ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3859/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3859/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în
judecată înregistrată la Tribunalul Călărași la 27 decembrie 2005 sub nr. 2318/C/2005,
reclamanta SC A. SRL Adunații Copăceni a solicitat ca, în contradictoriu cu
pârâtul I.N.C.D.A. Fundulea, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin
care să dispună obligarea pârâtului la plata sumei totale de 558.662,28 RON, reprezentând
contravaloare semințe sorg și T.V.A.-ul aferent, ce rezultă din neexecutarea
obligațiilor derivate din contractul nr. 2766/21 aprilie 2004 încheiat între
menționatele părți.
Tribunalul Călărași, prin
sentința nr. 1652 din data de 30 august 2006, a admis acțiunea formulată de
către reclamanta SC A. SRL împotriva pârâtului I.N.C.D.A. Fundulea și a obligat
pârâtul la plata sumei de 558.662,28 RON, reprezentând contravaloare semințe
sorg și T.V.A., cu cheltuieli de judecată în sumă de 8.874 lei, taxă de timbru;
cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata onorariului de avocat
a fost respinsă.
Împotriva evocatei sentințe
a formulat apel pârâtul I.N.C.D.A. Fundulea.
Curtea de Apel București,
prin decizia nr. 88 din 14 februarie 2007, a respins, ca nefondat, apelul
declarat de către pârât și a obligat pârâtul să plătească reclamantei –
intimate suma de 1.400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva hotărârii
pronunțate în apel a declarat recurs pârâtul I.N.C.D.A. Fundulea, întemeiat pe
motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc. civ.
Recurentul – pârât a arătat,
în esență, în motivarea recursului că instanța de apel, menținând dispozițiile
instanței de fond, a interpretat greșit prevederile art. 1169 C. civ., instanța
apreciind că pârâtul nu a făcut dovada calcului reclamantei în comparație cu
prețurile practicate de către același pârât față de terți, în condiții
contractuale similare.
Recursul pârâtului este
fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin contractul de înmulțire
izolat în spațiu a liniilor consangvinizate de sorg, reclamanta SC A. SRL, în
calitate de executant avea obligația să însămânțeze o suprafață de teren cu
sămânță furnizată de pârâtul I.N.C.D.A. Fundulea, în calitate de beneficiar; să
asigure spațiul de izolare; să execute toate lucrările mecanice și manuale; să
predea cantitatea de produse ce rezultă din cultura contractată; să garanteze,
potrivit legii, calitatea produselor livrate, cantitățile de produse care nu
îndeplinesc condițiile minime de calitate rămânând la dispoziția executantului,
deci, a reclamantei.
Pentru produsele livrate,
beneficiarul, adică pârâtul, avea obligația să plătească executantului, deci,
reclamantei, prețul de achiziție (de contractare) stabilit de către beneficiar
– pârât, în condițiile în care buletinele de analiză ale laboratoarelor
autorizate corespundeau din punct de vedere al indicilor calitativi.
În acțiunea formulată de
către reclamanta – executantă, aceasta a solicitat obligarea pârâtului –
beneficiar, la plata contravalorii semințe sorg cu T.V.A., datorită
neexecutării de către acesta din urmă a obligațiilor ce rezultă din contractul nr.
2766 din 21 aprilie 2004.
Reclamanta a arătat că
beneficiarul – pârât nu a stabilit prețul, conform stipulațiilor contractuale,
așa încât, la calculul pretențiilor deduse judecății, reclamanta a procedat
prin raportare la prețul încasat de la pârât de la o altă societate comercială,
în baza unui contract cu același obiect.
Această afirmație apare ca
nedovedită în sensul că în dosar nu există nici un înscris care să ateste că
reclamanta a procedat la stabilirea prețului semințelor de sorg așa cum își
motivează modalitatea de calcul a pretențiilor atât în acțiunea introductivă,
cât și în apărările formulate în apel.
Ori, potrivit prevederilor art.
1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o
dovedească, principiu care se regăsește exprimat și în adagiul latin onus
probandi incumbit actori.
Întrucât procesul civil este
pornit de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată, acesta
are primul obligația să își dovedească pretențiile.
Cum evocatul principiu de
drept se constată a fi fost nesocotit de către instanța de apel în soluționarea
căii devolutive de atac, Curtea de Apel neimpunând dovada obligațiunii celui
care o face, ci celui care o primește, ca adevărată, inversând astfel
principiul obligativității probei statuat de art. 1169 C. civ., critică ce se
circumscrie motivului de recurs prevăzut de
art.
304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta
Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) din același cod, urmează să admită
recursul formulat de
pârâtul I.N.C.D.A. Fundulea, să caseze decizia recurată și să trimită
cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul
I.N.C.D.A. Fundulea împotriva deciziei nr. 88 din 14 februarie 2007 a Curții de
Apel București, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare
aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 noiembrie 2007.