ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4156/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4156/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1652 din 30 august 2006 pronunțată în dosarul nr. 2318/C/2006

al Tribunalului Călărași s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL

Adunații Copăceni împotriva pârâtei I.N.C.D.A. Fundulea, cu consecința

obligării acesteia la plata sumei de 5.586.622.790 lei (ROL) și 8.874 lei (RON)

cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a

reținut în esență că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei

anterior menționată cu motivarea că între părți s-a încheiat contractul din 21

aprilie 2004 de înmulțire a liniilor consangvinizate de sorg, de către

reclamantă din semințele puse la dispoziție de către beneficiara pârâtă. Deși

reclamanta și-a executat obligațiile contractuale, cultura de sorg fiind

inspectată de către specialiștii pârâtei, iar cultura a fost predată acesteia,

pârâta a refuzat plata prețului susținând că sămânța recoltată prezintă o cotă

de germinație insuficientă, fiind cuprinsă între 17 - 77%, adică sub STAS-ul

prevăzut de lege.

Astfel, reclamanta a arătat că sămânța predată

pârâtei corespunde calitativ deoarece la achiziționarea semințelor nu i s-a

transmis un buletin oficial cu privire la starea de sănătate a materialului

săditor, împrejurare confirmată prin actele de inspecție în câmp emise de I.N.C.S.

Giurgiu precum și prin lipsa obiecțiunilor pârâtei pe durata derulării ciclului

de producție, inclusiv la predarea-preluarea recoltei. Referitor la calculul

prețului reclamanta a precizat că potrivit clauzelor contractuale această

obligație revenea pârâtei, care însă a refuzat, să se conformeze, astfel că s-a

raportat la prețul încasat de la o altă societate.

În acest context, Tribunalul pe baza probelor

administrate în cauză, respectiv expertiza tehnică și declarațiile martorilor,

a arătat că părțile au recunoscut existența contractului și a clauzelor

acesteia. Producția de soia necontestată a fost recoltată în luna noiembrie

2004, în loc de luna octombrie a aceluiași an, depășirea termenului optim de

recoltare având efect asupra creșterii umidității, cu consecința scăderii gradului

de germinație. Aceste rezultate s-au produs din culpa pârâtei, care nu a dat

curs solicitării reclamantei de a alcătui un desfășurător de recoltare.

Prin urmare, culpa pârâtei fiind dovedită, aceasta

are obligația dezdăunării reclamantei, care și-a îndeplinit întocmai

obligațiile contractuale.

În plus, deși pârâta, conform contractului trebuia să

stabilească prețul produselor, nu și-a îndeplinit această obligație, motiv

pentru care, Tribunalul a admis prețul propus de reclamantă și practicat de

pârâtă cu alte societăți, potrivit actelor depuse la dosar, și în consecință a

admis acțiunea reclamantei.

Apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat

prin decizia comercială nr. 88 din 14 februarie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială.

În argumentarea soluției pronunțate, Curtea de Apel a

înlăturat excepția invocată de pârâta privind neexecutarea contractului de

către intimata-reclamantă, cu motivarea că, deși, în conformitate cu art. 3 din

contract executantul, adică reclamanta, s-a obligat să garanteze calitatea produselor

livrate, aprecierea încălcării acestei obligații și stabilirea culpei

contractuale care a determinat calitatea necorespunzătoare a produselor trebuie

analizată în raport de modul în care părțile contractante și-au respectat

obligațiile asumate. Or, sub acest aspect, expertiza efectuată în cauză a

stabilit culpa pârâtei, care nu și-a îndeplinit obligația de a dispune

efectuarea recoltării la timp, ceea ce a influențat negativ calitatea

semințelor. În plus, culpa reclamantei nu a fost dovedită, raportat la

obligațiile contractuale care îi reveneau.

De asemenea, în privința prețului, instanța de apel a

arătat, deși potrivit art. 8 din contract, pârâta era obligată să stabilească

suma datorată cu acest titlu, nu și-a îndeplinit nici această obligație,

situație în care, justificat acesta a fost determinat, la solicitarea

reclamantei și pe baza expertizei.

Prin decizia nr. 3859 din 28 noiembrie 2077 pronunțată

în dosarul nr. 9777/2/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

s-a admis recursul pârâtei, decizia fiind casată, iar cauza trimisă spre

rejudecare, reținându-se incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ., derivat din

aplicarea greșită a prevederilor art. 1169 C. civ.

Investită în acest mod, Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 71 din 15 februarie 2010,

pronunțată în dosarul nr. 1531/2/2008, a admis apelul pârâtei și a schimbat în

parte sentința atacată în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 304.880

lei către reclamantă reprezentând contravaloare produse și TVA.

