ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1991/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 12 februarie 2007, reclamantul C.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, obligarea acestuia la eliberarea avizului favorabil retroactiv pentru construcția edificată pe terenul situat în municipiul Sebeș, str.Peneș Curcanul. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtului cu cerere pentru eliberarea avizului în data de 4 decembrie 2006, însă nu a primit nici un răspuns în termen, iar după alte demersuri anterioare, a primit, la data de 5 mai 2006, răspuns în sensul respingerii cererii de acordare a avizului, având în vedere Regulamentul de urbanism aferent P.U.Z.

avizat de autoritatea pârâtă cu nr. 572/M din 27 mai 1998. A mai susținut reclamantul că, această interdicție de construire în zona de protecție a Cetății Sebeș nu a fost respectată, astfel că din 1998 până în prezent au fost emise peste 58 de avize, 4 autorizații de construcție, eliberarea avizelor fiind aprobată de conducerea Direcției Județene de Cultură, iar Inspectoratul de Stat în Construcții a emis retroactiv avizul pentru un alt imobil construit în zona de protecție, pe str. Aviator Olteanu.

Pentru executarea construcției fără avizul Ministerului Culturii și Cultelor și fără autorizație de construire, reclamantul a menționat că a fost cercetat penal de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sebeș, care a dispus neînceperea urmăririi penale și aplicarea unei amenzi administrative, iar plângerea depusă de către Direcția Județeană de Cultură Alba împotriva rezoluției procurorului a fost respinsă prin sentința nr. 300/2006 a Judecătoriei Alba, astfel încât, pentru toate cele arătate, refuzul pârâtului de eliberare a avizului în discuție este nejustificat. Prin sentința civilă nr. 521 din 26 aprilie 2007, Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea și a obligat pârâtul să emită avizul solicitat.

Recursul declarat împotriva sentinței specificate a fost admis de către Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 161/CA din 3 septembrie 2007, hotărârea fiind casată cu reținerea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță la Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Judecând în fond pricina în primă instanță, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 134 din 5 decembrie 2007 a respins excepțiile lipsei obiectului acțiunii, lipsei de interes a reclamantului, lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Culturii și Cultelor, invocate de pârât, a respins cererea pârâtului privind sesizarea instanței cu soluționarea excepției de nelegalitate a hotărârii nr. 78 din 27 aprilie 2001 emisă de Consiliul local Sebeș, a admis acțiunea și a obligat pârâtul să emită avizul solicitat.

Cu privire la excepțiile invocate, instanța a reținut că soluția se impune în raport cu prevederile art. 1 alin. (1) și ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și față de obiectul acțiunii, respectiv obligarea pârâtului la eliberarea avizului favorabil pentru edificarea unei construcții pe terenul proprietatea reclamantului, aviz ce poate fi eliberat numai de către pârât, din aceste premise rezultând clar obiectul acțiunii și interesul reclamantului, calitatea sa procesuală activă, precum și calitatea procesuală pasivă a pârâtului. În ceea ce privește fondul cauzei, pentru a pronunța soluția menționată, Curtea de Apel a reținut că reclamantul a întreprins numeroase demersuri pentru obținerea avizului de edificare a unei construcții pe terenul proprietatea sa, aflat în zona de protecție a Cetății Sebeș, construcție care îi era necesară pentru rezolvarea situației locative.

Reținând că în aceeași zonă au fost edificate cu și fără avize și autorizații mai multe construcții, instanța de fond a ajuns la concluzia că P.U.Z. din 1998 (care prevedea interdicția de construire în zonă) a fost modificat tacit. Ca atare, a stabilit instanța, avizul solicitat de reclamant este pur formal, refuzul autorității pârâte de a-l elibera fiind astfel, nejustificat. Împotriva acestei din urmă sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 3041 C. proc. civ. Recurentul susține că hotărârea recurată cuprinde considerente contradictorii ce au fost preluate din motivarea sentinței civile nr. 521/CA/2007 a Tribunalului Alba, casată pentru necompetența materială a instanței.

