ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4162/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 3 octombrie 2005 reclamanta fundația D.P. în contradictoriu cu pârâta RA A.P.P.S. a

solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare

cumpărare având ca obiect baza C..

În motivarea acțiunii reclamanta arată

că, la data de 24 noiembrie 2004 a început procedura de negociere directă în

vederea vânzării bazei C. aflată în proprietatea privată a statului și în

administrarea pârâtei, iar în urma negocierii s-a încheiat procesul verbal nr.

12.295 prin care pârâta s-a obligat să vândă și reclamanta să cumpere baza C.

în schimbul unui preț determinat de 3.123.445 Euro.

Reclamanta susține că procesul verbal are

natura juridică a unei promisiuni literale de vânzare-cumpărare, întrucât

stabilește că încheierea contractului să se facă în termen de 20 de zile de la

semnarea sa, imediat după plata avansului de 20% din preț și ulterior prin

procesul verbal nr. 293 din 12 ianuarie 2005 termenul limită pentru încheierea

contractului s-a stabilit la 1 februarie 2005.

Reclamanta mai arată că a cerut pârâtei

cu adresa nr. 797 din 28 ianuarie 2005, informații în legătură cu prezentarea pentru încheierea tranzacției însă pârâta le-a comunicat faptul că la data

de 28 ianuarie 2005 nu se poate încheia contractul de vânzare-cumpărare, din

cauza unor formalități ce trebuie îndeplinite de către un evaluator autorizat,

determinate de modificarea Codului fiscal în materia TVA și consideră

atitudinea pârâtei ca fiind un refuz nejustificat de a încheia contractul de

vânzare.

Împrejurarea că la data de 3 martie 2005 Guvernul României a adoptat H.G. nr. 160/2005, prin care a transmis imobilul

în litigiu din proprietatea privată a statului în administrarea RAA.P.P.S. în

proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerului Educației și

Cercetării, susține reclamanta, îi aduce o vătămare a drepturilor sale și arată

că a demarat separat procedura de anulare a acestui act administrativ.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 289 din 30 ianuarie 2008 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă,

ca neîntemeiată, a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 160/2005

invocată de reclamantă și a respins acțiunea completată, formulată de

reclamantă ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că întrucât reclamanta

nu a plătit avansul de 70% din prețul total al vânzării, nu se poate pronunța o

hotărâre care să țină loc de contract de vânzare cumpărare.

Cu privire la capătul de cerere privind

despăgubirile reprezentând investițiile realizate asupra bazei sportive,

instanța a apreciat că, acestea sunt folosite în continuare de reclamantă în

baza contractului de locațiune valabil până în anul 2012, acestea vor putea

face obiectul unei acțiuni izvorâte din relațiile contractuale.

Împotriva acestei soluții au declarat

recurs atât reclamanta fundația D.P. cât și pârâta RA A.P.P.S.

În recursul său reclamanta susține în

esență că, sentința trebuie, în principal casată cu trimitere spre rejudecare,

pentru a se administra probe inclusiv pe capătul subsidiar de cerere, pe care

instanța l-a respins, fără a-l analiza.

În ce privește excepția de nelegalitate a

H.G. nr. 160/2005, reclamanta arată că instanța de fond nu a motivat

respingerea acestei excepții.

Privitor la pronunțarea unei hotărâri

care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, reclamanta susține că s-a

aflat în imposibilitate de a plăti avansul de 70% din preț, întrucât nu i-au

fost puse la dispoziție documentele necesare și nici nu exista certitudinea

încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Pârâta A.P.P.S., în recursul său susține

în esență că instanța de fond nu a avut în vedere apărările formulate de ea, cu

privire la lipsa calității procesuale pasive.

Pentru considerentele ce se vor expune în

continuare, ambele recursuri urmează a fi respinse ca nefondate.

Referitor la recursul pârâtei, Curtea

reține că între reclamanta intimată și pârâta A.P.P.S. s-a încheiat procesul

verbal din 26 noiembrie 2004, prin care s-a stabilit încheierea unui contract

de vânzare cumpărare a bazei C., formată din construcții și terenul aferent de

57.093,95 mp.

Până la data de 14 martie 2005, când s-a publicat în M. Of. nr. 215, H.G. nr. 160/2005, prin care aceste imobile au

fost trecute din proprietatea privată în proprietatea publică a statului și din

administrarea RA A.P.P.S. în administrarea Ministerului Educației și

Cercetării, reclamanta nu a plătit avansul din prețul de vânzare cumpărare.

Negocierea fiind încheiată între reclamantă și RA A.P.P.S. este lipsit de

relevanță faptul că după emiterea H.G. nr. 160/2005, imobilele în litigiu au

revenit în patrimoniul RAA.P.P.S., potrivit H.G. nr. 265/2005.

Așa fiind, în mod corect instanța de fond

a respins excepția calității procesuale pasive a pârâtei.

În legătură cu recursul reclamantei se

susține că prin emiterea H.G. nr. 160/2005 i-a fost vătămat dreptul de a încheia

contractul de vânzare cumpărare a bazei C.

La data de 26 noiembrie 2004 a fost încheiat procesul verbal de negocieri nr. 12295, fiind stabilită vânzarea cu plata în

rate. Prin acest act, fundația s-a obligat să achite avansul de 70% din preț în

termen de 20 de zile de la data semnării acestui act.

Întrucât reclamanta a solicitat de două

ori prelungirea termenului de plată a avansului, cu motivarea că formalitățile

de obținere a creditului erau în întârziere, s-a încheiat un alt proces verbal

cu nr. 293 din 12 ianuarie 2005, în care s-a prevăzut că, în cazul neachitării

până la 1 februarie 2005 a avansului din preț, negocierea este nulă de drept.

Deoarece recurenta reclamantă nu și-a

îndeplinit obligația achitării la termenele stabilite succesiv a avansului din

preț, potrivit contractului de negociere, încheierea contractului de vânzare

cumpărare nu a putut fi perfectată din culpa acesteia.     Așa fiind, în mod

corect instanța de fond a apreciat că nu poate pronunța o hotărâre care să țină

loc de act de vânzare-cumpărare.

Cu privire la motivul de recurs

reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate de reclamantă la imobilele

bazei C. și acesta va fi respins ca nefondat, recurenta-reclamantă având

posibilitatea ca în anul 2012, la încetarea contractului de locațiune să le

solicite, întrucât acestea se află până la acea dată în folosința sa.

Având în vedere cele mai sus expuse,

ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile

declarate de reclamanta fundația D.P. și de pârâta RA A.P.P.S. împotriva

sentinței civile nr. 289 din 30 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2008.