ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 799/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 799/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 154 din 28 august 2007 a
Curții de Apel București, secția a V-a comercială, dată în urma declinării
competenței în favoarea acestei instanțe de către Judecătoria Brăila (sentința
civilă nr. 3445 din 5 iunie 2007) a fost admisă excepția tardivității
formulării contestației la executare invocată de A.V.A.S. București, iar pe
fond a fost respinsă ca tardiv formulată contestația la executare formulată de
M.M. și M.P. din comuna Movila Miresii, județul Brăila.
În argumentarea acestei
soluții instanța de fond a reținut că la 27 decembrie 2006 cei doi contestatori
au expediat contestația la executarea pornită de A.V.A.S. București, contestația
lor fiind înregistrată la 3 ianuarie 2007, prin care contestau executarea
silită începută de pârâtă la 22 iulie 2002, dată la care pârâta le-a comunicat
titlul executoriu.
În raport de data formulării
contestației și data la care le-a fost comunicat primul act de executare,
instanța a reținut că a fost depășit termenul de 15 zile reglementat în art. 401
alin. (
1) lit. a) C. proc. civ.,
coroborat cu art. 48 și art. 50 din O.U.G.
nr.
51/1998, așa încât a respins
contestația ca tardiv formulată.
Nemulțumiți de această
sentință contestatorii au declarat recurs solicitând modificarea ei pentru
nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de
recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., contestatorii
arată că la 6 decembrie 2006 executorii pârâtei, în lipsa lor, au întocmit
proces - verbal de sechestru ce li s-a adus la cunoștință cu adresa din 12
decembrie 2006, fiind somați totodată să achite suma de 16.826,99 dolari S.U.A.,
echivalent în lei.
În consecință, contestația
formulată la 27 decembrie 2006 împotriva somației de plată din 12 decembrie
2006, nu era tardiv formulată, acesta fiind singurul act de executare ce li s-a
comunicat.
Mai mult, din actele
dosarului rezultă că ei au invocat beneficiul de discuțiune, în calitate de
garanți ipotecari, și au achitat debitul reținut în sarcina lor prin hotărâri
judecătorești irevocabile.
Recursul este întemeiat.
Potrivit dispozițiilor art. 49
din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, termenul de
prescripție a acțiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la
data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască actul sau faptul pe care
se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii
faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt.
În raport de aceste norme de
drept speciale, derogatorii de la normele de drept comun, instanța de fond
greșit a apreciat că, contestația la executare formulată la 27 decembrie 2006
împotriva actelor de executare din 6 decembrie 2006 a fost tardiv formulată,
făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 401
alin. (
1) lit. a) C. proc. civ. și nu a dispozițiilor
art. 49 din O.U.G.
nr.
51/1998.
În consecință, recursul va
fi admis în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct.
9 C. proc. civ., iar sentința de fond casată cu trimiterea cauzei spre
rejudecare.
Este adevărat că potrivit art.
48
alin. (
4) din O.U.G.
nr.
51/1998 se prevede că în cazul
admiterii recursului prin aceeași hotărâre instanța este obligată să
soluționeze și fondul cauzei, dar o asemenea dispoziție încalcă art. 6 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces
echitabil, contestatorii fiind privați – într-o asemenea situație – de calea de
atac prevăzută de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
contestatorii M.M. și M.P. împotriva sentinței civile nr. 154 din 28 august 2007
a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și
dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință
publică, astăzi 28 februarie 2008.