ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1991/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 12 februarie

2007, reclamantul C.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Culturii și Cultelor, obligarea acestuia la eliberarea avizului favorabil

retroactiv pentru construcția edificată pe terenul situat în municipiul Sebeș,

str.Peneș Curcanul.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtului cu cerere pentru eliberarea

avizului în data de 4 decembrie 2006, însă nu a primit nici un răspuns în

termen, iar după alte demersuri anterioare, a primit, la data de 5 mai 2006,

răspuns în sensul respingerii cererii de acordare a avizului, având în vedere

Regulamentul de urbanism aferent P.U.Z. avizat de autoritatea pârâtă cu nr. 572/M

din 27 mai 1998.

A mai susținut reclamantul

că, această interdicție de construire în zona de protecție a Cetății Sebeș nu a

fost respectată, astfel că din 1998 până în prezent au fost emise peste 58 de

avize, 4 autorizații de construcție, eliberarea avizelor fiind aprobată de

conducerea Direcției Județene de Cultură, iar Inspectoratul de Stat în

Construcții a emis retroactiv avizul pentru un alt imobil construit în zona de

protecție, pe str. Aviator Olteanu.

Pentru executarea

construcției fără avizul Ministerului Culturii și Cultelor și fără autorizație

de construire, reclamantul a menționat că a fost cercetat penal de către

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sebeș, care a dispus neînceperea urmăririi

penale și aplicarea unei amenzi administrative, iar plângerea depusă de către

Direcția Județeană de Cultură Alba împotriva rezoluției procurorului a fost

respinsă prin sentința nr. 300/2006 a Judecătoriei Alba, astfel încât, pentru

toate cele arătate, refuzul pârâtului de eliberare a avizului în discuție este

nejustificat.

Prin sentința civilă nr. 521

din 26 aprilie 2007, Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea și a obligat pârâtul să emită avizul solicitat.

Recursul declarat împotriva

sentinței specificate a fost admis de către Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia

nr. 161/CA din 3 septembrie 2007, hotărârea fiind casată cu reținerea cauzei

spre competentă soluționare în primă instanță la Curtea de Apel Alba Iulia, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Judecând în fond pricina în

primă instanță, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal, prin sentința nr. 134 din 5 decembrie 2007 a respins excepțiile

lipsei obiectului acțiunii, lipsei de interes a reclamantului, lipsei calității

procesuale active a reclamantului și excepția lipsei calității procesuale

pasive a Ministerului Culturii și Cultelor, invocate de pârât, a respins

cererea pârâtului privind sesizarea instanței cu soluționarea excepției de

nelegalitate a hotărârii nr. 78 din 27 aprilie 2001 emisă de Consiliul local Sebeș,

a admis acțiunea și a obligat pârâtul să emită avizul solicitat.

Cu privire la excepțiile

invocate, instanța a reținut că soluția se impune în raport cu prevederile art.

1 alin. (1) și ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și față de obiectul

acțiunii, respectiv obligarea pârâtului la eliberarea avizului favorabil pentru

edificarea unei construcții pe terenul proprietatea reclamantului, aviz ce

poate fi eliberat numai de către pârât, din aceste premise rezultând clar

obiectul acțiunii și interesul reclamantului, calitatea sa procesuală activă,

precum și calitatea procesuală pasivă a pârâtului.

În ceea ce privește fondul

cauzei, pentru a pronunța soluția menționată, Curtea de Apel a reținut că

reclamantul a întreprins numeroase demersuri pentru obținerea avizului de

edificare a unei construcții pe terenul proprietatea sa, aflat în zona de

protecție a Cetății Sebeș, construcție care îi era necesară pentru rezolvarea

situației locative.

Reținând că în aceeași zonă

au fost edificate cu și fără avize și autorizații mai multe construcții,

instanța de fond a ajuns la concluzia că P.U.Z. din 1998 (care prevedea

interdicția de construire în zonă) a fost modificat tacit.

Ca atare, a stabilit

instanța, avizul solicitat de reclamant este pur formal, refuzul autorității

pârâte de a-l elibera fiind astfel, nejustificat.

Împotriva acestei din urmă

sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Culturii și

Cultelor, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., precum și dispozițiile art. 3041 C. proc. civ.

