiembrie 2006. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 7 noiembrie 2006, adunarea generală extraordinară a societății pârâte a aprobat fuziunea prin absorbție a societății comerciale SC L.R. SRL conform proiectului de fuziune publicat în M. Of.

României partea a IV-a nr. 2692 din 28 august 2006. În calitatea sa de acționar la SC P.L. SA, reclamanta a participat la ședința adunării generale extraordinare și a votat împotriva acestei fuziuni legitimându-și în acest fel demersul juridic de anulare a hotărârii. A arătat că hotărârile sunt nelegale, fiind luate cu încălcarea dispozițiilor art. 247 din Legea nr. 31/1990 precum și a dispozițiilor art. 127 din același act normativ. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 132 pct. 2, art. 127 pct. 1, art. 247 din Legea 31/1990 și art. 112 și următoarele C. proc. civ. Prin sentința nr. 15 din 10 septembrie 2007 a Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC I.F.M.

SA BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâta SC P.L. SA PLOIEȘTI privind anularea hotărârilor generale extraordinare a acționarilor SC P.L. SA PLOIEȘTI din 7 noiembrie 2006. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prima cauză de nulitate a hotărârii invocată de reclamantă anume încălcarea dispozițiilor art. 247 din Legea nr. 31/1990 este neîntemeiată deoarece nu s-a dovedit că a avut loc o mărire a obligațiilor asociaților așa cum prevăd dispozițiile art. 247 din Legea 31/1990, astfel încât nu există nici o încălcare a regulilor unanimității prevăzute de aceste dispoziții.

În ceea ce privește cea de a doua cauză de nulitate a hotărârii și anume cea prevăzută de dispozițiile art. 127 pct. 1 din Legea 31/1990 instanța de fond a reținut că este neîntemeiată deoarece prin hotărâre potrivit art. 127 alin. (1) din Legea 31/1990 acționarul care într-o anumită operațiune, are fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane un interes contrar acelui al societății, va trebui să se obțină de la deliberările privind acea operațiune ori în speță împrejurarea că societatea absorbantă SC P.L. SA PLOIEȘTI cât și societatea absorbită SC L.R. SRL au același acționar majoritar în ambele societăți, respectiv L.E.H.B.V., nu poate acredita implicit ideea existenței unui interes contrar, astfel încât nu există o încălcare a dispozițiilor art. 127 alin. (1) din Legea 31/1990.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC I.F.M. SA BUCUREȘTI, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 120 din 11 iunie 2008 a admis cererea de repunere în termen a apelului formulată de reclamanții SC I.F.M. SA BUCUREȘTI prin Administrator SC A.J.M.I. SA BUCUREȘTI și a respins ca nefondată excepția de tardivitate a apelului invocată de pârâta

SC P.L. SA PLOIEȘTI.

A respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC I.F.M. SA BUCUREȘTI prin Administrator SC A.J.M.I. SA BUCUREȘTI împotriva sentinței nr. 15 din 10 septembrie 2007 a Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta SC P.L. SA PLOIEȘTI. A respins ca nedovedită cererea de cheltuieli de judecată formulată de către pârâta SC P.L. SA PLOIEȘTI. Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut în esență că: Cu privire la excepția de tardivitate a apelului declarat de reclamantă, excepție invocată de către pârâtă, că este nefondată. Potrivit dispozițiilor art. 284, alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În speță, sentința nr. 15 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a fost comunicată reclamantei la data de 26 octombrie 2007 potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii aflată la fila 127 dosar fond. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe a fost declarat cu actul nr. 7232 din 7 noiembrie 2007, potrivit extrasului de înregistrare a corespondenței aflat în copie xerox la fila 34 dosar apel și a fost expediat către Oficiul P.T.T.R. la data de 7 noiembrie 2007, așa cum rezultă din borderoul de trimitere a corespondeței, aflat în copie xerox la fila 32 dosar apel și a confirmării de primire din 8 noiembrie 2007, aflat în copie xerox la fila 12 în dosarul de apel.

