ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2739/2011

Asupra cauzei penale de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 236/PI

din 9 iunie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, a admis, în temeiul dispozițiilor art. 94

raportat la art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și

completările ulterioare, sesizarea formulată de

Parchetul General din Aix En Provence - Franța privind punerea în

executare a

mandatului european de

arestare nr. 09/3150 emis la data de 22 iunie 2011 împotriva persoanei

solicitate B.G., constatând, totodată, că aceasta nu a consimțit

la predarea sa organelor judiciare din Franța și

nu a renunțat la beneficiul regulii

specialități, iar în conformitate cu

dispozițiile art. 90 alin. (13) din același act normativ a menținut măsura

arestării dispusă, pe o perioadă de 25 de zile, prin

mandatul de arestare nr. 34/PI/ME din 05 iulie 2011, începând cu data

de 09 iulie 2011,

în vederea predării către autoritățile judiciare din

Franța.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că pe numele

persoanei solicitate B.G. a fost

emis mandatul european de arestare nr. 09/3150 emis la data de 22 iunie 2011 în

baza mandatului de arestare dispus prin decizia nr. 10/01302 din 11 octombrie

2010 a Curții de Apel din Aix En Provence,

pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism și

participare la asociație de răufăcători

în

vederea pregătirii unui delict pedepsit cu 10 ani, întrucât, în perioada

cuprinsă

între anul 2005 - 07 februarie

2006, în localitățile Marsilia, Vitrolles, Avignon a

acționat o rețea

internațională de prostituție organizată de familia Ioniță, tinerele

fete fiind recrutate din România și transportate

până în Franța cu taxiuri clandestine

și

printr-o întreprindere de transport aparținând numitului G.B.

Prin încheierea de ședință din

05 iulie 2011, în temeiul prevederilor art. 90 alin. (2) din Legea nr.

302/2004, modificată și completată s-a admis propunerea formulată

de către Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara, dispunându-se arestarea

persoanei urmărite

internațional B.G., pe o durată de 4 zile, începând cu

data de 06 iulie 2011, până la

data de 09 iulie 2011, inclusiv, iar la termenul din 09 iulie

2011 i s-a adus la cunoștință că a fost condamnată la

14 luni și 6 zile închisoare

pentru

proxenetism constând în ajutor, asistență sau protejarea prostituției, precum

și pentru proxenetism agravat cu pluralitate de victime și pluralitate de

autori și pentru participație la asociație de răufăcători în vederea pregătirii

unui delict, ocazie cu care

persoana solicitată a arătat că nu consimte

să fie predată autorităților judiciare franceze, întrucât are un copil în vârstă

de 10 ani, fiind singurul întreținător al familiei, are rate de achitat la

bancă, nu cunoaște limba franceză, iar pe parcursul

celor 10 luni de arest executat în Franța a fost torturat fizic și

psihic și drept urmare

nu este de

acord să renunțe la efectele regulii specialității și la drepturile conferite

de

această regulă.

Verificându-se admisibilitatea

cererii, s-a constat că nu există nici un motiv de refuz obligatoriu al

executării mandatului european de arestare, infracțiunea pentru care a fost acuzat

cetățeanul român, urmărit internațional fiind pedepsită și de legea

penală română, iar termenul de

prescripție a răspunderii penale nu s-a împlinit.

In ceea ce privește motivul

opțional invocat la art. 88 alin. (2) lit. c

1

) din Legea

nr. 302/2004, s-a observat că în

fapt se solicită o recunoaștere pe cale incidentală a

hotărârii penale străine conform art. 88 alin. (3)

din lege, astfel că acest motiv opțional se convertește în motiv obligatoriu cu

excepția situației în care această

pedeapsă

a fost aplicată printr-o hotărâre pronunțată în lipsă sau dacă persoana în

cauză

nu a fost legal citată cu privire la data și locul ședinței de judecată care a

condus la hotărârea pronunțată în lipsă.

