ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2664/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ reclamanta SC R.G. SRL București a chemat în judecată Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, sucursala județului Constanța, Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, sucursala Tulcea, solicitând constatarea refuzului de soluționare a cererii înregistrate la A.P.I.A., sucursala Constanța, sub nr. 4375 din 24 octombrie 2007 și la A.P.I.A., sucursala județului Tulcea, sub nr. 6309 din 24 octombrie 2007; anularea deciziei A.P.I.A. nr. 48113 din 5 decembrie 2007 și obligarea acestei autorități să declare cele 62 de bonuri valorice pentru producătorii agricoli emise în temeiul Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 627/2007, ca fiind nule, obligarea A.P.I.A.

să emită duplicate ale bonurilor valorice pentru producătorii agricoli în ceea ce privește cele 62 de bonuri valorice pentru producătorii agricoli, declarate ca fiind furate iar în subsidiar a solicitat obligarea A.P.I.A. să plătească reclamantului sumele reprezentând contravaloarea celor 62 de bonuri valorice furate, conform deconturilor întocmite de reclamantă. În motivarea cererii reclamanta a arătat că cele 62 de bonuri valorice emise pentru producătorii agricoli în temeiul O.M.A.D.R. nr. 687/2007 au fost furate, împrejurare constatată de organele de urmărire penală dar pârâtele refuză blocarea bonurilor și emiterea unor duplicate ale acestora invocând dispozițiile art. 12 din ordinul menționat.

Pârâtele au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii reclamantei, invocând dispozițiile art. 12 din Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 687/2007 conform cărora reclamantei îi revenea obligația prestării bonurilor valorice. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1865 din 18 iunie 2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea SC R.G. SRL București. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 12 din O.M.A.D.R. nr. 687/2007 „beneficiarii bonurilor valorice și furnizorii de resurse materiale care primesc bonuri valorice pentru decontare au obligația de a le păstra în stare perfectă, bonurile valorice deteriorate sau a căror autenticitate nu poate fi dovedită nefiind valabile și acceptate la decontare”.

Conform art. 2 al aceluiași articol „furnizorii de resurse materiale care primesc bonuri valorice devin responsabili de păstrarea lor, asumându-și toate riscurile prin culpa proprie”. Având în vedere caracterul special al acestor bonuri – titluri valorice – furtul unor astfel de bonuri valorice nu poate fi asimilat cazului fortuit în condițiile în care reclamanta nu a asigurat condițiile de siguranță care se impuneau pentru păstrarea lor. Împotriva sentinței civile nr. 1865 din 18 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal reclamanta SC R.G. SRL București, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

S-a învederat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică în special pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., dar s-a solicitat totodată instanței de recurs ca la soluționarea recursului să se facă aplicarea art. 304 1 C. proc. civ., prin examinarea cauzei sub toate aspectele. S-a arătat, în primul rând, că instanța de fond a reținut în mod greșit că refuzul pârâtelor de a emite duplicate ale bonurilor valorice sustrase sau de a bloca spre decontare aceste bonuri este justificat în raport de lipsa unor dispoziții legale care să prevadă această competență în sarcina pârâtelor. Duplicatul unui act original se poate emite conform dispozițiilor legale în situația în care există matca acestui act sau alte documente care permit reconstituirea respectivului act original.

Orice instituție publică, persoană fizică sau juridică poate emite duplicate de pe originalul emis de aceștia dacă dețin date si elemente suficiente pentru a asigura reconstituire dacă nu există prevederile contrare exprese. În cauză, potrivit art. 14 din Norma metodologică, „Sucursalele județene A.P.I.A., respectiv a municipiului București, au obligația să păstreze timp de minimum 5 ani facturile decontate, bonurile valorice aferente acestora, matca rămasă după distribuirea bonurilor valorice, bonurile valorice neutilizate, precum și dosarele solicitanților de sprijin financiar”. Obligația de păstrare a mătcii bonurilor valorice aferente acestora își are rațiunea, pe de o parte, pentru garantarea posibilității de verificare a respectării cerințelor legale cu privire la decontare și, pe de altă parte, pentru a asigura posibilitatea reconstituirii, respectiv emitere de duplicate de pe bonurile valorice.

