ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2664/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2664/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea

contenciosului administrativ reclamanta SC R.G. SRL București a chemat în

judecată Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, sucursala județului

Constanța, Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, sucursala Tulcea,

solicitând constatarea refuzului de soluționare a cererii înregistrate la A.P.I.A.,

sucursala Constanța, sub nr. 4375 din 24 octombrie 2007 și la A.P.I.A., sucursala

județului Tulcea, sub nr. 6309 din 24 octombrie 2007; anularea deciziei A.P.I.A.

nr. 48113 din 5 decembrie 2007 și obligarea acestei autorități să declare cele

62 de bonuri valorice pentru producătorii agricoli emise în temeiul Ordinului

ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 627/2007, ca fiind nule,

obligarea A.P.I.A. să emită duplicate ale bonurilor valorice pentru

producătorii agricoli în ceea ce privește cele 62 de bonuri valorice pentru

producătorii agricoli, declarate ca fiind furate iar în subsidiar a solicitat

obligarea A.P.I.A. să plătească reclamantului sumele reprezentând

contravaloarea celor 62 de bonuri valorice furate, conform deconturilor

întocmite de reclamantă.

În motivarea cererii reclamanta a arătat

că cele 62 de bonuri valorice emise pentru producătorii agricoli în temeiul O.M.A.D.R.

nr. 687/2007 au fost furate, împrejurare constatată de organele de urmărire

penală dar pârâtele refuză blocarea bonurilor și emiterea unor duplicate ale

acestora invocând dispozițiile art. 12 din ordinul menționat.

Pârâtele au formulat întâmpinare prin

care au solicitat respingerea cererii reclamantei, invocând dispozițiile art. 12

din Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 687/2007 conform

cărora reclamantei îi revenea obligația prestării bonurilor valorice.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1865 din 18 iunie

2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea SC R.G. SRL București.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 12 din O.M.A.D.R.

nr. 687/2007 „beneficiarii bonurilor valorice și furnizorii de resurse

materiale care primesc bonuri valorice pentru decontare au obligația de a le

păstra în stare perfectă, bonurile valorice deteriorate sau a căror

autenticitate nu poate fi dovedită nefiind valabile și acceptate la decontare”.

Conform art. 2 al aceluiași articol

„furnizorii de resurse materiale care primesc bonuri valorice devin

responsabili de păstrarea lor, asumându-și toate riscurile prin culpa proprie”.

Având în vedere caracterul special al

acestor bonuri – titluri valorice – furtul unor astfel de bonuri valorice nu

poate fi asimilat cazului fortuit în condițiile în care reclamanta nu a

asigurat condițiile de siguranță care se impuneau pentru păstrarea lor.

Împotriva sentinței civile nr. 1865

din 18 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal reclamanta SC R.G.

SRL București, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea în tot a

sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

S-a învederat că hotărârea atacată

este nelegală și netemeinică în special pentru motivele prevăzute de art. 304 pct.

7, 8 și 9 C. proc. civ., dar s-a solicitat totodată instanței de recurs ca la

soluționarea recursului să se facă aplicarea art. 304

1

C. proc. civ.,

prin examinarea cauzei sub toate aspectele.

S-a arătat, în primul rând, că instanța de fond a reținut în mod greșit

că refuzul pârâtelor de a emite duplicate ale bonurilor valorice sustrase sau

de a bloca spre decontare aceste bonuri este justificat în raport de lipsa unor

dispoziții legale care să prevadă această competență în sarcina pârâtelor.

Duplicatul unui act original se poate emite conform dispozițiilor legale

în situația în care există matca acestui act sau alte documente care permit

reconstituirea respectivului act original. Orice instituție publică, persoană

fizică sau juridică poate emite duplicate de pe originalul emis de aceștia dacă

dețin date si elemente suficiente pentru a asigura reconstituire dacă nu există

prevederile contrare exprese.

