ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 413/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 361 din 16 februarie 2008 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpat inculpatul C.A., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice în baza art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

și s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. S-a computat din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 25 octombrie 2007 la 21 decembrie 2007. A fost respinsă acțiunea civilă a părții civile O.C. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut următoarele: În seara de 19 octombrie 2007, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul C.A. și partea vătămată O.C. au purtat discuții contradictorii în locuința martorului A.M. Partea vătămată O.C. și el în stare avansată de ebrietate, a încercat să-l lovească pe inculpat. Din cauza stării de ebrietate a lovit de mai multe ori cu pumnul în mobilierul din încăpere.

Față de atitudinea conflictuală a celor doi, în jurul orei 23,00, martorul A.M. le-a cerut părților să părăsească locuința. În curtea locuinței martorului, părțile au început să se îmbrâncească, iar inc. C.A. a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona feței părții vătămate, pe care a doborât-o la pământ. În continuare, inc. C.A. a luat un par cu lungimea de 1 m și diametrul de 4 cm și a aplicat părții vătămate o lovitură în umăr și una în zona frontală a capului după care, a abandonat obiectul contondent și a plecat în grabă de la fața locului. Actul medico-legal întocmit în cauză, a concluzionat că în urma agresiunii, partea vătămată a suferit o contuzie cerebrală cu hematom intra-cerebral precorenor stâng, hematom extradural frontal stâng, fractură craniană frontală stângă, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50 - 55 zile de îngrijiri medicale.

S-a apreciat că acestea au fost de natură să pună în primejdie viața părții vătămate. Instanța fondului a reținut că faptele inculpatului astfel cum au fost descrise, constituie tentativă la omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. Tribunalul a schimbat încadrarea juridică dată faptei în actul de sesizare, întrucât fapta nu a fost săvârșită în public. La individualizarea pedepsei, instanța a motivat că a ținut seama de criteriile de individualizare prevăzută la art. 72 C. pen., respectiv gradul concret de pericol social, urmarea produsă și circumstanțele personale ale inculpatului care anterior a avut o conduită bună și a depus stăruință pentru repararea pagubei pricinuite. De asemenea, a reținut că a avut o atitudine procesuală sinceră și cooperantă, motiv pentru care a aplicat față de inculpat, circumstanțe judiciare atenuante.

Prin decizia penală nr. 132 din 11 noiembrie 2008, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul inculpatului împotriva sentinței menționate. S-a motivat că starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, iar pedeapsa este just individualizată, astfel că nu este întemeiată solicitarea inculpatului de redozare a pedepsei și aplicare a prevederilor referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul C.A., care în baza art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a cerut casarea deciziei și sentinței cu privire la individualizarea pedepsei pe care a apreciat-o ca severă, având în vedere că în cursul procesului a avut o atitudine sinceră.

Recursul nu este fondat. Din actele dosarului rezultă că instanțele de fond și apel au reținut o stare de fapt corespunzătoare probelor din dosarul cauzei, probe pe care le-a analizat. În raport de pericolul social concret, de urmările faptei comise, dar și de împrejurările de natură a atenua răspunderea penală, instanțele au făcut o corectă aplicare a prevederilor legale referitoare la individualizarea pedepsei. Instanțele au motivat că reținerea circumstanțelor atenuante a fost rezultatul atitudinii sincere a inculpatului în cursul procesului și au redus pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege. Curtea observă că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului este apropiată de limita minimă a pedepsei prevăzută de lege.

Față de împrejurările concrete a comiterii faptei și față de pericolul social al acesteia, pedeapsa aplicată corespunde scopului prevăzut de art. 52 C. pen., o reducere a acesteia sau suspendarea executării pedepsei ar face ca pedeapsa să nu-și producă efectele urmărite de lege. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 132 din 11 noiembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2009.