ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 879/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SC A.S. SRL, a chemat în judecată pe

pârâta Primăria Municipiului Oradea solicitând să se constate nulitatea

absolută a contractului de concesiune din 22 octombrie 2003 să se dispună

repunerea părților în situația anterioară încheierii actului, obligând pe pârâtă

la 24.585,53 lei suma plătită în executarea contractului și la cheltuieli de

judecată.

Prin cererea de chemare în

garanție, pârâta a solicitat introducerea în cauză a CNCF C.F.R. pentru ca în

condițiile admiterii cererii privind despăgubirile, chemata în garanție să fie

obligată întrucât aceasta nu a acordat avizul pentru desfășurarea activității

reclamantei.

Tribunalul Bihor, prin

sentința nr. 1550 din 11 decembrie 2007 respins acțiunea și cererea de chemare

în garanție.

Instanța de fond a reținut

în esență că obiectul contractului de concesiune îl constituia suprafața de

1191 mp pe care reclamanta urma să construiască un magazin de piese auto cu

respectarea obținerii avizelor necesare de la CNCF C.F.R., toate condițiile de

validitate fiind îndeplinite; cauza actului respectiv obținerea unor venituri

de către pârâtă și construcția unui magazin de către reclamantă nu este

prohibită de lege; iar în privința viciului de consimțământ constând în

inducerea în eroare prin mijloace viclene acesta ar fi atras nulitatea relativă

a contractului.

Curtea de Apel Oradea, prin

decizia nr. 70/C din 27 mai 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantei

considerând că la inițiativa reclamantei a fost încheiat contractul de

concesiune care condiționa îndeplinirea obiectivului stabilit de reclamantă, de

obținerea autorizației de construire și avizul S.N.C.F.R., regionala Cluj,

pentru care aceasta nu a depus diligențe așa încât motivele de nulitate

absolută constând în vicierea consimțământului prin dol și imposibilitatea absolută

de realizare a scopului ce a determinat concesionarea sunt nefondate.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

7, 8 și 9 c.proC. civ.

Recurenta susține că decizia

atacată conține argumente neîntemeiate întrucât deși contractul de concesiune

s-a încheiat la inițiativa sa, suprafața de teren concesionată de pârâtă nu

corespundea cerințelor pentru edificarea unui magazin de piese auto.

Greșit Curtea de Apel a

reținut că certificatul de urbanism și avizul S.N.C.F.R. au existat.

Certificatul de urbanism a fost eliberat în vederea organizării licitației, iar

avizul S.N.C.F.R. trebuia obținut de concedent.

Mai susține recurenta reaua

credință a pârâtei care a emis certificat de urbanism și a organizat licitația

inducând în eroare cu privire la obiectul contractului care nu era posibil de

realizat de la momentul încheierii lui, terenul fiind în zona de siguranță a

infrastructurii feroviare.

Se impunea constatarea

nulității pentru cauza ilicită reprezentată de obligația contractuală de a

construi într-o zonă interzisă de lege, dol, constând în eliberarea

certificatului de urbanism și organizarea licitației în care se menționa avizul

S.N.C.F.R.

Recursul este nefondat și va

fi respins.

Prin contractul de

concesiune din 22 octombrie 2003, părțile au convenit la concesiunea suprafeței

de 1191 mp pe o durată de 20 de ani; concesionarul obligându-se să obțină toate

avizele prevăzute de lege și de normativele în vigoare, avizele și acordurile

necesare precum și executarea lucrărilor de deviere a rețelelor edilitare [art.

5 (1) lit. e)]; iar concedentul să predea bunul în starea tehnică în care se

găsește și să nu tulbure pe concesionar în exercițiul drepturilor sale [art. 5

alin. (2)].

Certificatul de urbanism din

18 martie 2003, prevede autorizațiile privind utilitățile urbane și

infrastructurale stabilind expres că nu ține loc de autorizație de construcție.

În același sens, în caietul

de sarcini, printre obligațiile concesionarului era și aceea de a depune

documentația necesară obținerii autorizației de construcție și de obținere a

avizelor și acordurile necesare precum și de executare a lucrărilor de deviere

a rețelelor.

Astfel, neîndeplinirea

obligațiilor asumate de concesionar privind obținerea avizelor și acordurile

nu-i poate fi imputată concedentului, cu atât mai mult cu cât în zona de

protecție a infrastructurii feroviare, la 2 octombrie .2003, Regionala C.F.R.

Cluj a avizat favorabil lucrările de construcție, unei alte societăți

comerciale.

Instanțele de fond judicios

au considerat că obiectul contractului le-a reprezentat suprafața de teren de

1191 mp pe care reclamanta urma să construiască un magazin de piese auto,

asumându-și obligația obținerii avizelor pentru aceasta.

În aceeași măsură, cauza ilicită

în sensul de scop urmărit de părți, nu era prohibit de lege, neîndeplinirea

obligației asumate de reclamantă, rămânând în riscul acesteia.

În privința viciului de

consimțământ, dolul – ca eroare provocată – constă în acțiuni viclene,

intenționate, care surprind voința persoanei ce a încheiat actul juridic.

Pentru a atrage nulitatea

actului, eroarea trebuie să fie determinantă.

Deși în certificatul de

urbanism se specifică existența avizului S.N.C.F.R., atât în caietul de sarcini

cât și în contractul de concesiune, era prevăzută obligația concesionarului de

a obține avizele și acordurile necesare. Din această perspectivă poate fi pusă

în discuție existența unui dol incident, nedeterminant ce poate naște alte

obligații în sarcina concedentului pentru comportarea incorectă, nicidecum

nulitatea actului.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 70/C-A din 27 mai

2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC A.S. SRL Oradea împotriva deciziei nr. 70/C/2008

- A din 27 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de

contencios-administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 martie 2009.