Data declarării apelului o reprezintă data când reclamanta a predat și expediat apelul la Oficiul P.T.T.R. de expediere a corespondeței, respectiv data de 7 noiembrie 2007, dată în raport de care apelul reclamantei este formulat n termenul legal de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ. Cu privire la critica adusă sentinței că în mod greșit a fost respinsă acțiunea și nu s-a dispus anularea hotărârilor A.G.E.A. din 7 noiembrie 2006 deoarece în speță au fost încălcate dispozițiile art. 247 din Legea 31/1990, este nefondată. Prin fuziunea prin absorbție a SC L.R. SRL, Societatea absorbită de către societatea absorbantă SC P.L. SA PLOIEȘTI, aprobată la data de 7 noiembrie 2006 de A.G.E.A.

SC P.L. SA PLOIEȘTI conform proiectului de fuziune publicat în M. Of. al României – partea a IV-a nr. 269 din 28 august 2006, nu a rezultat din probatoriile administrate în cauză la instanța de fond în ce măsură s-a realizat practic mărirea obligațiilor asociaților și în ce măsură a fost antrenată vreo obligație suplimentară în sarcina SIF MUNTENIA SA București în calitate de acționară la SC P.L. SA PLOIEȘTI și în aceste condiții nu s-a încălcat regula unanimității prevăzută de art. 247 din Legea 31/1990, pe motiv că fuziunea nu a avut ca efect mărirea obligațiilor asociaților. În speță, hotărârile A.G.E.A. din 7 noiembrie 2006, prin care s-a aprobat fuziunea dintre societatea absorbită SC L.R.

SRL de către societatea absorbantă SC P.L. SA PLOIEȘTI s-au luat cu respectarea dispozițiilor art. 115 alin. (2) din Legea 31/1990. Cea de-a doua critică adusă sentinței privind încălcarea art. 127 alin. (1) din Legea 31/1990 este nefondată. În speță, împrejurarea că atât societatea absorbantă SC P.L. SA PLOIEȘTI și societatea absorbită SC L.R. SRL au același acționar majoritar la ambele societăți, respectiv L.E.H.B.V. nu înseamnă că există un interes contrar ca să fie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 127 din lege și acționarul care ar avea un astfel de interes să se abțină de la aprobarea fuziunii. Nefăcându-se dovada existenței unui interes contrar al acționarului majoritar la cele două societăți care au fuzionat prin absorție nu s-au încălcat dispozițiile art. 127 alin. (1) din Legea 31/1990 privind societățile comerciale republicată, astfel încât critica adusă sentinței, sub acest aspect este nefondată.

În ceea ce privește cererea de cheltuieli de judecată formulată de către pârâta SC L. SA PLOIEȘTI a fost respinsă de instanța de apel, nefiind dovedită cu nici o probă administrată în cauză. Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs în termen legal, motivate și timbrate, reclamanta SC I.F.M. SA BUCUREȘTI prin administrator SC A.I.M.I. SA BUCUREȘTI și pârâta SC P.L. SA PLOIEȘTI că: 1. SC I.F.M. SA BUCUREȘTI prin administrator SC A.I.M.I. SA BUCUREȘTI a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că în mod surprinzător instanța de apel în ciuda probatoriilor administrate la dosar a considerat că nu sunt încălcate dispozițiile legale consacrate de art. 247 din Legea 31/1990 deoarece din chiar proiectul de fuziune rezultă evident că absorbirea unei societăți cu capitaluri proprii negative, s-a repercutat indubitabil în situația economică a SC P.L.

SA. Din proiectul de fuziune reiese că acest proces avea ca efect final mărirea obligațiilor societății absorbante, respectiv SC P.L. SA având în vedere faptul că activul net corectat al societății absorbante este negativ, fuziunea ar fi trebuit cu unanimitate de voturi. A mai arătat că este evidentă încălcarea dispozițiilor art. 247 din Legea 31/1990 deoarece instanța de apel a înțeles să rețină că regula majorității consacrată de art. 115 din Legea societăților comerciale era evidentă în cauză și nicidecum cea din textul art. 247 din Legea 31/1990. Hotărârea de fuziune finală este lovită de nulitate, fiind luată cu încălcarea dispozițiilor legal imperative, sancțiunea care intervine în acest caz fiind nulitatea absolută.

