ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 112/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 112/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 79/105/2007 pe

rolul Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ,

reclamanta SC I.F.M. SA BUCUREȘTI prin SC A.I.M.I. SA BUCUREȘTI a chemat în

judecată pe pârâta SC P.L. SA PLOIEȘTI pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună anularea hotărârilor adunării generale extraordinare a acționarilor

SC P.L. SA PLOIEȘTI din dat de 7 noiembrie 2006.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că la data de 7 noiembrie 2006, adunarea generală extraordinară

a societății pârâte a aprobat fuziunea prin absorbție a societății comerciale SC

L.R. SRL conform proiectului de fuziune publicat în M. Of. României partea a

IV-a nr. 2692 din 28 august 2006.

În calitatea sa de acționar

la SC P.L. SA, reclamanta a participat la ședința adunării generale

extraordinare și a votat împotriva acestei fuziuni legitimându-și în acest fel

demersul juridic de anulare a hotărârii.

A arătat că hotărârile sunt

nelegale, fiind luate cu încălcarea dispozițiilor art. 247 din Legea nr. 31/1990

precum și a dispozițiilor art. 127 din același act normativ.

În drept, reclamanta a

invocat dispozițiile art. 132 pct. 2, art. 127 pct. 1, art. 247 din Legea

31/1990 și art. 112 și următoarele C. proc. civ.

Prin sentința nr. 15 din 10

septembrie 2007 a Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios

administrativ, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC I.F.M. SA

BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâta SC P.L. SA PLOIEȘTI privind anularea hotărârilor

generale extraordinare a acționarilor SC P.L. SA PLOIEȘTI din 7 noiembrie 2006.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că prima cauză de nulitate a hotărârii invocată de

reclamantă anume încălcarea dispozițiilor art. 247 din Legea nr. 31/1990 este

neîntemeiată deoarece nu s-a dovedit că a avut loc o mărire a obligațiilor

asociaților așa cum prevăd dispozițiile art. 247 din Legea 31/1990, astfel

încât nu există nici o încălcare a regulilor unanimității prevăzute de aceste

dispoziții.

În ceea ce privește cea de a

doua cauză de nulitate a hotărârii și anume cea prevăzută de dispozițiile art. 127

pct. 1 din Legea 31/1990 instanța de fond a reținut că este neîntemeiată

deoarece prin hotărâre potrivit art. 127 alin. (1) din Legea 31/1990 acționarul

care într-o anumită operațiune, are fie personal, fie ca mandatar al unei alte

persoane un interes contrar acelui al societății, va trebui să se obțină de la

deliberările privind acea operațiune ori în speță împrejurarea că societatea

absorbantă SC P.L. SA PLOIEȘTI cât și societatea absorbită SC L.R. SRL au

același acționar majoritar în ambele societăți, respectiv L.E.H.B.V., nu poate

acredita implicit ideea existenței unui interes contrar, astfel încât nu există

o încălcare a dispozițiilor art. 127 alin. (1) din Legea 31/1990.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta SC I.F.M. SA BUCUREȘTI, criticând hotărârea pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 120 din 11

iunie 2008 a admis cererea de repunere în termen a apelului formulată de

reclamanții SC I.F.M. SA BUCUREȘTI prin Administrator SC A.J.M.I. SA BUCUREȘTI

și a respins ca nefondată excepția de tardivitate a apelului invocată de pârâta

SC P.L. SA PLOIEȘTI.

A respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanta SC I.F.M. SA BUCUREȘTI prin Administrator SC A.J.M.I. SA

BUCUREȘTI împotriva sentinței nr. 15 din 10 septembrie 2007 a Tribunalului

Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu

pârâta SC P.L. SA PLOIEȘTI.

A respins ca nedovedită

cererea de cheltuieli de judecată formulată de către pârâta SC P.L. SA

PLOIEȘTI.

Pentru a pronunța această

decizie instanța de apel a reținut în esență că:

Cu privire la excepția de

tardivitate a apelului declarat de reclamantă, excepție invocată de către

pârâtă, că este nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 284,

alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea

hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În speță, sentința nr. 15

din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și

de contencios administrativ, a fost comunicată reclamantei la data de 26

octombrie 2007 potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare a

hotărârii aflată la fila 127 dosar fond.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței primei instanțe a fost declarat cu actul nr. 7232

din 7 noiembrie 2007, potrivit extrasului de înregistrare a corespondenței

aflat în copie xerox la fila 34 dosar apel și a fost expediat către Oficiul P.T.T.R.

la data de 7 noiembrie 2007, așa cum rezultă din borderoul de trimitere a

corespondeței, aflat în copie xerox la fila 32 dosar apel și a confirmării de

primire din 8 noiembrie 2007, aflat în copie xerox la fila 12 în dosarul de

apel.