Matca este elementul esențial în raport de care se poate elibera un duplicat de pe un act original; astfel, în cazul pierderii, distrugerii complete sau deteriorării parțiale a unui act original, se poate elibera un duplicat al acestuia dacă în arhiva instituției se găsesc matca (cotorul) actului respectiv și/sau alte documente legale din care rezultă informații cu privire la astfel de acte. Din aceste considerente, s-a arătat de către recurentă, câtă vreme pârâtele dețin matca bonurilor valorice declarate de reclamantă ca fiind furate nu există nicio justificare legală pentru refuzul emiterii de duplicate. S-a precizat, de asemenea, că blocarea spre decontare a bonurilor valorice reprezintă o obligație a instituției emitente atunci când există probe neechivoce că bonurile valorice au fost sustrase, existând riscul efectuării unei decontări nelegale.

Bonurile valorice declarate de recurentă ca fiind furate sunt identificate prin serii si numere care asigură posibilitatea blocării spre decontare prin simpla înregistrare a acestor elemente (serie și număr) în baza de date a A.P.I.A., sucursala județului Constanta, și a A.P.I.A. sucursala județului Tulcea. Recurenta are toate documentele legale prin care să facă dovada dobândirii în bună regulă a bonurilor valorice; în acest sens, prin adresa nr. 4375 din 24 octombrie 2007 înregistrată la A.P.I.A., sucursala județului Constanța, și adresa nr. 6309 din 24 octombrie 2007 înregistrată la A.P.I.A., sucursala județului Tulcea, recurenta a declarat toate seriile și numerele bonurilor valorice care au fost furate astfel cum sunt identificate prin facturile fiscale emise de recurentă în urma furnizării de sămânța certificată beneficiarilor sprijinului financiar astfel cum sunt identificați de art. 6 din O.U.G.

nr. 123/ 2006. Așadar, recurenta a făcut dovada legalității și temeiniciei cererii sale de blocare a bonurilor valorice câtă vreme solicitarea sa îndeplinește toate condițiile legale în acest sens, iar imposibilitatea de prezentare a exemplarelor originale de pe bonurile valorice constituie rezultatul săvârșirii unei infracțiuni și, în consecință, nu poate fi reținută în culpa proprie a recurentei. S-a mai arătat, prin motivele de recurs, că instanța de fond a reținut în mod greșit că infracțiunea de furt nu intră în categoria cazurilor fortuite; or, recurenta a asigurat protecția bonurilor valorice si nu poate fi reținută culpa sa proprie în sustragerea acestora. Din interpretarea textului art. 12 din Norma metodologică rezultă că răspunderea și riscurile decurgând din pierderea sau distrugerea bonurilor valorice aparțin beneficiarilor sau furnizorilor doar dacă vinovăția acestora îmbracă forma culpei proprii.

În același timp, s-a relevat că în mod greșit instanța de fond a asimilat furtul bonurilor valorice săvârșit de o persoana necunoscută unei culpe proprii a recurentei, bonurile valorice neputând fi asigurate la societățile de asigurare dat fiind natura acestora care exclude posibilitatea păstrării lor. Sub aspectul temeiniciei susținerilor recurentei privind decontarea bonurilor valorice, s-au precizat următoarele: Recurenta a furnizat deja sămânță certificată beneficiarilor sprijinului financiar, a primit de la beneficiari cele 62 de bonuri valorice spre decontare și a emis facturile conform art. 10 alin. (1) din O.M.A.D.R. nr. 687/2007. Completarea dosarului pentru decontare a fost stopată ca urmare a săvârșirii infracțiunii de furt calificat asupra exemplarelor originale de pe bonurile valorice.