Au fost încălcate și dispozițiile art. 127 pct. 1 din Legea 31/1990 deoarece așa cum rezultă din Proiectul de fuziune atât societatea absorbantă SC P.L. SA cât și societatea absorbită SC L.R. SRL au același acționar, respectiv același asociat L.E.H.B.V. care deține în SC P.L. SA 94,66% din capitalul social net al societății, iar în SC L.R. SRL 95% din capitalul social total, astfel că dacă acționarul majoritar s-ar fi abținut de la vot, această operațiune de fuziune nu s-ar fi realizat. Fuziunea prin absorbirea unei societăți al cărui activ net corectat este negativ influențează negativ rezultatele economice ale societății absorbante, având efect direct și imediat asupra tuturor acționarilor societății absorbante.

Reclamanta SC I.F.M. SA prin administrator SC A.I.M.I. SA București a solicitat în baza art. 304 pct. 8 C. proc. civ. admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea deciziei recurate și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată cu consecința anulării hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor SC P.L. SA din data de 7 noiembrie 2006. Pârâta SC L. SA Ploiești a criticat decizia recurată pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în privința modului de soluționare a cererii de repunere în termen. Instanța de apel în mod nelegal a admis cererea de repunerea în termenul de apel formulată de reclamanta SC I.F.M.

SA deoarece din probele administrate în cauză rezultă că nu a fost invocată chiar dacă s-a formulat cererea de repunere în termen, nici o împrejurare care să fi împiedicat reclamanta SC I.F.M. SA să depună apel în termen. Dimpotrivă reclamanta a susținut și a depus dovezi în sprijinul susținerilor sale în sensul că apelul său a fost declarat în termenul legal prin depunerea la poștă la data de 7 noiembrie 2007. În contextul acestor susțineri și a probatoriului administrat în cauză este indubitabil că în cauză nu sunt întrunite condițiile repunerii în termen deoarece: a) Reclamanta nu a făcut dovada că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa să declare apelul în termen, ci dimpotrivă, a susținut și a depus dovezi că a depus apelul în termen.

b) De vreme de nu a fost probată nici o împrejurare care să fi împiedicat reclamanta să declare apel în termen, evident nu s-a îndeplinit nici cea de-a doua condiție legală (împrejurarea sa să se fi produs în termenul de apel). c) În speță, nu a fost îndeplinită nici cea de-a treia condiție întrucât reclamanta nu a declarat apel în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, ci a atașat cereri de repunere în termen un apel declarat la data de 7 noiembrie 2007. În consecință, în contextul în care condițiile prevăzute de art. 103 C. proc. civ. nu au fost îndeplinite iar instanța de apel trebuia să respingă cererea de repunere în termen iar examinarea apelului se putea realiza direct de către instanța de apel, fără să se admită în prealabil, cererea de repunere în termen.

Hotărârea instanței de apel este nelegală întrucât se fundamentează pe ideea potrivit căreia lipsa unor mențiuni din cuprinsul unui act de procedură poate fi completată cu probe extrinseci, respectiv cu alte înscrisuri. Lipsa mențiunilor din actul de procedură reprezentat de confirmarea de primire (nu este trecută data predării apelului SC I.F.M. SA, nu există semnătura lucrătorului poștal care a primit apelul SC I.F.M. SA etc.) nu poate fi completată cu alte înscrisuri și cu atât mai puțin cu înscrisuri întocmite chiar de parte cum sunt extrasul din registrul de corespondență și borderoul de trimitere către Oficiul Poștal nr. 53 București. Aceste înscrisuri pot să dovedească eventual faptul că apelul SC I.F.M.

SA a fost înregistrat în registrul de corespondență al societății, dar în nici un caz nu pot suplini lipsa mențiunilor din confirmarea de primire respectiv data depunerii și semnătura lucrătorului poștal care a primit apelul. Hotărârea instanței de apel este nelegală cu privire la cheltuielile de judecată deoarece potrivit art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere că apelul SC I.F.M. SA a fost respins ca nefondat se impunea acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în apel cu atât mai mult cu cât acestea au fost solicitate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. Pârâta SC L. SA Ploiești a solicitat în baza art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii cererii de repunere în termenul de apel formulată de reclamanta SC I.F.M. SA ca nefondată, respingerii apelului declarat de S.I.F. Muntenia SA ca tardiv și obligarea reclamantei SC I.F.M. SA la plata cheltuielilor de judecată în apel, conform dovezilor depuse la dosarul cauzei. Recursurile recurentei-reclamante SC I.F.M. SA București prin administrator SC A.I.M.I. SA București și recurentei-pârâte SC P.L. SA Ploiești sunt nefondate pentru următoarele considerente: 1. Recursul reclamantei SC I.F.M. SA București prin administrator SC A.I.M.I. SA București Din examinarea actelor de la dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de fond și instanța de apel în mod corect au apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză.

