ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3399/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 17845/2006 contestatorii B.V. și B.V., în

contradictoriu cu intimata A.V.A.S. București, au solicitat să se dispună

desființarea executării silite asupra imobilului, proprietatea acestora situat

în comuna Răchitoasa, județul Bacău.

Prin întâmpinarea depusă de

intimata A.V.A.S. București la 20 noiembrie 2006 s-a invocat excepția

tardivității introducerii contestației la executarea silită.

Prin sentința nr. 465 din 22

ianuarie 2007, Judecătoria Bacău a admis excepția necompetenței materiale și

teritoriale a Judecătoriei Bacău, invocată de intimată și a declinat competența

de soluționare în favoarea Curții de Apel București, cauza fiind înregistrată

sub nr. 1251/2/2007.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin sentința nr. 110 din 8 mai 2007, a admis excepția

tardivității contestației la executare silită și a respins contestația

formulată de contestatorii B.V. și B.V., ca tardiv formulată.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, contestatorii B.V. și B.A. au declarat recurs, solicitând

admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea criticilor

invocate, recurenții au susținut, în esență că soluționarea cauzei a fost

făcută cu încălcarea dispozițiilor legale, având în vedere că executarea silită

a fost perimată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, iar pentru

continuarea executării era necesară o nouă cerere, în cazul bunurilor

nemișcătoare, potrivit art. 493 C. proc. civ.

Mai susțin recurenții că,

creanța preluată de A.V.A.S. este supusă unui tratament juridic diferit,

conform deciziilor Curții Constituționale cu privire la constituționalitatea

O.U.G. nr. 51/1998.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce urmează:

În mod corect, instanța de

fond a admis excepția tardivității contestației la executare silită, reținând

că, declanșarea procedurii de executare silită a fost efectuată în conformitate

cu prevederile legii speciale O.U.G. nr. 51/1998.

Astfel, prin adresa nr. 68

din 04 ianuarie 2002 emisă de A.V.A.S. s-a comunicat titlul executoriu celor

doi contestatori, iar prin adresa nr. 32344 din 16 august 2005 s-a procedat la

o nouă comunicare a acestuia, având în vedere susținerile garanților, potrivit

cărora, nu ar fi intrat în posesia titlului executoriu.

Contestația a fost introdusă

la data de 6 noiembrie 2006, iar potrivit art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., contestația la executare silită se face în termen de 15 zile de la data

când debitorul a luat cunoștință de primul act de executare, respectiv data de

10 ianuarie 2002, sau cel mai târziu data de 18 august 2005, data recomunicării

titlului executoriu.

Potrivit art. 103 alin. (1) C.

proc. civ., „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt

act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea

dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o

împrejurare mai presus de voința ei”.

Astfel că, în mod corect

instanța de fond a aplicat contestatorilor sancțiunea decăderii din dreptul de a

formula contestație la executarea silită începută de A.V.A.S. București.

Pe cale de consecință,

întrucât critica adusă deciziei este nefondată, potrivit dispozițiilor art. 312

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de debitorii B.V. și B.A. împotriva sentinței nr. 110 din 8 mai 2007 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2007.