Recurentul susține că

hotărârea recurată cuprinde considerente contradictorii ce au fost preluate din

motivarea sentinței civile nr. 521/CA/2007 a Tribunalului Alba, casată pentru

necompetența materială a instanței. Cu toate că se reține corect că nu se poate

construi pe terenul proprietatea reclamantului, aflat în zona de protecție a

zidurilor Cetății Sebeșului, întrucât prin Regulamentul de urbanism aferent P.U.Z.

al municipiului Sebeș s-a stabilit interdicția definitivă de construire,

totuși, instanța de fond deduce nelegal că refuzul pârâtului apare ca pur

formal.

Faptul că în același

perimetru s-au mai edificat de către alți proprietari diverse construcții nu

face aplicabilă teoria aparenței de drept și nici prezumția „error communis

facit ius” ci, mai degrabă, trebuie să antreneze răspunderea celor vinovați.

Într-o critică distinctă

recurentul arată că nu există posibilitatea legală a „modificării tacite” a P.U.Z.

aprobat în anul 1998, iar demersurile Primăriei Sebeș pentru întocmirea și

aprobarea unui nou P.U.Z. nu au fost finalizate. Și în prezent, conchide

recurentul, își produce efectele avizul său nr. 572M din 27 mai 1998, care nu a

fost revocat de emitent și nici anulat de instanța de judecată.

Prin întâmpinarea formulată,

intimatul C.N. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că

instanța de fond a analizat temeinic probele administrate, soluția pronunțată

fiind legală.

Intimatul a invocat faptul

că de la instituirea interdicției de construire și până în decembrie 2007,

recurentul și Primăria Sebeș au eliberat peste 58 de avize și autorizații de

construire în aceeași zonă în care se găsește terenul său. Și în ordonanța de

scoatere de sub urmărire penală s-a reținut că interdicția de construire este

caducă, neexistând temei pentru refuzul de emitere a unui aviz favorabil.

În fine, intimatul expune

situația locativă a familiei sale considerând că a fost ignorată de recurent.

În recurs, în cadrul probei

cu înscrisuri, încuviințate potrivit art. 305 C. proc. civ., intimatul a depus

planșă fotografică, precum și corespondență cu autoritățile publice locale

referitoare la lucrările de construcții edificate sau aflate în curs, în zona

de protecție a cetății medievale Sebeș.

Examinând sentința recurată

prin prisma motivelor de recurs expuse, a apărărilor cuprinse în întâmpinare,

precum și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul de față este fondat.

Intimatul - reclamant C.N.

este proprietarul terenului din str.Peneș Curcanul, municipiul Sebeș. Încă din

perioada anilor 1970 - 1976 s-a intenționat construirea unei locuințe pe acest

teren, mai întâi de autorul său cu titlu particular (D.N.), apoi de intimatul

însuși, dar, de fiecare dată, autoritățile vremii au emis avize de principiu

nefavorabile cu motivarea că terenul este situat lângă zidul de incintă al

cetății Sebeș și conform detaliului de sistematizare a centrului istoric este

în zona de protecție.

Ansamblul fortificațiilor

orașului Sebeș este înscris în Lista Monumentelor Istorice actualizată în anul

2004, publicată în M. Of. nr. 646bis/16.07.2005 poziția 521, Cod AB-II-a –

00325, în grupa valorică „A”, fiind obiectiv de importanță națională. În

același timp, strada Peneș Curcanul face parte și din „centrul istoric al

localității” înscris în Lista monumentelor istorice la poziția 522 cod

AB-m-II-s-A – 00326, fiind limita de nord a acestuia.

Necontestat, în cursul

anului 2005, fără a avea autorizație de construire, intimatul - reclamant a

început să construiască pe terenul său un imobil cu destinația de locuință,

edificat până la stadiul „la roșu”.

În cererea de chemare în

judecată, intimatul arată că a formulat o cerere pentru emiterea unui „aviz

favorabil retroactiv” la data de 4 decembrie 2006, dar nu i s-a răspuns în

termen legal.

În realitate, din

corespondența purtată între părți, adresa nr. 3025 din 14 iunie 2005 a

Ministerului Culturii și Cultelor, rezultă că în anul 2005 intimatul a trimis

recurentului două scrisori (înregistrate la minister cu nr. 693/MM din 1

februarie 2005 și nr. 1269 din 14 martie 2005) prin care îl încunoștința despre

faptul că în zona de protecție în discuție sunt mai multe construcții și că va

demara și el astfel de lucrări, chiar în lipsa avizelor legale. Prin această

adresă recurentul i-a comunicat că nu îi poate da „derogare de la nerespectarea

regulamentului” și că împotriva persoanelor care au ridicat construcții fără

avizul Ministerului Culturii și Cultelor au fost înaintate plângeri penale.