Cu toate că se reține corect că nu se poate construi pe terenul proprietatea reclamantului, aflat în zona de protecție a zidurilor Cetății Sebeșului, întrucât prin Regulamentul de urbanism aferent P.U.Z. al municipiului Sebeș s-a stabilit interdicția definitivă de construire, totuși, instanța de fond deduce nelegal că refuzul pârâtului apare ca pur formal. Faptul că în același perimetru s-au mai edificat de către alți proprietari diverse construcții nu face aplicabilă teoria aparenței de drept și nici prezumția „error communis facit ius” ci, mai degrabă, trebuie să antreneze răspunderea celor vinovați. Într-o critică distinctă recurentul arată că nu există posibilitatea legală a „modificării tacite” a P.U.Z.

aprobat în anul 1998, iar demersurile Primăriei Sebeș pentru întocmirea și aprobarea unui nou P.U.Z. nu au fost finalizate. Și în prezent, conchide recurentul, își produce efectele avizul său nr. 572M din 27 mai 1998, care nu a fost revocat de emitent și nici anulat de instanța de judecată. Prin întâmpinarea formulată, intimatul C.N. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond a analizat temeinic probele administrate, soluția pronunțată fiind legală. Intimatul a invocat faptul că de la instituirea interdicției de construire și până în decembrie 2007, recurentul și Primăria Sebeș au eliberat peste 58 de avize și autorizații de construire în aceeași zonă în care se găsește terenul său.

Și în ordonanța de scoatere de sub urmărire penală s-a reținut că interdicția de construire este caducă, neexistând temei pentru refuzul de emitere a unui aviz favorabil. În fine, intimatul expune situația locativă a familiei sale considerând că a fost ignorată de recurent. În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, încuviințate potrivit art. 305 C. proc. civ., intimatul a depus planșă fotografică, precum și corespondență cu autoritățile publice locale referitoare la lucrările de construcții edificate sau aflate în curs, în zona de protecție a cetății medievale Sebeș. Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs expuse, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul de față este fondat. Intimatul - reclamant C.N. este proprietarul terenului din str.Peneș Curcanul, municipiul Sebeș. Încă din perioada anilor 1970 - 1976 s-a intenționat construirea unei locuințe pe acest teren, mai întâi de autorul său cu titlu particular (D.N.), apoi de intimatul însuși, dar, de fiecare dată, autoritățile vremii au emis avize de principiu nefavorabile cu motivarea că terenul este situat lângă zidul de incintă al cetății Sebeș și conform detaliului de sistematizare a centrului istoric este în zona de protecție. Ansamblul fortificațiilor orașului Sebeș este înscris în Lista Monumentelor Istorice actualizată în anul 2004, publicată în M. Of.

nr. 646bis/16.07.2005 poziția 521, Cod AB-II-a – 00325, în grupa valorică „A”, fiind obiectiv de importanță națională. În același timp, strada Peneș Curcanul face parte și din „centrul istoric al localității” înscris în Lista monumentelor istorice la poziția 522 cod AB-m-II-s-A – 00326, fiind limita de nord a acestuia. Necontestat, în cursul anului 2005, fără a avea autorizație de construire, intimatul - reclamant a început să construiască pe terenul său un imobil cu destinația de locuință, edificat până la stadiul „la roșu”. În cererea de chemare în judecată, intimatul arată că a formulat o cerere pentru emiterea unui „aviz favorabil retroactiv” la data de 4 decembrie 2006, dar nu i s-a răspuns în termen legal.

În realitate, din corespondența purtată între părți, adresa nr. 3025 din 14 iunie 2005 a Ministerului Culturii și Cultelor, rezultă că în anul 2005 intimatul a trimis recurentului două scrisori (înregistrate la minister cu nr. 693/MM din 1 februarie 2005 și nr. 1269 din 14 martie 2005) prin care îl încunoștința despre faptul că în zona de protecție în discuție sunt mai multe construcții și că va demara și el astfel de lucrări, chiar în lipsa avizelor legale. Prin această adresă recurentul i-a comunicat că nu îi poate da „derogare de la nerespectarea regulamentului” și că împotriva persoanelor care au ridicat construcții fără avizul Ministerului Culturii și Cultelor au fost înaintate plângeri penale.

