ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3859/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Călărași la 27 decembrie 2005 sub nr. 2318/C/2005, reclamanta SC A. SRL Adunații Copăceni a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul I.N.C.D.A. Fundulea, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtului la plata sumei totale de 558.662,28 RON, reprezentând contravaloare semințe sorg și T.V.A.-ul aferent, ce rezultă din neexecutarea obligațiilor derivate din contractul nr. 2766/21 aprilie 2004 încheiat între menționatele părți. Tribunalul Călărași, prin sentința nr. 1652 din data de 30 august 2006, a admis acțiunea formulată de către reclamanta SC A. SRL împotriva pârâtului I.N.C.D.A.

Fundulea și a obligat pârâtul la plata sumei de 558.662,28 RON, reprezentând contravaloare semințe sorg și T.V.A., cu cheltuieli de judecată în sumă de 8.874 lei, taxă de timbru; cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata onorariului de avocat a fost respinsă. Împotriva evocatei sentințe a formulat apel pârâtul I.N.C.D.A. Fundulea. Curtea de Apel București, prin decizia nr. 88 din 14 februarie 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de către pârât și a obligat pârâtul să plătească reclamantei – intimate suma de 1.400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel. Împotriva hotărârii pronunțate în apel a declarat recurs pârâtul I.N.C.D.A. Fundulea, întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc.

civ. Recurentul – pârât a arătat, în esență, în motivarea recursului că instanța de apel, menținând dispozițiile instanței de fond, a interpretat greșit prevederile art. 1169 C. civ., instanța apreciind că pârâtul nu a făcut dovada calcului reclamantei în comparație cu prețurile practicate de către același pârât față de terți, în condiții contractuale similare. Recursul pârâtului este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prin contractul de înmulțire izolat în spațiu a liniilor consangvinizate de sorg, reclamanta SC A. SRL, în calitate de executant avea obligația să însămânțeze o suprafață de teren cu sămânță furnizată de pârâtul I.N.C.D.A.

Fundulea, în calitate de beneficiar; să asigure spațiul de izolare; să execute toate lucrările mecanice și manuale; să predea cantitatea de produse ce rezultă din cultura contractată; să garanteze, potrivit legii, calitatea produselor livrate, cantitățile de produse care nu îndeplinesc condițiile minime de calitate rămânând la dispoziția executantului, deci, a reclamantei. Pentru produsele livrate, beneficiarul, adică pârâtul, avea obligația să plătească executantului, deci, reclamantei, prețul de achiziție (de contractare) stabilit de către beneficiar – pârât, în condițiile în care buletinele de analiză ale laboratoarelor autorizate corespundeau din punct de vedere al indicilor calitativi.

În acțiunea formulată de către reclamanta – executantă, aceasta a solicitat obligarea pârâtului – beneficiar, la plata contravalorii semințe sorg cu T.V.A., datorită neexecutării de către acesta din urmă a obligațiilor ce rezultă din contractul nr. 2766 din 21 aprilie 2004. Reclamanta a arătat că beneficiarul – pârât nu a stabilit prețul, conform stipulațiilor contractuale, așa încât, la calculul pretențiilor deduse judecății, reclamanta a procedat prin raportare la prețul încasat de la pârât de la o altă societate comercială, în baza unui contract cu același obiect. Această afirmație apare ca nedovedită în sensul că în dosar nu există nici un înscris care să ateste că reclamanta a procedat la stabilirea prețului semințelor de sorg așa cum își motivează modalitatea de calcul a pretențiilor atât în acțiunea introductivă, cât și în apărările formulate în apel.

Ori, potrivit prevederilor art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, principiu care se regăsește exprimat și în adagiul latin onus probandi incumbit actori. Întrucât procesul civil este pornit de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată, acesta are primul obligația să își dovedească pretențiile. Cum evocatul principiu de drept se constată a fi fost nesocotit de către instanța de apel în soluționarea căii devolutive de atac, Curtea de Apel neimpunând dovada obligațiunii celui care o face, ci celui care o primește, ca adevărată, inversând astfel principiul obligativității probei statuat de art. 1169 C. civ., critică ce se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) din același cod, urmează să admită recursul formulat de pârâtul I.N.C.D.A. Fundulea, să caseze decizia recurată și să trimită cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul I.N.C.D.A. Fundulea împotriva deciziei nr. 88 din 14 februarie 2007 a Curții de Apel București, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2007.