ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 879/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC A.S. SRL, a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Oradea solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de concesiune din 22 octombrie 2003 să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii actului, obligând pe pârâtă la 24.585,53 lei suma plătită în executarea contractului și la cheltuieli de judecată. Prin cererea de chemare în garanție, pârâta a solicitat introducerea în cauză a CNCF C.F.R. pentru ca în condițiile admiterii cererii privind despăgubirile, chemata în garanție să fie obligată întrucât aceasta nu a acordat avizul pentru desfășurarea activității reclamantei.

Tribunalul Bihor, prin sentința nr. 1550 din 11 decembrie 2007 respins acțiunea și cererea de chemare în garanție. Instanța de fond a reținut în esență că obiectul contractului de concesiune îl constituia suprafața de 1191 mp pe care reclamanta urma să construiască un magazin de piese auto cu respectarea obținerii avizelor necesare de la CNCF C.F.R., toate condițiile de validitate fiind îndeplinite; cauza actului respectiv obținerea unor venituri de către pârâtă și construcția unui magazin de către reclamantă nu este prohibită de lege; iar în privința viciului de consimțământ constând în inducerea în eroare prin mijloace viclene acesta ar fi atras nulitatea relativă a contractului.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 70/C din 27 mai 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantei considerând că la inițiativa reclamantei a fost încheiat contractul de concesiune care condiționa îndeplinirea obiectivului stabilit de reclamantă, de obținerea autorizației de construire și avizul S.N.C.F.R., regionala Cluj, pentru care aceasta nu a depus diligențe așa încât motivele de nulitate absolută constând în vicierea consimțământului prin dol și imposibilitatea absolută de realizare a scopului ce a determinat concesionarea sunt nefondate. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 c.proC. civ. Recurenta susține că decizia atacată conține argumente neîntemeiate întrucât deși contractul de concesiune s-a încheiat la inițiativa sa, suprafața de teren concesionată de pârâtă nu corespundea cerințelor pentru edificarea unui magazin de piese auto.

Greșit Curtea de Apel a reținut că certificatul de urbanism și avizul S.N.C.F.R. au existat. Certificatul de urbanism a fost eliberat în vederea organizării licitației, iar avizul S.N.C.F.R. trebuia obținut de concedent. Mai susține recurenta reaua credință a pârâtei care a emis certificat de urbanism și a organizat licitația inducând în eroare cu privire la obiectul contractului care nu era posibil de realizat de la momentul încheierii lui, terenul fiind în zona de siguranță a infrastructurii feroviare. Se impunea constatarea nulității pentru cauza ilicită reprezentată de obligația contractuală de a construi într-o zonă interzisă de lege, dol, constând în eliberarea certificatului de urbanism și organizarea licitației în care se menționa avizul S.N.C.F.R.

Recursul este nefondat și va fi respins. Prin contractul de concesiune din 22 octombrie 2003, părțile au convenit la concesiunea suprafeței de 1191 mp pe o durată de 20 de ani; concesionarul obligându-se să obțină toate avizele prevăzute de lege și de normativele în vigoare, avizele și acordurile necesare precum și executarea lucrărilor de deviere a rețelelor edilitare [art. 5 (1) lit. e)]; iar concedentul să predea bunul în starea tehnică în care se găsește și să nu tulbure pe concesionar în exercițiul drepturilor sale [art. 5 alin. (2)]. Certificatul de urbanism din 18 martie 2003, prevede autorizațiile privind utilitățile urbane și infrastructurale stabilind expres că nu ține loc de autorizație de construcție.

În același sens, în caietul de sarcini, printre obligațiile concesionarului era și aceea de a depune documentația necesară obținerii autorizației de construcție și de obținere a avizelor și acordurile necesare precum și de executare a lucrărilor de deviere a rețelelor. Astfel, neîndeplinirea obligațiilor asumate de concesionar privind obținerea avizelor și acordurile nu-i poate fi imputată concedentului, cu atât mai mult cu cât în zona de protecție a infrastructurii feroviare, la 2 octombrie .2003, Regionala C.F.R. Cluj a avizat favorabil lucrările de construcție, unei alte societăți comerciale. Instanțele de fond judicios au considerat că obiectul contractului le-a reprezentat suprafața de teren de 1191 mp pe care reclamanta urma să construiască un magazin de piese auto, asumându-și obligația obținerii avizelor pentru aceasta.

În aceeași măsură, cauza ilicită în sensul de scop urmărit de părți, nu era prohibit de lege, neîndeplinirea obligației asumate de reclamantă, rămânând în riscul acesteia. În privința viciului de consimțământ, dolul – ca eroare provocată – constă în acțiuni viclene, intenționate, care surprind voința persoanei ce a încheiat actul juridic. Pentru a atrage nulitatea actului, eroarea trebuie să fie determinantă. Deși în certificatul de urbanism se specifică existența avizului S.N.C.F.R., atât în caietul de sarcini cât și în contractul de concesiune, era prevăzută obligația concesionarului de a obține avizele și acordurile necesare. Din această perspectivă poate fi pusă în discuție existența unui dol incident, nedeterminant ce poate naște alte obligații în sarcina concedentului pentru comportarea incorectă, nicidecum nulitatea actului.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 70/C-A din 27 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.S. SRL Oradea împotriva deciziei nr. 70/C/2008 - A din 27 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios-administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2009.