Persoana solicitată deși, legal

citată, așa cum rezultă din cuprinsul mandatului

european, nu a fost prezentă la pronunțarea deciziei și din motive

medicale nici la

data judecării recursul

declarat, sens în care a depus un certificat (fila 25 a deciziei

nr. 1302/D/2010 pronunțată de Curtea de Apel din

Aix En Provence), motiv pentru

care instanța de fond a considerat că în

raport de susținerile referitoare la

nerespectarea

dreptului la un proces echitabil, precum și de posibilitatea de a obține

rejudecarea cauzei sale se impune admiterea

sesizării formulate de Parchetul General

din Aix En Provence - Franța,

cu atât mai mult cu cât nu există nici un alt

impediment

de ordin legal la executarea mandatului european de arestare.

Împotriva acestei sentinței, a declarat recurs, în

termenul legal, persoana urmărită internațional B.G., criticând-o sub aspect de

nelegalitate

întrucât instanța fondului, în

mod greșit, a admis cererea formulată de autoritățile

judiciare

franceze, deși în cauză era incident motivul opțional de refuz prevăzut art. 88

alin. (2) lit. c

1

) din Legea nr. 302/2004.

Analizând hotărârea recurată atât prin prisma

criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de

drept ale cauzei, conform dispozițiilor

art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată ca fiind fondat

recursul, pentru

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. c) din

Legea nr. 302/2004 privind

cooperarea

internațională în materie penală, republicată, printre cazurile opționale de

refuz a executării mandatului european de

arestare se regăsește și cel care vizează persoana solicitată, cetățean român,

care nu și-a dat acordul să execute pedeapsa în

statul emitent.

În speță, persoana solicitată B.G.,

cetățean român, condamnată la 14

luni și 6 zile închisoare de autoritățile judiciare

franceze pentru fapte de proxenetism

și asociere în vederea comiterii de delicte, și-a

exprimat, la termenul din 09 iulie 2011,

refuzul

de a executa pedeapsa în starul emitent și de a renunța la efectele reguli

specialității, invocând motive personale (necunoașterea limbii franceze,

prezența

familiei în România, unic

întreținător al acesteia), precum și de procedura judiciară

(supunerea

la tortură fizică și psihică pe durata detenției preventive, încălcarea

garanțiilor care asigură dreptul la un proces echitabil în condițiile

susținerii nevinovăției), sens în care a făcut trimitere la dispozițiile art.

98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Într-o atare situație, deveneau incidente

dispozițiile art. 98 alin. (3) din lege,

autoritatea

judiciară română de executare fiind obligată să ceară autorității judiciare de

emitere copii certificate ale hotărârii de

condamnare străine în vederea desfășurării procedurii de recunoaștere pe cale

incidentală, urmând, ca în final, să emită sau nu mandatul de executare al

pedepsei și pe cale de consecință să se pronunțe pe cererea

principală,

respectiv pe solicitarea statului emitent.

Or, instanța fondului s-a

pronunțat direct pe sesizarea formulată de autoritățile

judiciare franceze cu toate că

era incident exclusiv cazul opțional de refuz prevăzut la

alin. (2) lit. c) din articolul susmenționat, fără a

întreprinde demersurile legale în materie.

Înalta Curte, deși competentă să

verifice cauza sub toate aspectele de fapt și de

drept, conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., constată că nu poate aplica

direct în

recurs procedura reglementată în art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004,

republicată,

întrucât părțile ar fi private de dreptul de a exercita calea de atac

prevăzută de lege, în condițiile în care prima

instanță nu a examinat aceste aspecte.

Pentru considerentele dezvoltate anterior, în temeiul

art. 385

15

pct. 2

lit. c)

C. proc. pen., va admite recursul declarat de persoană urmărită

internațional B.G.

, casând hotărârea

atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de

Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

recurenta persoană urmărită internațional B.G.

împotriva sentinței penale nr. 236/PI din 9 iulie

2011 a Curții de Apel

Timișoara, secția

penală.

Casează sentința penală atacată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, în sumă de 320 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

P

ronunțată în ședință publică, azi 20 iulie 2011.