Pentru a proceda astfel, instanța de apel, a arătat că

potrivit art. 315 alin. (1) și (3) C. proc. civ., urmează a analiza toate

motivele invocate prin cererea de apel, deoarece s-a dispus casarea în

întregime a deciziei atacate.

Din această perspectivă, raportat la obligațiile contractuale

asumate de părți și pe baza raportului de expertiză tehnică agricolă

administrat în prima instanță, Curtea de Apel a concluzionat că reclamanta și-a

îndeplinit întocmai obligațiile contractuale asumate, etapele impuse prin

tehnologia producerii seminței de sorg au fost respectate, fapt confirmat de

cercetătorul ce a asigurat asistența tehnică, la termenul optim pentru

recoltare, dată la care semințele aveau indicii de calitate impuși, fiind

irelevant că ulterior acestui moment, ca urmare a recoltării târzii prin

buletinele de analiză întocmite conform art. 8 din contract s-a constatat calitatea

inferioară a acestora.

În consecință, culpa aparține beneficiarului care nu

a fost în măsură să asigure condițiile optime recoltării și livrării, din cauza

lipsei unui uscător, astfel încât, pârâta urmează să achite despăgubirile

cuvenite pentru produsele livrate de reclamantă.

În privința cuantumului acestora au fost avute în

vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză și a răspunsului

la obiecțiuni. În condițiile în care părțile nu au prevăzut prețul la care se

vor deconta semințele ce nu se încadrează în indicii de calitate, s-a apreciat

că singurul preț ce poate fi stabilit este cel raportat la prețul sorgului

furajer luându-se în considerare și cheltuielile indirecte ale producției prin

raportare la evidențele contabile și rata profitului, criterii potrivit cărora,

instanța de apel a arătat că despăgubirile datorate pentru produsele livrate,

potrivit art. 1073 C. civ., sunt în cuantum de 304.880 lei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele

părți.

Reclamanta SC A. SRL, critică decizia pentru motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor recurenta susține că hotărârea

este lipsită de temei legal, deoarece deși instanța de apel a constatat că

societății reclamante nu i se poate imputa nicio culpă în executarea

obligațiilor contractuale, ci dimpotrivă, culpa aparține pârâtei, totuși

acțiunea a fost admisă doar în parte, cuantumul pretențiilor reprezentând

contravaloarea produselor livrate, fiind redus nejustificat, astfel că reclamanta

este prejudiciată.

Prin urmare, în condițiile în care arată recurenta,

și-a îndeplinit obligațiile stabilite convențional prin art. 3 din contract,

iar pârâta și le-a neglijat pe cele cuprinse în art. 8 și art. 9, împrejurare

stabilită prin probele administrate, se impunea admiterea în totalitate a

despăgubirilor solicitate.

Pe de altă parte, semințele produse, fiind forme

parentale, adică superioare din punct de vedere biologic celor de sorg furajer,

este greșită luarea în considerare a prețului practicat pentru aceste din urmă

semințe, cu consecința că expertul a calculat eronat despăgubirile, iar decizia

astfel pronunțată este nelegală.

Pârâta I.N.C.D.A. Fundulea critică decizia pentru

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ.

În mod concret recurenta invocă faptul că instanța de

apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești, înlocuind acordul de voință

al părților prin stabilirea unui preț cu care niciuna dintre părțile

contractante nu a fost de acord.

Pe de altă parte, prin contractul din litigiu s-a

convenit ca prețul să fie stabilit ulterior de una dintre părți, astfel că

instanța nu poate stabili prețul contractului la simpla solicitare a

celeilalte.

De asemenea, susține recurenta, prin al doilea motiv

de recurs, decizia este nelegală și din perspectiva modului de aplicare a

prevederilor art. 1073 C. civ.

Sub acest aspect era necesară verificarea îndeplinirii

condițiilor ce atrag răspunderea civilă delictuală, respectiv existența faptei

ilicite, a prejudiciului suferit, cuantumul cert și actual al acestuia și

legătura de cauzalitate.

Aceste condiții, arată recurenta, nu se regăsesc în

speță, iar instanța de apel a omis examinarea cauzei în această privință și a

apreciat eronat probele administrate în cauză a ignorând faptul că obligațiile reclamantei

de a asigura calitatea produselor sunt clauze esențiale ale contractului, care

nu au fost însă executate, astfel că hotărârea pronunțată este lipsită de temei

legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor

invocate și dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea, constată că sunt

nefondate.

Se impune însă precizarea că potrivit art. 304 C.

proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru

motivele de nelegalitate în situațiile limitativ prevăzute de lege.

În aceste condiții, Curtea observă că ambele

recurente invocă și motive de netemeinicie ale deciziei recurate, care nu vor

fi însă examinate deoarece modul de interpretare al probelor administrate,

excede controlului de legalitate fiind atributul exclusiv al primei instanțe și

respectiv al celei de apel în considerarea caracterului devolutiv al acestei

căi de atac.