În cauză, potrivit art. 14 din Norma

metodologică, „Sucursalele județene A.P.I.A., respectiv a municipiului

București, au obligația să păstreze timp de minimum 5 ani facturile decontate,

bonurile valorice aferente acestora, matca rămasă după distribuirea bonurilor

valorice, bonurile valorice neutilizate, precum și dosarele solicitanților de

sprijin financiar”. Obligația de păstrare a mătcii bonurilor valorice aferente

acestora își are rațiunea, pe de o parte, pentru garantarea posibilității de

verificare a respectării cerințelor legale cu privire la decontare și, pe de

altă parte, pentru a asigura posibilitatea reconstituirii, respectiv emitere de

duplicate de pe bonurile valorice. Matca este elementul esențial în raport de

care se poate elibera un duplicat de pe un act original; astfel, în cazul

pierderii, distrugerii complete sau deteriorării parțiale a unui act original,

se poate elibera un duplicat al acestuia dacă în arhiva instituției se găsesc

matca (cotorul) actului respectiv și/sau alte documente legale din care rezultă

informații cu privire la astfel de acte.

Din aceste considerente, s-a arătat

de către recurentă, câtă vreme pârâtele dețin matca bonurilor valorice

declarate de reclamantă ca fiind furate nu există nicio justificare legală

pentru refuzul emiterii de duplicate.

S-a precizat, de asemenea, că

blocarea spre decontare a bonurilor valorice reprezintă o obligație a

instituției emitente atunci când există probe neechivoce că bonurile valorice

au fost sustrase, existând riscul efectuării unei decontări nelegale. Bonurile

valorice declarate de recurentă ca fiind furate sunt identificate prin serii si

numere care asigură posibilitatea blocării spre decontare prin simpla înregistrare

a acestor elemente (serie și număr) în baza de date a A.P.I.A., sucursala județului

Constanta, și a A.P.I.A. sucursala județului Tulcea. Recurenta are toate

documentele legale prin care să facă dovada dobândirii în bună regulă a

bonurilor valorice; în acest sens, prin adresa nr. 4375 din 24 octombrie 2007

înregistrată la A.P.I.A., sucursala județului Constanța, și adresa nr. 6309 din

24 octombrie 2007 înregistrată la A.P.I.A., sucursala județului Tulcea,

recurenta a declarat toate seriile și numerele bonurilor valorice care au fost

furate astfel cum sunt identificate prin facturile fiscale emise de recurentă

în urma furnizării de sămânța certificată beneficiarilor sprijinului financiar

astfel cum sunt identificați de art. 6 din O.U.G. nr. 123/ 2006.

Așadar, recurenta a făcut dovada

legalității și temeiniciei cererii sale de blocare a bonurilor valorice câtă

vreme solicitarea sa îndeplinește toate condițiile legale în acest sens, iar

imposibilitatea de prezentare a exemplarelor originale de pe bonurile valorice

constituie rezultatul săvârșirii unei infracțiuni și, în consecință, nu poate

fi reținută în culpa proprie a recurentei.

S-a mai arătat, prin motivele de

recurs, că instanța de fond a reținut în mod greșit că infracțiunea de furt nu

intră în categoria cazurilor fortuite; or, recurenta a asigurat protecția

bonurilor valorice si nu poate fi reținută culpa sa proprie în sustragerea

acestora. Din interpretarea textului art. 12 din Norma metodologică rezultă că

răspunderea și riscurile decurgând din pierderea sau distrugerea bonurilor

valorice aparțin beneficiarilor sau furnizorilor doar dacă vinovăția acestora

îmbracă forma culpei proprii.

În același timp, s-a relevat că în

mod greșit instanța de fond a asimilat furtul bonurilor valorice săvârșit de o persoana

necunoscută unei culpe proprii a recurentei, bonurile valorice neputând fi

asigurate la societățile de asigurare dat fiind natura acestora care exclude

posibilitatea păstrării lor.

Sub aspectul temeiniciei

susținerilor recurentei privind decontarea bonurilor valorice, s-au precizat

următoarele:

Recurenta a furnizat deja sămânță

certificată beneficiarilor sprijinului financiar, a primit de la beneficiari

cele 62 de bonuri valorice spre decontare și a emis facturile conform art. 10

alin. (1) din O.M.A.D.R. nr. 687/2007.

Completarea dosarului pentru

decontare a fost stopată ca urmare a săvârșirii infracțiunii de furt calificat

asupra exemplarelor originale de pe bonurile valorice.

Or, câtă vreme condițiile de

admitere spre decontare de către A.P.I.A. a bonurilor valorice pentru

producătorii agricoli sunt stricte si exclud de plano orice eventuale abuzuri,

iar recurenta a prezentat facturile fiscale emise de recurentă și semnate de

către beneficiari care au achitat prin bon valoric cantitățile de sămânță

certificată ce le-a fost livrată, cu respectarea întocmai a prevederilor

legale, s-a apreciat de către reclamantă că sunt întru totul îndeplinite

condițiile de blocare spre decontare a bonurilor valorice sustrase, emitere de

duplicate de pe acestea și, implicit, aprobarea decontării recurentei.

