ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 617/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 665 din 25

aprilie 2007 a Tribunalului Bacău, secția comercială și contencios

administrativ, dată în urma declinării competenței dispusă prin sentința civilă

nr. 11879 din 4 decembrie 2006 a Judecătoriei Bacău, a fost admisă acțiunea

reclamantei SC S.C. SRL Bacău și în contradictoriu cu pârâta SC E. SRL Bacău

s-au constatat terminate la data de 29 iulie 2005 lucrările ce au făcut

obiectul contractelor nr. 126 din 18 martie 2005 și nr. 141 din 31 martie 2005.

Prin aceeași sentință pârâta a fost

obligată să restituie reclamantei garanția de bună execuție în valoare de

585,19 lei – sumă corectată ulterior la 23.585,19 lei prin încheierea dată în

camera de consiliu la 22 februarie 2008 în temeiul dispozițiilor art. 281 C.

proc. civ., plus penalități de întârziere de 0,15% pe zi întârziere, începând

cu 27 iulie 2005 și până la restituirea garanției, cu cheltuieli de judecată

aferente taxelor de timbru.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a

reținut, în esență, că prin cele două contracte pe care reclamanta și-a

întemeiat acțiunea reclamanta s-a obligat să execute pentru pârâtă lucrările de

șarpantă, scara de acces și înlocuire Sotonyp la mansarda imobilului din Bacău,

, până la 15 mai 2005, precum și fațada aceleiași clădiri, până la 22 mai 2005,

lucrări pentru care pârâta a semnat devizele de lucrări fără obiecțiuni dar

ulterior a refuzat să le recepționeze.

La 18 iulie 2005 Inspectoratul de Stat în

Construcții a recepționat structura șarpantei în prezența ambelor părți, încheindu-se

procesul-verbal nr. 230, pârâta nedând ulterior curs invitației reclamantei din

13 septembrie 2005 de a recepționa și restul lucrărilor convenite, terminate

încă din 29 iulie 2005, deși avea această obligație contractuală, ci, din

contră, la 22 februarie 2006 împreună cu proiectantul a încheiat în absența

reclamantei un proces verbal de constatare a unor deficiențe la șarpantă, act

înlăturat de instanță pentru neîndeplinirea cerințelor art. 1176 C. civ.

Deși pârâta a pretins reclamantei

autorizație de ignifugare emisă de Grupul de pompieri „Maior Ene” reclamanta a

făcut dovada că are certificat de competență în executarea lucrărilor de

ignifugare emis de Inspectoratul General al Corpului de Pompieri Militari,

inclusiv procesul verbal de recepție a produsului, așa încât a apreciat că

reclamanta a executat lucrările la care s-a obligat, cu atât mai mult cu cât

pârâta a închiriat spațiul respectiv în care funcționează în prezent Oficiul

Registrului Comerțului Bacău și a obligat pârâta să restituie garanția de bună

execuție, conform art. 4.3 din contracte, plus penalități aferente, convenite

în art. 6.1 din contracte, până la restituirea efectivă.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 20 din 11 martie

2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, având în vedere atât probele de la fond cât și expertiza efectuată în

apel.

Astfel, instanța de apel a reținut că

deși pârâta a susținut că lucrările efectuate de reclamantă la șarpantă au fost

deficitare, în fapt, cu ocazia expertizei, nu s-au putut verifica susținerile

pentru că mansarda era lambrisată iar pârâta a susținut că ar fi remediat

respectivele deficiențe cu o altă firmă în construcții.

Privitor la fațadă s-a reținut că deși

s-au constatat fisuri, crăpături, exfolieri acestea se datorează atât timpului

scurt convenit pentru execuție în detrimentul tehnologiei tipice de realizare,

cât și modului defectuos de întreținere și de protecție necorespunzătoare,

aceste aspecte neținând însă de execuție.

Cum pârâta apelantă a semnat fără

obiecțiuni recepția preliminară, devizele de lucrări și nu a notificat în nici

un mod pe reclamantă cum că lucrările n-ar fi fost corespunzătoare s-a

considerat ca nejustificat refuzul său de a întocmi recepția finală așa încât

s-a apreciat că acțiunea reclamantei temeinic și legal a fost admisă la fond.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta solicitând modificarea ei pentru nelegalitate, iar pe fond

respingerea acțiunii reclamantei.

În dezvoltarea motivelor de recurs

recurenta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., critică

decizia din apel pentru că s-a pronunțat asupra restituirii garanției de bună

execuție fără să fi fost investită cu o cerere privitoare la îndeplinirea

condițiilor pentru restituire, respectiv, că toate lucrările s-au executat și

că ele corespund cantitativ și calitativ.

Ori, apreciază recurenta, garanția nu putea

fi restituită decât în condițiile în care s-ar fi dovedit că lucrările sunt în

totalitate executate și sunt corespunzătoare, aspecte contrazise de expertiza

efectuată în apel, de adresele prin care ea a solicitat reclamantei remedierea

deficiențelor, precum și de clauzele contractuale, greșit interpretate.

Cum procesul verbal de recepție finală nu

s-a încheiat din culpa reclamantei, care nu a executat corespunzător lucrările,

greșit instanța de apel a respins apelul său și i-a reținut pasivitatea și culpa

de a nu fi promovat nici o acțiune în justiție contra pârâtei, rețineri

contrazise de probele administrate de ea.

Intimata reclamantă nu a formulat

întâmpinare.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta:

Chiar dacă recurenta, cu ocazia

concluziilor orale, a dezvoltat și critici ce nu se regăsesc în recursul

declarat și motivat în termenul legal, analiza Curții se va rezuma doar la

criticile invocate în termen legal.

În acest context Curtea reține că

potrivit art. 4.3 din contractele nr. 126 din 18 martie 2005 și nr.141 din 31

martie 2005, clauze identice, părțile au convenit că beneficiarul, pârâta în

speță, va reține în contul său o garanție de bună execuție de 8% din valoarea

situațiilor lunare, garanție ce va fi restituită în proporție de 70% la

încheierea procesului verbal de recepție iar restul de 30% la expirarea

termenului de garanție de 1 an.

Deși recurenta critică restituirea

acestei garanții deoarece instanța nu ar fi fost investită cu o cerere în

sensul verificării îndeplinirii condițiilor restituirii, Curtea apreciază

critica drept nefondată deoarece calitatea lucrărilor a format obiectul

apărărilor recurentei în apel și obiectivele expertizei tehnice dispuse în

această fază procesuală prin încheierea din 23 octombrie 2007, probă

administrată în prezența delegatului recurentei, a se vedea fila 36 apel, și la

care apelanta nu a formulat obiecțiuni.

În consecință nu se poate susține că

instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor

art. 4.3 din contract și că a dispus restituirea garanției fără a exista un

proces-verbal de recepție câtă vreme intimata reclamantă a dovedit că pârâta a

fost cea care a tergiversat recepția, iar reținerea instanței de fond că

lucrările contractate au fost finalizate la 29 iulie 2005 nu a format obiectul

căilor de atac.

În consecință, Curtea apreciază că

recursul pârâtei este nefondat urmând a fi respins în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu obligarea recurentei, în temeiul

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată

reprezentând onorariul avocatului intimatei reclamante, dovedit cu factura

aflată la fila 29 recurs și O.P. de la fila 30.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC E. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 20/2008 din 11 martie 2008, pronunțată

de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta pârâtă la 5.000 lei

cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC S.C. SRL Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 26 februarie 2009.