În mod corect a apreciat instanța de apel că prima critică adusă sentinței, în sensul că în mod greșit a fost respinsă acțiunea și nu s-a dispus anularea hotărârilor A.G.E.A. din 7 noiembrie 2006 deoarece în speță au fost încălcate dispozițiile art. 247 din Legea 31/1990, este nefondată. Din fuziunea prin absorbție a SC L.R. SRL, societatea absorbită de către societatea absorbantă SC P.L. SA, aprobată la data de 7 noiembrie 2006 de A.G.E.A. - SC P.L. SA, conform proiectului de fuziune publicat în M. Of. al României – partea a IV-a nu rezultă în ce măsură s-a realizat practic mărirea obligațiilor asociaților și în ce măsură a fost antrenată vreo obligație suplimentară în sarcina Muntenia SA în calitate de acționară la SC P.L.

SA. Hotărârile A.G.E.A. din 7 noiembrie 2006 prin care s-a aprobat fuziunea dintre societatea absorbită SC L.R. SRL de către societatea absorbantă SC P.L. SA s-au luat cu respectarea dispozițiilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 care instituie regula majorității la luarea hotărârii. În ceea ce privește cea de a doua critică adusă deciziei instanței de apel privind încălcarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) din Legea 31/1990 în mod corect a apreciat instanța de apel că este nefondată. În speță, împrejurarea că atât societatea absorbantă SC P.L. SA cât și societatea absorbită SC L.R. SRL au același acționar majoritar la ambele societăți, respectiv L.E.H.B.V. nu înseamnă că există un interes contrar ca să fie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 127 din lege și acționarul care avea un astfel de interes să se abțină de la aprobarea fuziunii.

În speță, nefăcându-se dovada existenței unui interes contrar al acționarului majoritar la cele două societăți care au fuzionat prin absorbție, nu s-au încălcat dispozițiile art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. 2. Recursul recurente-pârâte SC L. SA Ploiești În ceea ce privește prima critică adusă deciziei instanței de apel privind admiterea cererii de repunere în termen a apelului formulat de reclamanta S.I.F. Muntenia SA București se constată că este neîntemeiată. Instanța de apel în mod corect a admis cererea de repunere în termen a apelului formulat de reclamanta S.I.F. Muntenia SA prin administrator SC A.I.M.I. SA București, deoarece din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că în speță sentința nr. 15 din 10 septembrie 2007 a Tribunalului Prahova i-a fost comunicată reclamantei la data de 26 octombrie 2007, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii aflate la fila 121 dosar fond.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe a fost formulat cu actul nr. 7232 din 7 noiembrie 2007 potrivit extrasului din registrul de înregistrare a corespondenței aflat în copie xerox la fila 34 dosar în apel și a fost expediat către Oficiul P.T.T.R. la data de 7 noiembrie 2007, așa cum rezultă din borderoul de trimitere a corespondenței aflat în copie xerox la fila 32 dosar apel și a confirmării de primire din 8 noiembrie 2007, aflat în copie xerox la fila 12 în dosarul de apel. Data declarării apelului o reprezintă data când apelanta-reclamantă a predat și a expediat apelul la Oficiul P.T.T.R. de expediere a corespondenței, respectiv data de 7 noiembrie 2007, dată în raport de care apelul declarat de reclamantă este formulat în termenul de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 284 alin. (1) C. proc.

civ. În consecință, în mod corect a apreciat instanța de apel că reclamanta a declarat apel împotriva sentinței primei instanțe în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Cu privire la cea de a doua critică adusă hotărârii instanței de apel privind neacordarea cheltuielilor de judecată efectuate în apel aceasta este neîntemeiată, deoarece în mod corect instanța de apel, a respins această cerere a pârâtei SC L. SA Ploiești, nefiind dovedită cu nici o probă administrată în cauză. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursurile declarate de reclamanta SC I.F.M. SA București și de pârâta SC P.L. SA Ploiești, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC I.F.M. SA BUCUREȘTI prin SC A.I.M.I. SA BUCUREȘTI și de pârâta SC P.L. SA PLOIEȘTI împotriva Deciziei nr. 120 din 11 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2009.