ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1230/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de

Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta SC

K.S. SA a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Mediului și Dezvoltării

Durabile, Garda Națională de Mediu, Comisariatul General București și Garda

Națională de Mediu, Comisariatul Județean Alba, anularea Raportului de

inspecție nr. 20 din 7 august 2007 încheiat de Comisariatul General al Gărzii

Naționale de Mediu.

Prin sentința civilă nr. 48/CAF/2008 din

24 ianuarie 2008 Tribunalul Alba, secția comercială și contencios administrativ,

a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat

competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția

contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 69/F/CA/2008 din 9

aprilie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia, secția se contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și excepția neîndeplinirii

procedurii prealabile invocate de pârâta Garda Națională de Mediu și a respins

acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut, în esență, că actul atacat nu este un act administrativ în sensul

legii și că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă impusă de art. 7 din

Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamanta SC K.S. SA.

În motivarea recursului, recurenta a

criticat soluția instanței de fond, arătând că aceasta a interpretat în mod

greșit actul juridic dedus judecății și că a schimbat natura și înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

A menționat că Raportul de inspecție

întocmit de Garda de Mediu este un act administrativ pentru că impune anumite

măsuri obligatorii, pentru că împotriva acestuia se pot formula obiecțiuni și

pentru că măsura impusă de Raportul de inspecție este supusă controlului

judiciar.

A mai arătat că în mod nelegal și

netemeinic prima instanță a respins cererea de suspendare a acțiunii formulată

de SC K.S. SA Sebeș până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului

nr. 215/298/2008 al Judecătoriei Sebeș, având în vedere identitatea de obiect,

cauză și părți ale celor două dosare.

A apreciat că hotărârea recurată cuprinde

dispoziții potrivnice deoarece în considerente instanța precizează că nu se va

pronunța decât asupra excepției inadmisibilității acțiunii, pentru ca în

dispozitivul sentinței să admită ambele excepții invocate de Garda de Mediu.

Prin întâmpinare, intimata Garda

Națională de Mediu, Comisariatul General București a invocat excepția lipsei

dovezii calității de reprezentant al recurentei-reclamante cu consecința

anulării recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, având în vedere inadmisibilitatea acțiunii față de lipsa caracterului

de act administrativ al Raportului de inspecție nr. 20/2007 și față de

neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele și lucrările dosarului

de fond și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004, actul administrativ este „actul unilateral cu caracter

individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori

a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi

juridice”.

În speță, obiectul acțiunii l-a

constituit un raport de inspecție, act care este definit de H.G. nr. 440/2005,

Anexa 3, art. 4 pct. 14 (act normativ în vigoare la momentul întocmirii

raportului respectiv) ca fiind un înscris întocmit de comisarul de mediu sau

echipa de comisari în urma unei inspecții în teren, în care sunt consemnate

toate informațiile relevante obținute ca urmare a controlului, inclusiv

măsurile ce se propun pentru înlăturarea unor deficiențe.

Întrucât acest raport de inspecție stă la

baza întocmirii ulterioare a unui proces-verbal de contravenție (în cazul

nerespectării măsurilor propuse), rezultă că raportul de inspecție nu este un

act producător de efecte juridice prin el însuși, ci un act premergător, astfel

că atacarea sa în justiție este posibilă numai odată cu actul principal.

În consecință, în mod corect instanța de

fond a considerat întemeiat acest motiv de inadmisibilitate a acțiunii.

Totodată, în mod subsidiar, instanța de

fond a stabilit corect că acțiunea este inadmisibilă și pentru lipsa procedurii

administrative prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, normă cu

caracter imperativ, ce nu a fost respectată de reclamanta-recurentă.

Pentru considerentele menționate, cu

referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta

SC

K.S. SA

Sebeș

împotriva

sentinței civile nr. 69/F/CA din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

martie 2009.