De asemenea, cu adresa nr. 1888 din 9 mai 2006 emisă de recurent (fila 6, dosarul Tribunalului Alba nr. 576/107/2007), intimatului i s-a comunicat din nou că în condițiile în care regulamentul de urbanism aferent P.U.Z. centrul istoric Sebeș, avizat de Ministerului Culturii și Cultelor cu nr. 572/M din 27 mai 1998, prevede interdicție definitivă de construire, nu i se poate emite aviz favorabil retroactiv. Atât intimatul cât și alte persoane care au construit în zona respectivă au fost cercetate penal. Prin Ordonanța procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sebeș din data de 19 aprilie 2006, dată în dosarul nr. 494/P/2005 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului pentru fapta prevăzută de art. 24 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991, în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. b)1 C. proc.

pen. și, reținându-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, i s-a aplicat o amendă administrativă în cuantum de 1.000 RON. Potrivit art. 10 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, modificată și completată, „pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții în zonele asupra cărora s-a instituit, potrivit legii, un anumit regim de protecție prevăzut în planurile de amenajare a teritoriului și în documentațiile de urbanism aprobate, se va proceda după cum urmează: Lit. a) în zonele construite protejate, în zonele de protecție a monumentelor istorice, definite potrivit legii și în ansamblurile de arhitectură și siturile arheologice, solicitantul va obține avizul conform al Ministerului Culturii și Cultelor, pe baza documentațiilor de urbanism avizate și aprobate conform legii”.

Refuzul recurentului de a emite avizul favorabil solicitat nu poate fi calificat ca fiind nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, câtă vreme nu a fost exprimat cu exces de putere, ci, dimpotrivă, în acord cu reglementările instituite prin P.U.Z. menționat. Este justă critica recurentului referitoare la lipsa de suport legal pentru concluzia la care a ajuns Curtea de Apel în legătură cu „modificarea tacită” a P.U.Z. aprobat în anul 1998. Procedura de elaborare și adoptare a unui plan urbanistic zonal, prevăzută de art. 56 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, exclude de plano această posibilitate, întrucât reclamă, ca o condiție de validitate, avizul conform al recurentului.

Or, câtă vreme atât ansamblul fortificațiilor orașului Sebeș cât și strada Peneș Curcanul sunt înscrise în Lista monumentelor istorice actualizată în anul 2004 nu există nicio rațiune pentru a considera că avizul nr. 572/M din 27 mai 1998 în baza căruia a fost adoptat P.U.Z. în discuție a devenit caduc. Împrejurarea că în zona protejată s-ar fi edificat mai multe construcții, unele cu autorizații de construire, altele fără, excede controlului instanței de contencios administrativ, control care în cauza de față vizează numai examinarea naturii refuzului exprimat de recurentul Ministerului Culturii și Cultelor în privința cererilor formulate de intimatul - reclamant. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar primi teza „modificării tacite” a P.U.Z.

în discuție, concluzia ar rămâne defavorabilă pentru intimat, întrucât nu ar mai exista nicio rațiune pentru solicitarea avizului conform de la recurentul Ministerul Culturii și Cultelor și, implicit, intimatul nu ar putea justifica dreptul vătămat ori interesul legitim privat în accepțiunea pe care le-o conferă art. 2 alin. (1) lit. o) și p) din Legea nr. 554/2004. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de Ministerul Culturii și Cultelor și, modificând sentința atacată în parte, va respinge acțiunea ca nefondată, păstrând celelalte dispoziții referitoare la soluționarea excepțiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor împotriva sentinței civile nr. 134 din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul C.N. împotriva pârâtului Ministerului Culturii și Cultelor, ca nefondată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2008.