ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1230/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta SC K.S. SA a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Garda Națională de Mediu, Comisariatul General București și Garda Națională de Mediu, Comisariatul Județean Alba, anularea Raportului de inspecție nr. 20 din 7 august 2007 încheiat de Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu. Prin sentința civilă nr. 48/CAF/2008 din 24 ianuarie 2008 Tribunalul Alba, secția comercială și contencios administrativ, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 69/F/CA/2008 din 9 aprilie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia, secția se contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocate de pârâta Garda Națională de Mediu și a respins acțiunea ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că actul atacat nu este un act administrativ în sensul legii și că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC K.S. SA. În motivarea recursului, recurenta a criticat soluția instanței de fond, arătând că aceasta a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății și că a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

A menționat că Raportul de inspecție întocmit de Garda de Mediu este un act administrativ pentru că impune anumite măsuri obligatorii, pentru că împotriva acestuia se pot formula obiecțiuni și pentru că măsura impusă de Raportul de inspecție este supusă controlului judiciar. A mai arătat că în mod nelegal și netemeinic prima instanță a respins cererea de suspendare a acțiunii formulată de SC K.S. SA Sebeș până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 215/298/2008 al Judecătoriei Sebeș, având în vedere identitatea de obiect, cauză și părți ale celor două dosare. A apreciat că hotărârea recurată cuprinde dispoziții potrivnice deoarece în considerente instanța precizează că nu se va pronunța decât asupra excepției inadmisibilității acțiunii, pentru ca în dispozitivul sentinței să admită ambele excepții invocate de Garda de Mediu.

Prin întâmpinare, intimata Garda Națională de Mediu, Comisariatul General București a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al recurentei-reclamante cu consecința anulării recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere inadmisibilitatea acțiunii față de lipsa caracterului de act administrativ al Raportului de inspecție nr. 20/2007 și față de neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Analizând actele și lucrările dosarului de fond și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice”.

În speță, obiectul acțiunii l-a constituit un raport de inspecție, act care este definit de H.G. nr. 440/2005, Anexa 3, art. 4 pct. 14 (act normativ în vigoare la momentul întocmirii raportului respectiv) ca fiind un înscris întocmit de comisarul de mediu sau echipa de comisari în urma unei inspecții în teren, în care sunt consemnate toate informațiile relevante obținute ca urmare a controlului, inclusiv măsurile ce se propun pentru înlăturarea unor deficiențe. Întrucât acest raport de inspecție stă la baza întocmirii ulterioare a unui proces-verbal de contravenție (în cazul nerespectării măsurilor propuse), rezultă că raportul de inspecție nu este un act producător de efecte juridice prin el însuși, ci un act premergător, astfel că atacarea sa în justiție este posibilă numai odată cu actul principal.

În consecință, în mod corect instanța de fond a considerat întemeiat acest motiv de inadmisibilitate a acțiunii. Totodată, în mod subsidiar, instanța de fond a stabilit corect că acțiunea este inadmisibilă și pentru lipsa procedurii administrative prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, normă cu caracter imperativ, ce nu a fost respectată de reclamanta-recurentă. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC K.S. SA Sebeș împotriva sentinței civile nr. 69/F/CA din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2009.