Or, câtă vreme condițiile de admitere spre decontare de către A.P.I.A. a bonurilor valorice pentru producătorii agricoli sunt stricte si exclud de plano orice eventuale abuzuri, iar recurenta a prezentat facturile fiscale emise de recurentă și semnate de către beneficiari care au achitat prin bon valoric cantitățile de sămânță certificată ce le-a fost livrată, cu respectarea întocmai a prevederilor legale, s-a apreciat de către reclamantă că sunt întru totul îndeplinite condițiile de blocare spre decontare a bonurilor valorice sustrase, emitere de duplicate de pe acestea și, implicit, aprobarea decontării recurentei. De aceea, s-a precizat, în final, că recurenta reclamantă îndeplinește toate cerințele legale pentru a beneficia de decontare iar refuzul pârâtelor alea acționa în acest sens determină producerea unui prejudiciu grav și iremediabil în activitatea recurentei.

Recursul este nefondat. Prin Ordinul nr. 687 din 9 august 2007 al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale privind modificarea anexei F la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 850/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru activitățile din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului, precum și condițiile de eligibilitate, s-a procedat la modificarea anexei F la ordinul nr. 850/2006 și la înlocuirea cu anexa care face parte integrantă din noul ordin.

S-a prevăzut, prin normele metodologice privind subvenționarea motorinei și/sau biodieselului pentru lucrările din agricultură, precum și a altor resurse materiale necesare culturilor agricole, cuprinse în anexa F la ordinul sus menționat, acordarea sprijinului financiar prin subvenționarea motorinei și/sau biodieselului, precum și a altor resurse materiale (semințe și/sau pesticide, și/sau îngrășăminte), necesare pentru culturile din toamna anului 2007, în cuantum de 500 lei/ha pentru grâu, 400 lei/ha pentru rapiță și 450 lei/ha pentru alte culturi, beneficiarilor acestui sprijin financiar prin atribuirea gratuită de bonuri valorice nominal, în valoare proporțională cu suprafața de teren pe care se înființează culturi agricole în toamna anului 2007 [alin. (1) și (2) din norme].

Bonurile valorice, al căror model era prevăzut în anexa 1, se achiziționau de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006 [art. 3 alin. (1) din norme], iar fondurile necesare tipăririi bonurilor valorice, precum și a formularelor specifice se asigurau din bugetul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură [art. 3 alin. (2) din norme].

Potrivit art. 10 alin. (1) din normele metodologice privind subvenționarea motorinei și/sau biodieselului pentru lucrările din agricultură, precum și a altor resurse materiale necesare culturilor agricole, furnizorii care comercializează motorina și/sau biodieselului, semințe pentru însămânțare și/sau îngrășăminte și/sau pesticide și care primesc bonuri valorice pentru decontare aveau obligația de a emite facturi cu mențiunea „Cu plata pe bază de bonuri valorice pentru producătorii agricoli”, incluzând și taxa pe valoarea adăugată, și de a le completa cu datele de identificare ale bonului, respectiv seria și numărul bonului.

Furnizorii prevăzuți la alin. (1) al art. 10 din norme aveau, de asemenea, obligația de a depune la sucursalele județene A.P.I.A., respectiv a municipiului București, care au emis bonurile valorice, Centralizatorul facturilor emise în baza bonurilor valorice, întocmit conform modelului prevăzut în anexa 5 a Ordinului nr. 850/2006, pe suport de hârtie și în format electronic, împreună cu copia facturilor emise și bonurile valorice originale menționate în facturile emise [art. 10 alin. (3) din norme]. Obligația verificării autenticității bonurilor valorice o aveau reprezentanții numiți de către directorii sucursalelor județene A.P.I.A., respectiv a municipiului București [art. 10 alin. (3) din norme].

Sucursalele județene A.P.I.A., respectiv a municipiului București, pe baza documentației depuse de către furnizori, întocmeau centralizatorul sumelor solicitate de furnizori, conform modelului prevăzut în anexa nr.6, precum și situația centralizatoare a sumelor necesare decontării bonurilor valorice, conform modelului prevăzut în anexa nr. 7, pe care le transmiteau, decadal, la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură [art. 11 alin. (1) din lege].