Astfel, potrivit art. 1 (obiectul contractului din

litigiu constă în prestarea de către reclamantă, în calitate de executant, în

folosul pârâtei, respectiv a beneficiarului, a lucrărilor constând în

înmulțirea liniilor consangvinizate de sorg izolate în spațiu.

În conformitate cu art. 3 al convenției, executantul

are obligația de a însămânța suprafața de teren, cu sămânța furnizată de

beneficiar, de a executa toate lucrările mecanice și manuale potrivit

tehnologiei puse la dispoziție de beneficiar, de a preda întreaga cantitate de produse

rezultată din cultura contractată și de a garanta, potrivit legii, calitatea produselor

livrate, urmând ca cele care nu îndeplinesc condițiile minime de calitate să

rămână la dispoziția sa.

Din această perspectivă, contrar susținerilor recurentei

reclamante, prin decizia recurată deși s-a reținut argumentat lipsa culpei

reclamantei în îndeplinirea obligațiilor contractuale astfel cum au fost stabilite

prin art. 3, o atare constatare nu justifică însă admiterea în întregime a sumelor

solicitate cu titlu de despăgubiri.

În această privință, instanța de apel, rejudecând cauza

în conformitate cu prevederile art. 315 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și

potrivit dispozițiilor din decizia de casare, a apreciat, pe baza expertizei

efectuată în cauză și a criteriilor avute în vedere expert - concluzii nu pot

fi examinate în această etapă procesuală – că despăgubirile datorate pentru

produsele livrate, potrivit art. 1073 C. civ. sunt în cuantum de 304.880 lei.

Prin urmare, acordarea despăgubirilor în aceste

limite, nu este în contradicție cu inexistența culpei reclamantei în executarea

contractului, ci a rezultat din probele administrate în cauză în acest scop

fiind determinate pe baza decontului privind costurilor pentru lucrările

executate și a prețului stabilit prin raportare la cele practicate de pârâtă

pentru produse similare.

Procedând astfel, instanța de apel a pronunțat o

soluție legală, situație în care se va reține că sunt nefondate criticile reclamantei

derivate din aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1073 C. civ.

Concluzia este identică și în privința criticilor

formulate de recurenta-pârâtă referitor la motivul de recurs întemeiat pe

prevederile art. 304 pct. 4 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 8 din contractul părților,

beneficiarul, adică pârâta, este obligat să plătească executantului pentru

produsele livrate, prețul de achiziție (contractare) stabilit de I.N.C.D.A. Fundulea.

Rezultă, așadar, că prețul lucrărilor nu este

determinat, ci numai determinabil, pe baza prețurilor stabilite și acceptate de

beneficiar pentru executarea unor lucrări similare.

Față de refuzul constant al pârâtei de a-și îndeplini

obligația contractuală constând în stabilirea prețului, este justificată

solicitarea reclamantei de a obține executarea acestei obligații prin

promovarea cererii de chemare în judecată, în conformitate cu prevederile art. 1073

C. civ. fără ca hotărârea pronunțată în aceste condiții să echivaleze cu

substituirea acordului de voință al părților, astfel cum eronat susține

recurenta.

În privința celui de al doilea motiv de recurs prin

care pârâta invocă încălcarea și aplicarea greșită a legii, contrar

susținerilor recurentei, acțiunea formulată de reclamantă nu se întemeiază pe

răspunderea civilă delictuală, astfel că examinarea condițiilor care antrenează

acest tip de răspundere era inutilă și lipsită de interes juridic. Temeiul de

drept al acțiunii reclamantei l-a constituit art. 1073 C. civ., respectiv o

acțiune în răspundere contractuală derivată din neîndeplinirea unor obligații

asumate convențional, iar decizia recurată este legală, din perspectiva modului

de aplicare a acestei prevederi, astfel cum s-a menționat și în legătură cu recursul

reclamantei.

Sub acest aspect plata contravalorii produselor

livrate este condiționată, potrivit art. 8 din contract de confirmarea

indicilor calitativi prin buletinele de analiză eliberate de laboratoare autorizate,

fiind prin urmare necesară stabilirea culpei în obținerea unor produse inferioare

calitativ.

Din această perspectivă, în mod justificat s-a

reținut prin hotărârea atacată că deteriorarea calității producției de semințe

de sorg a fost cauzată de neîndeplinirea de către pârâtă a obligației sale

contractuale de a dispune recoltarea și livrarea în perioada optimă și nu este

rezultatul neefectuării de către reclamantă a lucrărilor mecanice sau manuale,

necesare în acest scop.

În consecință, recursurile formulate sunt nefondate

și vor fi respinse în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

reclamanta SC A. SRL București și de pârâtul I.N.C.D.A. Fundulea împotriva

deciziei nr. 71 din 15 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2010.