ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 413/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 361

din 16 februarie 2008 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpat inculpatul

C.A., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea tentativei

la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice în baza art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea

prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. S-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o durată de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71

– art. 64 lit. a) și b) C. pen. și s-a menținut măsura preventivă a obligării

de a nu părăsi țara.

S-a computat din pedeapsa

aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 25 octombrie 2007 la

21 decembrie 2007.

A fost respinsă acțiunea

civilă a părții civile O.C.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța fondului a reținut următoarele:

În seara de 19 octombrie 2007,

după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul C.A. și partea vătămată O.C.

au purtat discuții contradictorii în locuința martorului A.M. Partea vătămată O.C.

și el în stare avansată de ebrietate, a încercat să-l lovească pe inculpat.

Din cauza stării de

ebrietate a lovit de mai multe ori cu pumnul în mobilierul din încăpere.

Față de atitudinea

conflictuală a celor doi, în jurul orei 23,00, martorul A.M. le-a cerut

părților să părăsească locuința.

În curtea locuinței

martorului, părțile au început să se îmbrâncească, iar inc. C.A. a aplicat mai

multe lovituri cu pumnul în zona feței părții vătămate, pe care a doborât-o la

pământ.

În continuare, inc. C.A. a

luat un par cu lungimea de 1 m și diametrul de 4 cm și a aplicat părții

vătămate o lovitură în umăr și una în zona frontală a capului după care, a

abandonat obiectul contondent și a plecat în grabă de la fața locului.

Actul medico-legal întocmit

în cauză, a concluzionat că în urma agresiunii, partea vătămată a suferit o

contuzie cerebrală cu hematom intra-cerebral precorenor stâng, hematom

extradural frontal stâng, fractură craniană frontală stângă, leziuni ce au

necesitat pentru vindecare 50 - 55 zile de îngrijiri medicale.

S-a apreciat că acestea au

fost de natură să pună în primejdie viața părții vătămate.

Instanța fondului a reținut

că faptele inculpatului astfel cum au fost descrise, constituie tentativă la

omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.

Tribunalul a schimbat

încadrarea juridică dată faptei în actul de sesizare, întrucât fapta nu a fost

săvârșită în public.

La individualizarea

pedepsei, instanța a motivat că a ținut seama de criteriile de individualizare prevăzută

la art. 72 C. pen., respectiv gradul concret de pericol social, urmarea produsă

și circumstanțele personale ale inculpatului care anterior a avut o conduită

bună și a depus stăruință pentru repararea pagubei pricinuite. De asemenea, a

reținut că a avut o atitudine procesuală sinceră și cooperantă, motiv pentru

care a aplicat față de inculpat, circumstanțe judiciare atenuante.

Prin decizia penală nr. 132

din 11 noiembrie 2008, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului împotriva sentinței menționate.

S-a motivat că starea de

fapt reținută de instanța de fond este corectă, iar pedeapsa este just

individualizată, astfel că nu este întemeiată solicitarea inculpatului de

redozare a pedepsei și aplicare a prevederilor referitoare la suspendarea sub

supraveghere a pedepsei.

Împotriva deciziei a

declarat recurs inculpatul C.A., care în baza art. 385

9

alin. (1) pct.

14 C. proc. pen., a cerut casarea deciziei și sentinței cu privire la

individualizarea pedepsei pe care a apreciat-o ca severă, având în vedere că în

cursul procesului a avut o atitudine sinceră.

Recursul nu este fondat.

Din actele dosarului rezultă

că instanțele de fond și apel au reținut o stare de fapt corespunzătoare

probelor din dosarul cauzei, probe pe care le-a analizat.

În raport de pericolul social

concret, de urmările faptei comise, dar și de împrejurările de natură a atenua

răspunderea penală, instanțele au făcut o corectă aplicare a prevederilor

legale referitoare la individualizarea pedepsei.

Instanțele au motivat că

reținerea circumstanțelor atenuante a fost rezultatul atitudinii sincere a

inculpatului în cursul procesului și au redus pedeapsa sub limita minimă

prevăzută de lege.

Curtea observă că pedeapsa

de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului este apropiată de limita

minimă a pedepsei prevăzută de lege.

Față de împrejurările

concrete a comiterii faptei și față de pericolul social al acesteia, pedeapsa

aplicată corespunde scopului prevăzut de art. 52 C. pen., o reducere a acesteia

sau suspendarea executării pedepsei ar face ca pedeapsa să nu-și producă

efectele urmărite de lege.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul

inculpatului, pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 132 din 11

noiembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 februarie 2009.