ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1943/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 595 din 14 martie 2007 Tribunalul Timiș a respins acțiunea

reclamantei S.N.P.P. SA (P. TIMIȘ) București împotriva pârâtei SC B.C. SRL

Timișoara pentru obligarea la încheierea unui contract de închiriere a

terenului și plata chiriei, stabilindu-se referitor la excepțiile invocate de

pârâtă, respectiv excepția lipsei procesuale active ale reclamantei și

inadmisibilității, că acestea nu sunt justificate iar acțiunea reclamantei este

neîntemeiată pentru capătul de cerere având ca obiect pretenții și inadmisibilă

pentru obligația de a face, întrucât în favoarea pârâtei este înscris un drept

de superficie și nu există vreo condiție în legătură cu folosința asupra

terenului aferent construcțiilor.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia

nr. 210 din 9 octombrie 2007, a respins ca neîntemeiat apelul formulat de

reclamantă împotriva sentinței Tribunalului Timiș.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen reclamanta S.N.P.P. SA (P. TIMIȘ) București solicitând

casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond,

indicând, ca temei de drept, prevederile art. 304 alin. (4) și (5) și art. 244

alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție a pus

în discuție, din oficiu, excepția de nulitate a recursului în raport de

prevederile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. raportat la art.

306 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor legale susevocate,

recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului,

iar în cazul în care a fost motivat, cu excepția situațiilor când se invocă

motive de ordine publică, sancțiunea este nulitatea.

Prin motivarea recursului trebuie să se

înțeleagă expunerea criticilor aduse hotărârii și a argumentelor care susțin

aceste critici, care să se încadreze în motivele prevăzute limitativ de art. 304

pct. 1 -9 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea atacată poate fi casată sau

modificată.

Analizând recursul declarat în cauză se

constată că recurenta nu aduce nicio critică de nelegalitate la adresa hotărârii

atacate critică ce ar putea fi încadrată în prevederile art. 304 C. proc. civ. Astfel

deși trimite la prevederile pct. 4 și 5 ale art. 304, recurenta nu indică în ce

constă depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanță și nici

cum și care forme de procedură au fost încălcate de către instanță.

De fapt recurenta se mulțumește să facă o

scurtă expunere a situației de fapt și să susțină că, dată fiind urmărirea

penală începută față de numitul V.T. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246,

art. 290 C. pen. și de art. 12 din Legea nr. 87/1994, hotărârile atacate ar

trebui casare cu trimitere și apoi cauza suspendată. Or suspendarea judecății

cauzei, în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ., nu este obligatorie pentru

instanțe, fiind lăsată la aprecierea acestora și ca atare, respingerea unei

cereri de suspendare a judecării cauzei pe temeiul arătat, nu poate fi

apreciată drept o încălcare sau aplicare greșită a legii și, cu atât mai puțin,

o încălcare a formelor de procedură.

Prin urmare, constatând că dezvoltarea

motivelor de recurs așa cum a fost făcută de recurentă nu permite analizarea

hotărârii atacate în cadrul nici unui motiv de casare sau modificare din cele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea legală

și va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de

reclamanta S.N.P.P. SA (P. TIMIȘ) București împotriva deciziei civile nr. 210

din 9 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 iunie 2008.