De asemenea, cu adresa nr. 1888

din 9 mai 2006 emisă de recurent (fila 6, dosarul Tribunalului Alba nr. 576/107/2007),

intimatului i s-a comunicat din nou că în condițiile în care regulamentul de

urbanism aferent P.U.Z. centrul istoric Sebeș, avizat de Ministerului Culturii

și Cultelor cu nr. 572/M din 27 mai 1998, prevede interdicție definitivă de

construire, nu i se poate emite aviz favorabil retroactiv.

Atât intimatul cât și alte

persoane care au construit în zona respectivă au fost cercetate penal.

Prin Ordonanța procurorului

de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sebeș din data de 19 aprilie 2006, dată

în dosarul nr. 494/P/2005 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a

intimatului pentru fapta prevăzută de art. 24 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991,

în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. și,

reținându-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,

i s-a aplicat o amendă administrativă în cuantum de 1.000 RON.

Potrivit art. 10 din Legea nr.

50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată,

modificată și completată, „pentru autorizarea executării lucrărilor de

construcții în zonele asupra cărora s-a instituit, potrivit legii, un anumit

regim de protecție prevăzut în planurile de amenajare a teritoriului și în

documentațiile de urbanism aprobate, se va proceda după cum urmează:

Lit. a) în zonele construite

protejate, în zonele de protecție a monumentelor istorice, definite potrivit

legii și în ansamblurile de arhitectură și siturile arheologice, solicitantul

va obține avizul conform al Ministerului Culturii și Cultelor, pe baza

documentațiilor de urbanism avizate și aprobate conform legii”.

Refuzul recurentului de a

emite avizul favorabil solicitat nu poate fi calificat ca fiind nejustificat,

în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, câtă vreme nu a fost

exprimat cu exces de putere, ci, dimpotrivă, în acord cu reglementările

instituite prin P.U.Z. menționat.

Este justă critica

recurentului referitoare la lipsa de suport legal pentru concluzia la care a

ajuns Curtea de Apel în legătură cu „modificarea tacită” a P.U.Z. aprobat în

anul 1998. Procedura de elaborare și adoptare a unui plan urbanistic zonal,

prevăzută de art. 56 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și

urbanismul, exclude de plano această posibilitate, întrucât reclamă, ca o

condiție de validitate, avizul conform al recurentului. Or, câtă vreme atât

ansamblul fortificațiilor orașului Sebeș cât și strada Peneș Curcanul sunt

înscrise în Lista monumentelor istorice actualizată în anul 2004 nu există

nicio rațiune pentru a considera că avizul nr. 572/M din 27 mai 1998 în baza

căruia a fost adoptat P.U.Z. în discuție a devenit caduc.

Împrejurarea că în zona

protejată s-ar fi edificat mai multe construcții, unele cu autorizații de

construire, altele fără, excede controlului instanței de contencios

administrativ, control care în cauza de față vizează numai examinarea naturii

refuzului exprimat de recurentul Ministerului Culturii și Cultelor în privința cererilor

formulate de intimatul - reclamant.

Pe de altă parte, chiar dacă

s-ar primi teza „modificării tacite” a P.U.Z. în discuție, concluzia ar rămâne

defavorabilă pentru intimat, întrucât nu ar mai exista nicio rațiune pentru

solicitarea avizului conform de la recurentul Ministerul Culturii și Cultelor

și, implicit, intimatul nu ar putea justifica dreptul vătămat ori interesul

legitim privat în accepțiunea pe care le-o conferă art. 2 alin. (1) lit. o) și

p) din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin.

(1) - (3) C. proc. civ., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și art. 304

pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de Ministerul Culturii și

Cultelor și, modificând sentința atacată în parte, va respinge acțiunea ca

nefondată, păstrând celelalte dispoziții referitoare la soluționarea

excepțiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor împotriva sentinței civile nr. 134 din

5 decembrie 2007 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul C.N. împotriva

pârâtului Ministerului Culturii și Cultelor, ca nefondată.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 mai 2008.