De aceea, s-a precizat, în final, că

recurenta reclamantă îndeplinește toate cerințele legale pentru a beneficia de

decontare iar refuzul pârâtelor alea acționa în acest sens determină producerea

unui prejudiciu grav și iremediabil în activitatea recurentei.

Recursul este nefondat.

Prin Ordinul nr. 687 din 9 august

2007 al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale privind modificarea

anexei F la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale

nr. 850/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de acordare a

sprijinului financiar pentru activitățile din sectorul vegetal, zootehnic, al

îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului,

precum și condițiile de eligibilitate, s-a procedat la modificarea anexei F la

ordinul nr. 850/2006 și la înlocuirea cu anexa care face parte integrantă din

noul ordin.

S-a prevăzut, prin normele metodologice

privind subvenționarea motorinei și/sau

biodieselului

pentru lucrările din agricultură, precum și a altor resurse

materiale necesare culturilor agricole, cuprinse în anexa F la ordinul sus

menționat, acordarea sprijinului financiar prin subvenționarea motorinei și/sau

biodieselului, precum și a altor resurse materiale (semințe și/sau pesticide,

și/sau îngrășăminte), necesare pentru culturile din toamna anului 2007, în

cuantum de 500 lei/ha pentru grâu, 400 lei/ha pentru rapiță și 450 lei/ha pentru

alte culturi, beneficiarilor acestui sprijin financiar prin atribuirea gratuită

de bonuri valorice nominal, în valoare proporțională cu suprafața de teren pe

care se înființează culturi agricole în toamna anului 2007 [alin. (1) și (2)

din norme].

Bonurile valorice, al căror model

era prevăzut în anexa 1, se achiziționau de către Agenția de Plăți și

Intervenție pentru Agricultură, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de

concesiune de lucrări și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 337/2006 [art. 3 alin. (1) din norme],

iar fondurile necesare tipăririi bonurilor valorice, precum și a formularelor

specifice se asigurau din bugetul Agenției de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură [art. 3 alin. (2) din norme].

Potrivit art. 10 alin. (1) din normele metodologice

privind subvenționarea motorinei și/sau biodieselului pentru lucrările din

agricultură, precum și a altor resurse materiale necesare culturilor agricole,

furnizorii care comercializează motorina și/sau biodieselului, semințe pentru

însămânțare și/sau îngrășăminte și/sau pesticide și care primesc bonuri

valorice pentru decontare aveau obligația de a emite facturi cu mențiunea „Cu

plata pe bază de bonuri valorice pentru producătorii agricoli”, incluzând și

taxa pe valoarea adăugată, și de a le completa cu datele de identificare ale

bonului, respectiv seria și numărul bonului.

Furnizorii prevăzuți la alin. (1) al

art. 10 din norme aveau, de asemenea, obligația de a depune la sucursalele

județene A.P.I.A., respectiv a municipiului București, care au emis bonurile

valorice, Centralizatorul facturilor emise în baza bonurilor valorice, întocmit

conform modelului prevăzut în anexa 5 a Ordinului nr. 850/2006, pe suport de

hârtie și în format electronic, împreună cu copia facturilor emise și bonurile

valorice originale menționate în facturile emise [art. 10 alin. (3) din norme].

Obligația verificării autenticității

bonurilor valorice o aveau reprezentanții numiți de către directorii

sucursalelor județene A.P.I.A., respectiv a municipiului București [art. 10

alin. (3) din norme].

Sucursalele județene A.P.I.A.,

respectiv a municipiului București, pe baza documentației depuse de către furnizori,

întocmeau centralizatorul sumelor solicitate de furnizori, conform modelului

prevăzut în anexa nr.6, precum și situația centralizatoare a sumelor necesare

decontării bonurilor valorice, conform modelului prevăzut în anexa nr. 7, pe

care le transmiteau, decadal, la Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură [art. 11 alin. (1) din lege].

