ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2822/2008

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

Prin sentința

penală nr.77 din 17 martie 2008, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea

petentului S.D. împotriva rezoluției nr. 1307/P/2007 din 07 noiembrie 2007 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru

a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că petentul a formulat

plângere penală prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a

intimatei, magistrat C.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual

și abuz în serviciu, dat fiind că la data de 23 august 2007 ar fi redactat în

fals, prin antedatare, încheierea de ședință din camera de consiliu din data de

29 iunie 2007, prin care i-a fost respinsă, în scopul de a-l prejudicia,

cererea de reexaminare a amenzii aplicate prin încheierea de ședință din data

de 28 mai 2007.

Se susține că și grefierul Z.S. ar fi săvârșit

aceleași

fapte.

De

asemenea, petentul susține că încheierea nu a fost trecută în condica de

pronunțări, iar la data de 10 iulie 2007, când a solicitat dosarul spre studiu,

i s-a spus că acesta se află în fișetul judecătorului, care este plecat în

concediu de odihnă, împrejurare care l-a determinat

pe petent să creadă că la acea dată încheierea nu era redactată, acest

lucru

fiind făcut ulterior.

Prin

rezoluția nr.1307/P/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a

dispus neînceperea urmăririi penale față de intimate, cu motivarea că

judecătorul este în drept să aplice amenzi judiciare persoanelor care nu se

conformează dispozițiilor instanței și că

redactarea

oricărei hotărâri se face ulterior datei pronunțării, judecătorul

fiind

în imposibilitate de a redacta hotărârile în chiar ziua în care se pronunță.

De asemenea, s-a apreciat că imposibilitatea de

prezentare a unei

părți la termenul de judecată fixat nu împiedică

soluționarea cauzei, dacă procedura de citare este îndeplinită, iar aspectele

invocate de petent nu prezintă conotație penală.

Plângerea formulată de petent împotriva

rezoluției procurorului de caz a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul

general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București, prin

rezoluția nr. 1853/11/2/2007 din 29 noiembrie 2007.

Instanța de fond a constatat că la data de 28 mai

2007, petentul și

numitul S.D.M. au fost amendați de instanța de

judecată cu

100 lei fiecare pentru că

nu au depus diligentele necesare pentru efectuarea unor constatări, la rândul

lor necesare pentru efectuarea unei expertize în cauză, pentru care fuseseră

acordate 17 termene de judecată.

Instanța

a constatat că soluțiile pronunțate de instanță nu pot fi cenzurate pe calea

unor plângeri penale, fără temei juridic și fără a se invoca împrejurări cu

caracter penal.

Referitor la faptul că încheierea de

ședință prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a amenzii judiciare

formulată de petent nu ar fi fost trecută în condica de ședință și ar fi fost

redactată ulterior pronunțării ei, instanța de fond a constatat că redactarea

unei hotărâri judecătorești are loc ulterior pronunțării, această împrejurare fiind

prevăzută expres de dispozițiile procedurale civile și penale.

Se constată de asemenea, că, urmare a

relațiilor solicitate de la

Judecătoria

Sector 6 București, dat fiind că listele de ședință din camera

de

consiliu pentru data de 28 iunie 2007 au fost comunicate cu întârziere

serviciului arhivă, o parte din cererile cu termen de soluționare 28 iunie 2007

au fost trecute în condică după cererile cu termen de judecată 29 iunie 2007.

Împotriva sentinței a formulat recurs

petentul, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie, în esență aceleași

ca și în plângerea inițial formulată.

Se solicită admiterea recursului,

casarea hotărârii și pe fond,

trimiterea

cauzei la procuror în vederea reluării cercetării penale față de intimate, în

ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu,

înșelăciune

și fals intelectual.

Examinând hotărârea în raport de

criticile recurentului, ca și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce

se vor

expune în continuare:

Potrivit art. 289 C. pen., constituie

infracțiunea de fals intelectual falsificarea unui înscris oficial cu prilejul

întocmirii acestuia de către un funcționar aflat în exercițiul atributiunilor

de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare

adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau

împrejurări.

Potrivit art. 246 C. pen., constituie

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta

funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu

știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin

aceasta, cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.

Raportând situația de fapt rezultată din

actele și lucrările dosarului la conținutul constitutiv al infracțiunilor în

raport de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, Înalta Curte constată

că în mod justificat

organul de

urmărire penală și prima instanță au reținut inexistența faptelor.

Prin cererea formulată la data de 25

iunie 2007, petentul a solicitat instanței reexaminarea amenzii judiciare

aplicată prin încheierea de

ședință din

data de 28 iunie 2007, cerere respinsă prin încheierea din data

de 29

iunie 2007 de intimata C.M., din constituirea completului făcând parte și

intimata Z.S., grefieră.

Redactarea încheierii a avut loc

ulterior datei pronunțării, dar

pronunțarea

soluției s-a făcut în ședința publică din data de 29 iunie 2007.

Ceea ce se pronunță în ședința publică

este minuta hotărârii,

urmând ca argumentele

de fapt și de drept care stau la baza hotărârii să

se detalieze ulterior

în cuprinsul hotărârii motivate.

Procedând în acest mod, intimatele s-au

conformat dispozițiilor procedurale în materie, astfel că în activitatea lor nu

se poate constata vreun act material cu relevanță infracțională.

Din adresa nr. 12896/303/2005 din data

de 22 februarie 2008 emisă de Judecătoria sector 6 București rezultă că

cererile înregistrate pentru termenul din 29 iunie 2007 în condica de ședință

s-au soluționat la data

stabilită în acest

sens, și înscrierea în condică a soluției se face la data

adoptării.

Consemnarea

unor soluții din data de 28 iunie 2007 după înscrierea

soluțiilor

cu termen la data de 29 iunie 2007 s-a datorat comunicării cu întârziere a

listelor de ședință din 28 iunie 2007 către serviciul arhivă, liste care nu au

mai putut fi înregistrate înainte de înregistrările pentru data de 29 iunie 2007.

Prin urmare, constatând că hotărârea

primei instanțe este

temeinică și legală, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge

recursul petentului ca nefondat.

Nu se poate lua în discuție și existența

infracțiunii de înșelăciune la care face referire recurentul în motivele

scrise, întrucât aceasta nu a constituit obiectul rezoluției de netrimitere în

judecată și procedurii prealabile de soluționare a plângerii petentului.Văzând

și

disp. art. 192

alin. (2) C.

proc. pen.;

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționarul S.D. împotriva sentinței penale nr. 77 din 17 martie 2008 a

Curții de Apel București, secția

II

penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar să

plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.          Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

septembrie 2008.