ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 799/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 154 din 28 august 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, dată în urma declinării competenței în favoarea acestei instanțe de către Judecătoria Brăila (sentința civilă nr. 3445 din 5 iunie 2007) a fost admisă excepția tardivității formulării contestației la executare invocată de A.V.A.S. București, iar pe fond a fost respinsă ca tardiv formulată contestația la executare formulată de M.M. și M.P. din comuna Movila Miresii, județul Brăila. În argumentarea acestei soluții instanța de fond a reținut că la 27 decembrie 2006 cei doi contestatori au expediat contestația la executarea pornită de A.V.A.S.

București, contestația lor fiind înregistrată la 3 ianuarie 2007, prin care contestau executarea silită începută de pârâtă la 22 iulie 2002, dată la care pârâta le-a comunicat titlul executoriu. În raport de data formulării contestației și data la care le-a fost comunicat primul act de executare, instanța a reținut că a fost depășit termenul de 15 zile reglementat în art. 401 alin. ( 1) lit. a) C. proc. civ., coroborat cu art. 48 și art. 50 din O.U.G. nr. 51/1998, așa încât a respins contestația ca tardiv formulată. Nemulțumiți de această sentință contestatorii au declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., contestatorii arată că la 6 decembrie 2006 executorii pârâtei, în lipsa lor, au întocmit proces - verbal de sechestru ce li s-a adus la cunoștință cu adresa din 12 decembrie 2006, fiind somați totodată să achite suma de 16.826,99 dolari S.U.A., echivalent în lei. În consecință, contestația formulată la 27 decembrie 2006 împotriva somației de plată din 12 decembrie 2006, nu era tardiv formulată, acesta fiind singurul act de executare ce li s-a comunicat. Mai mult, din actele dosarului rezultă că ei au invocat beneficiul de discuțiune, în calitate de garanți ipotecari, și au achitat debitul reținut în sarcina lor prin hotărâri judecătorești irevocabile. Recursul este întemeiat. Potrivit dispozițiilor art. 49 din O.U.G.

nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, termenul de prescripție a acțiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască actul sau faptul pe care se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt. În raport de aceste norme de drept speciale, derogatorii de la normele de drept comun, instanța de fond greșit a apreciat că, contestația la executare formulată la 27 decembrie 2006 împotriva actelor de executare din 6 decembrie 2006 a fost tardiv formulată, făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 401 alin. ( 1) lit. a) C. proc.

civ. și nu a dispozițiilor art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998. În consecință, recursul va fi admis în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar sentința de fond casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Este adevărat că potrivit art. 48 alin. ( 4) din O.U.G. nr. 51/1998 se prevede că în cazul admiterii recursului prin aceeași hotărâre instanța este obligată să soluționeze și fondul cauzei, dar o asemenea dispoziție încalcă art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, contestatorii fiind privați – într-o asemenea situație – de calea de atac prevăzută de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatorii M.M. și M.P. împotriva sentinței civile nr. 154 din 28 august 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 februarie 2008.