ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 916/2009

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 31/ P din 7 martie

2009, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie, în temeiul

dispozițiilor

art. 90

alin. (5) din

Legea nr. 302/2004 modificată, a luat act de consimțământul persoanei

solicitate la predare și a dispus predarea persoanei solicitate R.M., fără

antecedente penale, necăsătorit, fără copii, sub rezerva regulii specialității

predării.

În baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

modificată a dispus luarea măsurii arestării în vederea predării a persoanei

solicitate, pe o perioadă de 29 zile cu începere de la 07 martie 2009 până la

04 aprilie 2009 inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut că, la data de 7 martie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Constanța a sesizat Curtea de Apel Constanța cu privire la executarea

mandatului european de arestare nr. 76037/ROUEN-France, emis la data de 27

ianuarie 2009 de către Tribunalul de Înaltă Instanță din Rouen Franța, privind

persoana solicitată R.M.

S-a reținut că. la data de 30 iulie 2008,

numita I.G. a depus plângere la autoritățile franceze, privind săvârșirea de

către persoana solicitată a infracțiunii de proxenetism, acesta propunându-i

părții vătămate să meargă la muncă în Franța, pentru un salariu de 800 euro pe

lună, împrejurare în care partea vătămată a acceptat să-l însoțească.

La sosirea în Franța, partea vătămată a fost

preluată de K.C. în vederea practicării prostituției.

După identificare și reținere, persoana

solicitată a fost prezentată instanței, și a declarat în mod expres că este de

acord să fie predat autorității judiciare franceze, fiind de acord și cu

aplicarea principiului specialității.

Instanța de fond a apreciat că se impune

privarea de libertate a persoanei solicitate și a dispus arestarea acesteia pe

o perioadă de 29 zile, precum și emiterea mandatului de arestare în vederea

predării.

Împotriva sentinței a declarat recurs

persoana solicitată, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie

privind măsura arestării preventive dispuse față de recurent, invocându-se

faptul că nu a cunoscut motivul pentru care a fost arestat și că nu recunoaște

cele declarate de partea vătămată.

Se solicită admiterea recursului, casarea

hotărârii, revocarea măsurii arestării preventive și lăsarea în libertate a

recurentului.

Examinând hotărârea prin prisma criticilor

recurentului, ca și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat

pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Mandatul european de arestare este o decizie

judiciară a cărui emitere și executare sunt fundamentate pe principiul

recunoașterii și încrederii reciproce între statele membre ale U.E. și al

obligativității executării de către statele membre ale U.E. a acestui

instrument de cooperare judiciară.

În aceste context, executarea unui mandat

european de arestare rămâne, în esență, o problemă de conformare a statului de

executare, exceptând situațiile limită în care se poate recurge la refuzul

executării mandatului.

Cum în cauză nu se poate reține existența

unui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare și cum

persoana solicitată și-a dat consimțământul la predare, în mod justificat prima

instanță a luat act de acordul acesteia, procedând apoi la luarea măsurii

arestării persoanei solicitate, ca o garanție a executării hotărârii de

predare.

La luarea acestei măsuri privative de

libertate se urmărește numai asigurarea punerii în executare a mandatului

european și nu se impun a fi îndeplinite cerințele prevăzute de legea română

pentru luarea măsurii arestării preventive, astfel că nu pot fi avute în vedere

criticile recurentului asupra hotărârii atacate.

În consecință, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică

și legală, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana

solicitată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul persoană solicitată R.M. împotriva sentinței penale nr. 31/ P din 7

martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurentul persoană solicitată la

plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie

2009.