ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2545/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2545/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 14 martie 2008, S.N.P.V.P.L.
a chemat în judecată A.N.V. solicitând obligarea acesteia la constituirea
comisiei de disciplină în conformitate cu dispozițiile art. 3 și 4 din H.G. nr.
1344 din 31 octombrie 2007 în sensul includerii în componența acesteia a
membrilor desemnați de subscrisa organizație, ca organizație sindicală
reprezentativă.
Prin sentința civilă nr.
2842 din 28 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată reținând
pentru aceasta că reprezentativitatea invocată de reclamant, constatată prin
hotărâre judecătorească a avut în vedere numai acele condiții de reprezentativitate
necesare pentru inițierea contractului colectiv de muncă, neputând fi extinse
și în domeniul funcției publice.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs reclamantul S.N.P.V.P.L., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Astfel, recurentul a
susținut în esență că prin sentința civilă nr. 22 din 3 august 2005 rămasă
definitivă și irevocabilă, a dobândit reprezentativitate la nivelul Autorității
Naționale a Vămilor, pentru funcționarii publici, neexistând o altă
reglementare care să dea o definiție reprezentativității sindicatului, situație
în care analiza instanței de fond este evident greșită.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispozițiile
art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1344/2007, privind Normele de organizare și funcționare
a comisiilor de disciplină, „din componența acesteia fac parte trei membrii
titulari, funcționari publici definitivi, numiți în funcția publică pe o
perioadă nedeterminată. Dintre aceștia doi membrii sunt numiți de către
conducătorul autorității sau instituției publice, iar cel de-al treilea este
desemnat, după caz, de organizația sindicală reprezentativă, ori de majoritatea
funcționarilor publici din cadrul autorității pentru care se constituie
comisia”.
Invocând această
reprezentativitate, reclamantul – recurent S.N.P.V.P.L. a motivat-o prin
sentința civilă nr. 22 din 3 august 2005 a Judecătoriei Sectorului 2 prin care s-a constatat reprezentativitatea sa la nivel de unitate A.N.V. în temeiul
dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. c), art. 17 alin. (2) lit. b) și art. 18 alin.
(3) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
Astfel fiind, legal și
temeinic s-a apreciat că această reprezentativitate nu poate fi extinsă și în
domeniul funcției publice.
De altfel, în speța
similară, instanțele s-au pronunțat în sensul respingerii cererii S.N.P.V.P.L. de
obligare a A.N.V. la constituirea comisiei de disciplină având în componență și
membrii desemnați de el reținându-se că reprezentativitatea organizației
sindicale constatată în temeiul Legii nr. 130/1996, nu poate fi extinsă și în
domeniul raporturilor de serviciu al funcționarilor publici.
Astfel fiind și având în
vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de S.N.P.V.P.L. împotriva sentinței civile nr. 2842 din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 mai 2009.