ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2739/2011

Asupra cauzei penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 236/PI din 9 iunie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a admis, în temeiul dispozițiilor art. 94 raportat la art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, sesizarea formulată de Parchetul General din Aix En Provence - Franța privind punerea în executare a mandatului european de arestare nr. 09/3150 emis la data de 22 iunie 2011 împotriva persoanei solicitate B.G., constatând, totodată, că aceasta nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Franța și nu a renunțat la beneficiul regulii specialități, iar în conformitate cu dispozițiile art. 90 alin. (13) din același act normativ a menținut măsura arestării dispusă, pe o perioadă de 25 de zile, prin mandatul de arestare nr. 34/PI/ME din 05 iulie 2011, începând cu data de 09 iulie 2011, în vederea predării către autoritățile judiciare din Franța.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pe numele persoanei solicitate B.G. a fost emis mandatul european de arestare nr. 09/3150 emis la data de 22 iunie 2011 în baza mandatului de arestare dispus prin decizia nr. 10/01302 din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel din Aix En Provence, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism și participare la asociație de răufăcători în vederea pregătirii unui delict pedepsit cu 10 ani, întrucât, în perioada cuprinsă între anul 2005 - 07 februarie 2006, în localitățile Marsilia, Vitrolles, Avignon a acționat o rețea internațională de prostituție organizată de familia Ioniță, tinerele fete fiind recrutate din România și transportate până în Franța cu taxiuri clandestine și printr-o întreprindere de transport aparținând numitului G.B.

Prin încheierea de ședință din 05 iulie 2011, în temeiul prevederilor art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată s-a admis propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, dispunându-se arestarea persoanei urmărite internațional B.G., pe o durată de 4 zile, începând cu data de 06 iulie 2011, până la data de 09 iulie 2011, inclusiv, iar la termenul din 09 iulie 2011 i s-a adus la cunoștință că a fost condamnată la 14 luni și 6 zile închisoare pentru proxenetism constând în ajutor, asistență sau protejarea prostituției, precum și pentru proxenetism agravat cu pluralitate de victime și pluralitate de autori și pentru participație la asociație de răufăcători în vederea pregătirii unui delict, ocazie cu care persoana solicitată a arătat că nu consimte să fie predată autorităților judiciare franceze, întrucât are un copil în vârstă de 10 ani, fiind singurul întreținător al familiei, are rate de achitat la bancă, nu cunoaște limba franceză, iar pe parcursul celor 10 luni de arest executat în Franța a fost torturat fizic și psihic și drept urmare nu este de acord să renunțe la efectele regulii specialității și la drepturile conferite de această regulă.

Verificându-se admisibilitatea cererii, s-a constat că nu există nici un motiv de refuz obligatoriu al executării mandatului european de arestare, infracțiunea pentru care a fost acuzat cetățeanul român, urmărit internațional fiind pedepsită și de legea penală română, iar termenul de prescripție a răspunderii penale nu s-a împlinit. In ceea ce privește motivul opțional invocat la art. 88 alin. (2) lit. c 1 ) din Legea nr. 302/2004, s-a observat că în fapt se solicită o recunoaștere pe cale incidentală a hotărârii penale străine conform art. 88 alin. (3) din lege, astfel că acest motiv opțional se convertește în motiv obligatoriu cu excepția situației în care această pedeapsă a fost aplicată printr-o hotărâre pronunțată în lipsă sau dacă persoana în cauză nu a fost legal citată cu privire la data și locul ședinței de judecată care a condus la hotărârea pronunțată în lipsă.

Persoana solicitată deși, legal citată, așa cum rezultă din cuprinsul mandatului european, nu a fost prezentă la pronunțarea deciziei și din motive medicale nici la data judecării recursul declarat, sens în care a depus un certificat (fila 25 a deciziei nr. 1302/D/2010 pronunțată de Curtea de Apel din Aix En Provence), motiv pentru care instanța de fond a considerat că în raport de susținerile referitoare la nerespectarea dreptului la un proces echitabil, precum și de posibilitatea de a obține rejudecarea cauzei sale se impune admiterea sesizării formulate de Parchetul General din Aix En Provence - Franța, cu atât mai mult cu cât nu există nici un alt impediment de ordin legal la executarea mandatului european de arestare.

Împotriva acestei sentinței, a declarat recurs, în termenul legal, persoana urmărită internațional B.G., criticând-o sub aspect de nelegalitate întrucât instanța fondului, în mod greșit, a admis cererea formulată de autoritățile judiciare franceze, deși în cauză era incident motivul opțional de refuz prevăzut art. 88 alin. (2) lit. c 1 ) din Legea nr. 302/2004. Analizând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată ca fiind fondat recursul, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea internațională în materie penală, republicată, printre cazurile opționale de refuz a executării mandatului european de arestare se regăsește și cel care vizează persoana solicitată, cetățean român, care nu și-a dat acordul să execute pedeapsa în statul emitent.

În speță, persoana solicitată B.G., cetățean român, condamnată la 14 luni și 6 zile închisoare de autoritățile judiciare franceze pentru fapte de proxenetism și asociere în vederea comiterii de delicte, și-a exprimat, la termenul din 09 iulie 2011, refuzul de a executa pedeapsa în starul emitent și de a renunța la efectele reguli specialității, invocând motive personale (necunoașterea limbii franceze, prezența familiei în România, unic întreținător al acesteia), precum și de procedura judiciară (supunerea la tortură fizică și psihică pe durata detenției preventive, încălcarea garanțiilor care asigură dreptul la un proces echitabil în condițiile susținerii nevinovăției), sens în care a făcut trimitere la dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Într-o atare situație, deveneau incidente dispozițiile art. 98 alin. (3) din lege, autoritatea judiciară română de executare fiind obligată să ceară autorității judiciare de emitere copii certificate ale hotărârii de condamnare străine în vederea desfășurării procedurii de recunoaștere pe cale incidentală, urmând, ca în final, să emită sau nu mandatul de executare al pedepsei și pe cale de consecință să se pronunțe pe cererea principală, respectiv pe solicitarea statului emitent. Or, instanța fondului s-a pronunțat direct pe sesizarea formulată de autoritățile judiciare franceze cu toate că era incident exclusiv cazul opțional de refuz prevăzut la alin. (2) lit. c) din articolul susmenționat, fără a întreprinde demersurile legale în materie.

Înalta Curte, deși competentă să verifice cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că nu poate aplica direct în recurs procedura reglementată în art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât părțile ar fi private de dreptul de a exercita calea de atac prevăzută de lege, în condițiile în care prima instanță nu a examinat aceste aspecte. Pentru considerentele dezvoltate anterior, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de persoană urmărită internațional B.G. , casând hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta persoană urmărită internațional B.G. împotriva sentinței penale nr. 236/PI din 9 iulie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Casează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. P ronunțată în ședință publică, azi 20 iulie 2011.