Data declarării apelului o reprezintă

data când reclamanta a predat și expediat apelul la Oficiul P.T.T.R. de

expediere a corespondeței, respectiv data de 7 noiembrie 2007, dată în raport

de care apelul reclamantei este formulat n termenul legal de 15 zile prevăzut

de dispozițiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ.

Cu privire la critica adusă

sentinței că în mod greșit a fost respinsă acțiunea și nu s-a dispus anularea

hotărârilor A.G.E.A. din 7 noiembrie 2006 deoarece în speță au fost încălcate

dispozițiile art. 247 din Legea 31/1990, este nefondată.

Prin fuziunea prin absorbție

a SC L.R. SRL, Societatea absorbită de către societatea absorbantă SC P.L. SA

PLOIEȘTI, aprobată la data de 7 noiembrie 2006 de A.G.E.A. SC P.L. SA PLOIEȘTI

conform proiectului de fuziune publicat în M. Of. al României – partea a IV-a nr.

269 din 28 august 2006, nu a rezultat din probatoriile administrate în cauză la

instanța de fond în ce măsură s-a realizat practic mărirea obligațiilor

asociaților și în ce măsură a fost antrenată vreo obligație suplimentară în sarcina

SIF MUNTENIA SA București în calitate de acționară la SC P.L. SA PLOIEȘTI și în

aceste condiții nu s-a încălcat regula unanimității prevăzută de art. 247 din

Legea 31/1990, pe motiv că fuziunea nu a avut ca efect mărirea obligațiilor

asociaților.

În speță, hotărârile A.G.E.A.

din 7 noiembrie 2006, prin care s-a aprobat fuziunea dintre societatea

absorbită SC L.R. SRL de către societatea absorbantă SC P.L. SA PLOIEȘTI s-au

luat cu respectarea dispozițiilor art. 115 alin. (2) din Legea 31/1990.

Cea de-a doua critică adusă

sentinței privind încălcarea art. 127 alin. (1) din Legea 31/1990 este

nefondată.

În speță, împrejurarea că

atât societatea absorbantă SC P.L. SA PLOIEȘTI și societatea absorbită SC L.R. SRL

au același acționar majoritar la ambele societăți, respectiv L.E.H.B.V. nu

înseamnă că există un interes contrar ca să fie îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 127 din lege și acționarul care ar avea un astfel de interes

să se abțină de la aprobarea fuziunii.

Nefăcându-se dovada

existenței unui interes contrar al acționarului majoritar la cele două societăți

care au fuzionat prin absorție nu s-au încălcat dispozițiile art. 127 alin. (1)

din Legea 31/1990 privind societățile comerciale republicată, astfel încât

critica adusă sentinței, sub acest aspect este nefondată.

În ceea ce privește cererea

de cheltuieli de judecată formulată de către pârâta SC L. SA PLOIEȘTI a fost

respinsă de instanța de apel, nefiind dovedită cu nici o probă administrată în

cauză.

Împotriva acestei ultime

hotărâri au declarat recurs în termen legal, motivate și timbrate, reclamanta SC

I.F.M. SA BUCUREȘTI prin administrator SC A.I.M.I. SA BUCUREȘTI și pârâta SC P.L.

SA PLOIEȘTI că:

administrator SC A.I.M.I. SA BUCUREȘTI a criticat hotărârea atacată pentru

nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că în mod surprinzător

instanța de apel în ciuda probatoriilor administrate la dosar a considerat că

nu sunt încălcate dispozițiile legale consacrate de art. 247 din Legea 31/1990

deoarece

din chiar

proiectul de fuziune rezultă evident că absorbirea unei societăți cu capitaluri

proprii negative, s-a repercutat indubitabil în situația economică a SC P.L. SA.

Din proiectul de fuziune reiese că

acest proces avea ca efect final mărirea obligațiilor societății absorbante,

respectiv SC P.L. SA având în vedere faptul că activul net corectat al

societății absorbante este negativ, fuziunea ar fi trebuit cu unanimitate de

voturi.

A mai arătat că este evidentă

încălcarea dispozițiilor art. 247 din Legea 31/1990 deoarece instanța de apel a

înțeles să rețină că regula majorității consacrată de art. 115 din Legea

societăților comerciale era evidentă în cauză și nicidecum cea din textul art. 247

din Legea 31/1990.

Hotărârea de fuziune finală este

lovită de nulitate, fiind luată cu încălcarea dispozițiilor legal imperative,

sancțiunea care intervine în acest caz fiind nulitatea absolută.

Au fost încălcate și dispozițiile art.

127 pct. 1 din Legea 31/1990 deoarece așa cum rezultă din Proiectul de fuziune

atât societatea absorbantă SC P.L. SA cât și societatea absorbită SC L.R. SRL

au același acționar, respectiv același asociat L.E.H.B.V. care deține în SC P.L.