În cauză, reclamanta recurentă, în

calitate de furnizoare, nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor cumulative

pentru decontarea contravalorii bonurilor valorice primite de la producătorii

agricoli beneficiari ai sprijinului financiar, prevăzute de art. 10 alin. (1)

din normele metodologice privind subvenționarea motorinei și/sau biodieselului

pentru lucrările din agricultură, precum și a altor resurse materiale necesare

culturilor agricole, respectiv nu a fost în măsură să alăture documentației

bonurile valorice originale menționate în facturile emise, cu motivarea că

acestea au fost sustrase, pe timpul nopții, din interiorul autoturismului

proprietatea recurentei, prin spargerea unui geam lateral.

Instanța de fond, în mod corect,

prin raportare la dispozițiile legale cuprinse în normele metodologice din

Anexa F a Ordinului nr. 687 din 9 august 2007 al ministrului agriculturii și

dezvoltării rurale, precum și la cele prevăzute în Ordinul nr. 2374/2007

privind modificarea și completarea Ordinului nr. 1752/2005 a ministrului

finanțelor publice, a apreciat că refuzul pârâtelor intimate de a declara cele

62 de bonuri valorice pentru producătorii agricoli furate și drept consecință

nule, și de a emite duplicate ale acestora nu reprezintă un refuz nejustificat,

în sensul prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 12 din normele

metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru

activitățile din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al

organizării și sistematizării teritoriului, precum și condițiile de

eligibilitate cuprinse în Anexa F la Ordinul nr. 687 din 9 august 2007 al

ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, „beneficiarii bonurilor

valorice și furnizorii de resurse materiale care primesc bonuri valorice pentru

decontare au obligația de a le păstra în stare perfectă, bonurile valorice

deteriorate sau a căror autenticitate nu poate fi dovedită nefiind valabile și

nu se acceptă la decontare” [alin. (1)], iar „beneficiarii bonurilor valorice

și furnizorii de resurse materiale care primesc bonuri valorice, prin preluarea

acestora, devin responsabile de păstrarea lor, asumându-și toate riscurile din

culpa proprie” [alin. (2)].

Recurenta a susținut că, în raport

de faptul că la momentul săvârșirii infracțiunii de furt calificat (în timpul

nopții, prin sustragerea bonurilor valorice din interiorul autoturismului în

modalitatea spargerii unui geam lateral), autoturismul proprietatea sa era

încuiat și beneficia de sistem cu închidere centralizată și alarmă, sunt

îndeplinite în speță condițiile cazului fortuit, neputând fi reținută astfel

culpa sa proprie în sustragerea bonurilor valorice.

În realitate, față de regimul

special al bonurilor valorice, acela de titluri de valoare, încadrate în grupa

53 „Casa”, conform Ordinului nr. 2374/2007 privind modificarea și completarea

Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea

reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, se reține că

reclamanta avea obligația de a lua, în mod diligent, măsuri de asigurare a

condițiilor de protecție a acestora, ce se impunea în considerarea naturii

titlurilor. O asemenea obligație nu a fost îndeplinită de recurentă,

probându-se că prepusul acesteia, dimpotrivă, în mod neglijent, a depozitat

bonurile valorice, pe timpul nopții, într-o geantă abandonată pe bancheta din

spate a unui autoturism proprietatea recurentei, care a fost sustrasă.

Nu poate fi primită nici critica din

motivele de recurs care vizează greșita reținere de către instanța de fond a

concluziei că refuzul pârâtelor de a emite duplicate ale bonurilor valorice este

justificat, neputând fi aplicate prin analogie dispozițiile legale care

reglementează eliberarea duplicatelor actelor originale întocmite de un birou

notarial. Refuzul pârâtelor intimate de a emite duplicate ale bonurilor

valorice a fost întemeiat, întrucât dispozițiile legale care reglementează

modul de acordare a sprijinului financiar prin subvenționarea motorinei și/sau

biodieselului, precum și a altor resurse materiale (semințe și/sau pesticide

și/sau îngrășăminte) necesare pentru culturile din toamna anului 2007 nu prevăd

procedura emiterii de duplicate sau blocarea decontării unor bonuri valorice.

În raport de cele mai sus arătate,

apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și că hotărârea

instanței de fond este legală și temeinică, se va dispune, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a

recursului declarat de reclamanta SC R.G. SRL București împotriva sentinței

civile nr. 1865 din 18 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC R.G. SRL

București împotriva sentinței civile nr. 1865 din 18 iunie 2008 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

mai 2009.