În cauză, reclamanta recurentă, în calitate de furnizoare, nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor cumulative pentru decontarea contravalorii bonurilor valorice primite de la producătorii agricoli beneficiari ai sprijinului financiar, prevăzute de art. 10 alin. (1) din normele metodologice privind subvenționarea motorinei și/sau biodieselului pentru lucrările din agricultură, precum și a altor resurse materiale necesare culturilor agricole, respectiv nu a fost în măsură să alăture documentației bonurile valorice originale menționate în facturile emise, cu motivarea că acestea au fost sustrase, pe timpul nopții, din interiorul autoturismului proprietatea recurentei, prin spargerea unui geam lateral.

Instanța de fond, în mod corect, prin raportare la dispozițiile legale cuprinse în normele metodologice din Anexa F a Ordinului nr. 687 din 9 august 2007 al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, precum și la cele prevăzute în Ordinul nr. 2374/2007 privind modificarea și completarea Ordinului nr. 1752/2005 a ministrului finanțelor publice, a apreciat că refuzul pârâtelor intimate de a declara cele 62 de bonuri valorice pentru producătorii agricoli furate și drept consecință nule, și de a emite duplicate ale acestora nu reprezintă un refuz nejustificat, în sensul prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 12 din normele metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru activitățile din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului, precum și condițiile de eligibilitate cuprinse în Anexa F la Ordinul nr. 687 din 9 august 2007 al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, „beneficiarii bonurilor valorice și furnizorii de resurse materiale care primesc bonuri valorice pentru decontare au obligația de a le păstra în stare perfectă, bonurile valorice deteriorate sau a căror autenticitate nu poate fi dovedită nefiind valabile și nu se acceptă la decontare” [alin. (1)], iar „beneficiarii bonurilor valorice și furnizorii de resurse materiale care primesc bonuri valorice, prin preluarea acestora, devin responsabile de păstrarea lor, asumându-și toate riscurile din culpa proprie” [alin. (2)]. Recurenta a susținut că, în raport de faptul că la momentul săvârșirii infracțiunii de furt calificat (în timpul nopții, prin sustragerea bonurilor valorice din interiorul autoturismului în modalitatea spargerii unui geam lateral), autoturismul proprietatea sa era încuiat și beneficia de sistem cu închidere centralizată și alarmă, sunt îndeplinite în speță condițiile cazului fortuit, neputând fi reținută astfel culpa sa proprie în sustragerea bonurilor valorice.

În realitate, față de regimul special al bonurilor valorice, acela de titluri de valoare, încadrate în grupa 53 „Casa”, conform Ordinului nr. 2374/2007 privind modificarea și completarea Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, se reține că reclamanta avea obligația de a lua, în mod diligent, măsuri de asigurare a condițiilor de protecție a acestora, ce se impunea în considerarea naturii titlurilor. O asemenea obligație nu a fost îndeplinită de recurentă, probându-se că prepusul acesteia, dimpotrivă, în mod neglijent, a depozitat bonurile valorice, pe timpul nopții, într-o geantă abandonată pe bancheta din spate a unui autoturism proprietatea recurentei, care a fost sustrasă.

Nu poate fi primită nici critica din motivele de recurs care vizează greșita reținere de către instanța de fond a concluziei că refuzul pârâtelor de a emite duplicate ale bonurilor valorice este justificat, neputând fi aplicate prin analogie dispozițiile legale care reglementează eliberarea duplicatelor actelor originale întocmite de un birou notarial. Refuzul pârâtelor intimate de a emite duplicate ale bonurilor valorice a fost întemeiat, întrucât dispozițiile legale care reglementează modul de acordare a sprijinului financiar prin subvenționarea motorinei și/sau biodieselului, precum și a altor resurse materiale (semințe și/sau pesticide și/sau îngrășăminte) necesare pentru culturile din toamna anului 2007 nu prevăd procedura emiterii de duplicate sau blocarea decontării unor bonuri valorice.

În raport de cele mai sus arătate, apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta SC R.G. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1865 din 18 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC R.G. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1865 din 18 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2009.