SA 94,66% din capitalul social net al societății, iar în SC L.R. SRL 95% din

capitalul social total, astfel că dacă acționarul majoritar s-ar fi abținut de

la vot, această operațiune de fuziune nu s-ar fi realizat.

Fuziunea prin absorbirea unei

societăți al cărui activ net corectat este negativ influențează negativ

rezultatele economice ale societății absorbante, având efect direct și imediat

asupra tuturor acționarilor societății absorbante.

Reclamanta SC I.F.M. SA prin

administrator SC A.I.M.I. SA București a solicitat în baza art. 304 pct. 8 C.

proc. civ. admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris,

casarea deciziei recurate și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată

cu consecința anulării hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor

SC P.L. SA din data de 7 noiembrie 2006.

Pârâta SC L. SA Ploiești a criticat

decizia recurată pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că

decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii în privința modului de soluționare a cererii de repunere în termen.

Instanța de apel în mod nelegal a

admis cererea de repunerea în termenul de apel formulată de reclamanta SC I.F.M.

SA deoarece din probele administrate în cauză rezultă că nu a fost invocată

chiar dacă s-a formulat cererea de repunere în termen, nici o împrejurare care

să fi împiedicat reclamanta SC I.F.M. SA să depună apel în termen.

Dimpotrivă reclamanta a susținut și

a depus dovezi în sprijinul susținerilor sale în sensul că apelul său a fost

declarat în termenul legal prin depunerea la poștă la data de 7 noiembrie 2007.

În contextul acestor susțineri și a

probatoriului administrat în cauză este indubitabil că în cauză nu sunt

întrunite condițiile repunerii în termen deoarece:

a) Reclamanta nu a făcut dovada că a

fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa să declare apelul în

termen, ci dimpotrivă, a susținut și a depus dovezi că a depus apelul în

termen.

b) De vreme de nu a fost probată

nici o împrejurare care să fi împiedicat reclamanta să declare apel în termen,

evident nu s-a îndeplinit nici cea de-a doua condiție legală (împrejurarea sa

să se fi produs în termenul de apel).

c) În speță, nu a fost îndeplinită

nici cea de-a treia condiție întrucât reclamanta nu a declarat apel în termen

de 15 zile de la încetarea împiedicării, ci a atașat cereri de repunere în

termen un apel declarat la data de 7 noiembrie 2007.

În consecință, în contextul în care

condițiile prevăzute de art. 103 C. proc. civ. nu au fost îndeplinite iar

instanța de apel trebuia să respingă cererea de repunere în termen iar

examinarea apelului se putea realiza direct de către instanța de apel, fără să

se admită în prealabil, cererea de repunere în termen.

Hotărârea instanței de apel este

nelegală întrucât se fundamentează pe ideea potrivit căreia lipsa unor mențiuni

din cuprinsul unui act de procedură poate fi completată cu probe extrinseci,

respectiv cu alte înscrisuri.

Lipsa mențiunilor din actul de

procedură reprezentat de confirmarea de primire (nu este trecută data predării

apelului SC I.F.M. SA, nu există semnătura lucrătorului poștal care a primit

apelul SC I.F.M. SA etc.) nu poate fi completată cu alte înscrisuri și cu atât

mai puțin cu înscrisuri întocmite chiar de parte cum sunt extrasul din

registrul de corespondență și borderoul de trimitere către Oficiul Poștal nr. 53

București.

Aceste înscrisuri pot să dovedească

eventual faptul că apelul SC I.F.M. SA a fost înregistrat în registrul de

corespondență al societății, dar în nici un caz nu pot suplini lipsa

mențiunilor din confirmarea de primire respectiv data depunerii și semnătura

lucrătorului poștal care a primit apelul.

Hotărârea instanței de apel este

nelegală cu privire la cheltuielile de judecată deoarece potrivit art. 274 C.

proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească

cheltuielile de judecată.

Având în vedere că apelul SC I.F.M. SA

a fost respins ca nefondat se impunea acordarea cheltuielilor de judecată

efectuate în apel cu atât mai mult cu cât acestea au fost solicitate prin

întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.

Pârâta SC L. SA Ploiești a solicitat

în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului așa cum a fost

formulat și motivat în scris, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul

respingerii cererii de repunere în termenul de apel formulată de reclamanta SC

I.F.M. SA ca nefondată, respingerii apelului declarat de S.I.F. Muntenia SA ca

tardiv și obligarea reclamantei SC I.F.M. SA la plata cheltuielilor de judecată

în apel, conform dovezilor depuse la dosarul cauzei.

