ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2605/2009

Asupra recursului penal de față; Prin încheierea de ședință din 23 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 853/36/2009, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B.I. pe o durată de 60 de zile, de la 23 iunie la 21 august 2009. S-a reținut, în esență, că în cauză sunt îndeplinite în continuare cerințele prevăzută de art. 143 C. proc. pen., coroborat cu art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând motive temeinice de a bănui că inculpatul a săvârșit faptele penale deduse judecății, pentru care a și fost condamnat în primă instanță. În ce privește pericolul pentru ordinea publică, acesta rezultă din gravitatea infracțiunilor [(art. 198 alin. (3) și art. 202 C. pen.)],continuitatea actelor materiale, modalitatea concretă de comitere, vârsta părților vătămate și consecințele faptelor, inclusiv în plan psihic pentru victime.

În raport de natura infracțiunilor, impactul social și rezonanța puternic negativă la săvârșirea acestui gen de infracțiuni și, concomitent, un sentiment de dezaprobare din partea colectivității, coroborat cu datele privind persoana inculpatului și conduita procesuală a acestuia, instanța și-a format convingerea că măsura limitării libertății apare justificată, fără a constitui cel puțin la acest moment procesual o măsură disproporționată în raport cu scopul urmărit, respectiv asigurarea ordinii publice. Privarea de libertate a inculpatului corespunde și scopului măsurilor preventive, astfel cum este reglementat în art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în vederea bunei desfășurări a procesului penal și necesității asigurării prezenței inculpatului la dispoziția instanței de apel.

Pe de altă parte, s-a reținut că termenul rezonabil al măsurii preventive nu a fost depășit în condițiile în care inculpatul a fost condamnat, chiar dacă nedefinitiv, la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.I., solicitând revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât cercetarea judecătorească este terminată și nu mai poate influența probele cauzei, putând fi judecat în stare de libertate. Recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de act sexual cu un minor și corupție sexuală, reținându-se, în esență, că în vara anului 2006, a întreținut în mod repetat relații sexuale cu două minore ce nu împliniseră vârsta de 15 ani, săvârșind totodată acte cu caracter obscen asupra și în prezența acestora.

Curtea constată că instanța de apel, pe rolul căreia cauza se află în prezent, a analizat corespunzător temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, constatându-se că acestea subzistă și impun cercetarea în continuare în stare de arest a inculpatului. Astfel, din datele existente rezultă mai mult decât o presupunere rezonabilă în sensul că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat (în condițiile în care împotriva lui s-a pronunțat o hotărâre de condamnare în primă instanță), natura acestora, ca și împrejurările în care au fost comise justificând aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură a afecta buna desfășurare în continuare a procesului penal.

Prin urmare, criticile inculpatului sunt neîntemeiate, sens în care recursul său este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva încheierii din 23 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 853/36/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iulie 2009.