ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2822/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr.77 din 17 martie 2008, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea petentului S.D. împotriva rezoluției nr. 1307/P/2007 din 07 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că petentul a formulat plângere penală prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatei, magistrat C.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu, dat fiind că la data de 23 august 2007 ar fi redactat în fals, prin antedatare, încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 29 iunie 2007, prin care i-a fost respinsă, în scopul de a-l prejudicia, cererea de reexaminare a amenzii aplicate prin încheierea de ședință din data de 28 mai 2007. Se susține că și grefierul Z.S.

ar fi săvârșit aceleași fapte. De asemenea, petentul susține că încheierea nu a fost trecută în condica de pronunțări, iar la data de 10 iulie 2007, când a solicitat dosarul spre studiu, i s-a spus că acesta se află în fișetul judecătorului, care este plecat în concediu de odihnă, împrejurare care l-a determinat pe petent să creadă că la acea dată încheierea nu era redactată, acest lucru fiind făcut ulterior. Prin rezoluția nr.1307/P/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimate, cu motivarea că judecătorul este în drept să aplice amenzi judiciare persoanelor care nu se conformează dispozițiilor instanței și că redactarea oricărei hotărâri se face ulterior datei pronunțării, judecătorul fiind în imposibilitate de a redacta hotărârile în chiar ziua în care se pronunță.

De asemenea, s-a apreciat că imposibilitatea de prezentare a unei părți la termenul de judecată fixat nu împiedică soluționarea cauzei, dacă procedura de citare este îndeplinită, iar aspectele invocate de petent nu prezintă conotație penală. Plângerea formulată de petent împotriva rezoluției procurorului de caz a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin rezoluția nr. 1853/11/2/2007 din 29 noiembrie 2007. Instanța de fond a constatat că la data de 28 mai 2007, petentul și numitul S.D.M. au fost amendați de instanța de judecată cu 100 lei fiecare pentru că nu au depus diligentele necesare pentru efectuarea unor constatări, la rândul lor necesare pentru efectuarea unei expertize în cauză, pentru care fuseseră acordate 17 termene de judecată.

Instanța a constatat că soluțiile pronunțate de instanță nu pot fi cenzurate pe calea unor plângeri penale, fără temei juridic și fără a se invoca împrejurări cu caracter penal. Referitor la faptul că încheierea de ședință prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a amenzii judiciare formulată de petent nu ar fi fost trecută în condica de ședință și ar fi fost redactată ulterior pronunțării ei, instanța de fond a constatat că redactarea unei hotărâri judecătorești are loc ulterior pronunțării, această împrejurare fiind prevăzută expres de dispozițiile procedurale civile și penale.

Se constată de asemenea, că, urmare a relațiilor solicitate de la Judecătoria Sector 6 București, dat fiind că listele de ședință din camera de consiliu pentru data de 28 iunie 2007 au fost comunicate cu întârziere serviciului arhivă, o parte din cererile cu termen de soluționare 28 iunie 2007 au fost trecute în condică după cererile cu termen de judecată 29 iunie 2007. Împotriva sentinței a formulat recurs petentul, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie, în esență aceleași ca și în plângerea inițial formulată. Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și pe fond, trimiterea cauzei la procuror în vederea reluării cercetării penale față de intimate, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, înșelăciune și fals intelectual.

Examinând hotărârea în raport de criticile recurentului, ca și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare: Potrivit art. 289 C. pen., constituie infracțiunea de fals intelectual falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcționar aflat în exercițiul atributiunilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări. Potrivit art. 246 C. pen., constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta, cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.

Raportând situația de fapt rezultată din actele și lucrările dosarului la conținutul constitutiv al infracțiunilor în raport de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, Înalta Curte constată că în mod justificat organul de urmărire penală și prima instanță au reținut inexistența faptelor. Prin cererea formulată la data de 25 iunie 2007, petentul a solicitat instanței reexaminarea amenzii judiciare aplicată prin încheierea de ședință din data de 28 iunie 2007, cerere respinsă prin încheierea din data de 29 iunie 2007 de intimata C.M., din constituirea completului făcând parte și intimata Z.S., grefieră. Redactarea încheierii a avut loc ulterior datei pronunțării, dar pronunțarea soluției s-a făcut în ședința publică din data de 29 iunie 2007. Ceea ce se pronunță în ședința publică este minuta hotărârii, urmând ca argumentele de fapt și de drept care stau la baza hotărârii să se detalieze ulterior în cuprinsul hotărârii motivate.

Procedând în acest mod, intimatele s-au conformat dispozițiilor procedurale în materie, astfel că în activitatea lor nu se poate constata vreun act material cu relevanță infracțională. Din adresa nr. 12896/303/2005 din data de 22 februarie 2008 emisă de Judecătoria sector 6 București rezultă că cererile înregistrate pentru termenul din 29 iunie 2007 în condica de ședință s-au soluționat la data stabilită în acest sens, și înscrierea în condică a soluției se face la data adoptării. Consemnarea unor soluții din data de 28 iunie 2007 după înscrierea soluțiilor cu termen la data de 29 iunie 2007 s-a datorat comunicării cu întârziere a listelor de ședință din 28 iunie 2007 către serviciul arhivă, liste care nu au mai putut fi înregistrate înainte de înregistrările pentru data de 29 iunie 2007. Prin urmare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge recursul petentului ca nefondat. Nu se poate lua în discuție și existența infracțiunii de înșelăciune la care face referire recurentul în motivele scrise, întrucât aceasta nu a constituit obiectul rezoluției de netrimitere în judecată și procedurii prealabile de soluționare a plângerii petentului.Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.; PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul S.D. împotriva sentinței penale nr. 77 din 17 martie 2008 a Curții de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2008.