Recursurile recurentei-reclamante SC

I.F.M. SA București prin administrator SC A.I.M.I. SA București și

recurentei-pârâte SC P.L. SA Ploiești sunt nefondate pentru următoarele

considerente:

București prin administrator SC A.I.M.I. SA București

Din examinarea actelor de la dosarul

cauzei prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente

cauzei rezultă că instanța de fond și instanța de apel în mod corect au

apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză.

În mod corect a apreciat instanța de

apel că prima critică adusă sentinței, în sensul că în mod greșit a fost

respinsă acțiunea și nu s-a dispus anularea hotărârilor A.G.E.A. din 7

noiembrie 2006 deoarece în speță au fost încălcate dispozițiile art. 247 din

Legea 31/1990, este nefondată.

Din fuziunea prin absorbție a SC L.R.

SRL, societatea absorbită de către societatea absorbantă SC P.L. SA, aprobată

la data de 7 noiembrie 2006 de A.G.E.A. - SC P.L. SA, conform proiectului de

fuziune publicat în M. Of. al României – partea a IV-a nu rezultă în ce măsură

s-a realizat practic mărirea obligațiilor asociaților și în ce măsură a fost

antrenată vreo obligație suplimentară în sarcina Muntenia SA în calitate de

acționară la SC P.L. SA.

Hotărârile A.G.E.A. din 7 noiembrie

2006 prin care s-a aprobat fuziunea dintre societatea absorbită SC L.R. SRL de

către societatea absorbantă SC P.L. SA s-au luat cu respectarea dispozițiilor art.

115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 care instituie regula majorității la luarea

hotărârii.

În ceea ce privește cea de a

doua critică adusă deciziei instanței de apel privind încălcarea dispozițiilor art.

127 alin. (1) din Legea 31/1990 în mod corect a apreciat instanța de apel că

este nefondată.

În speță, împrejurarea că

atât societatea absorbantă SC P.L. SA cât și societatea absorbită SC L.R. SRL

au același acționar majoritar la ambele societăți, respectiv L.E.H.B.V. nu

înseamnă că există un interes contrar ca să fie îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 127 din lege și acționarul care avea un astfel de interes să

se abțină de la aprobarea fuziunii.

În speță, nefăcându-se

dovada existenței unui interes contrar al acționarului majoritar la cele două

societăți care au fuzionat prin absorbție, nu s-au încălcat dispozițiile art. 127

alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

SA Ploiești

În ceea ce privește prima

critică adusă deciziei instanței de apel privind admiterea cererii de repunere

în termen a apelului formulat de reclamanta S.I.F. Muntenia SA București se

constată că este neîntemeiată.

Instanța de apel în mod

corect a admis cererea de repunere în termen a apelului formulat de reclamanta

S.I.F. Muntenia SA prin administrator SC A.I.M.I. SA București, deoarece din

actele depuse la dosarul cauzei rezultă că în speță sentința nr. 15 din 10

septembrie 2007 a Tribunalului Prahova i-a fost comunicată reclamantei la data

de 26 octombrie 2007, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de

comunicare a hotărârii aflate la fila 121 dosar fond.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței primei instanțe a fost formulat cu actul nr. 7232

din 7 noiembrie 2007 potrivit extrasului din registrul de înregistrare a

corespondenței aflat în copie xerox la fila 34 dosar în apel și a fost expediat

către Oficiul P.T.T.R. la data de 7 noiembrie 2007, așa cum rezultă din

borderoul de trimitere a corespondenței aflat în copie xerox la fila 32 dosar

apel și a confirmării de primire din 8 noiembrie 2007, aflat în copie xerox la

fila 12 în dosarul de apel.

Data declarării apelului o

reprezintă data când apelanta-reclamantă a predat și a expediat apelul la

Oficiul P.T.T.R. de expediere a corespondenței, respectiv data de 7 noiembrie

2007, dată în raport de care apelul declarat de reclamantă este formulat în

termenul de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, în mod corect

a apreciat instanța de apel că reclamanta a declarat apel împotriva sentinței

primei instanțe în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Cu privire la cea de a doua

critică adusă hotărârii instanței de apel privind neacordarea cheltuielilor de

judecată efectuate în apel aceasta este neîntemeiată, deoarece în mod corect

instanța de apel, a respins această cerere a pârâtei SC L. SA Ploiești, nefiind

dovedită cu nici o probă administrată în cauză.

Pentru aceste considerente,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează

a respinge recursurile declarate de reclamanta SC I.F.M. SA București și de

pârâta SC P.L. SA Ploiești, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

E

Respinge recursurile

declarate de reclamanta SC I.F.M. SA BUCUREȘTI prin SC A.I.M.I. SA BUCUREȘTI și

de pârâta SC P.L. SA PLOIEȘTI împotriva Deciziei nr. 120 din 11 iunie 2008 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

21 ianuarie 2009.