ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 715/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea comercială din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. 4095/117/2006 s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul sentinței civile nr. 3657/C/2007 pronunțată în dosarul nr. 4095/117/2006 a Tribunalului Comercial Cluj formulată de reclamanta SC C.C.C.F. SA București, filiala D.P. Cluj. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Comercial Cluj la data de 16 ianuarie 2008 reclamanta SC C.C.C.F. SA București, filiala D.P.

Cluj, a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței comerciale nr. 3657/C/2007 pronunțată la data de 8 octombrie 2007 în dosarul nr. 4095/117/2006 al Tribunalului Comercial Cluj, în sensul că în dispozitivul hotărârii să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1.171.658, 66 lei preț neachitat cu penalități de întârziere în cuantum de 0,15% pe zi calculate începând cu data de 16 decembrie 2003 și nu începând cu data de 27 august 2008, cum din eroare s-a menționat. Examinând cererea formulată prin prisma dispozițiilor art. 281 C. proc. civ. instanța a respins-o ca fiind neîntemeiată. Modul cum a calculat instanța data de la care curg penalitățile de întârziere ține de activitatea de judecată.

Dacă ar considera petenta că penalitățile de întârziere ar fi trebuit să curgă de la o altă dată, trebuia să formuleze recurs. Pe calea îndreptării erorii materiale se pot corecta doar erorile de calcul. Instanța a apreciat cererea ca fiind neîntemeiată întrucât modul cum a calculat instanța data de la care curg penalitățile de întârziere ține de activitatea de judecată, iar dacă penalitățile de întârziere ar fi trebuit să curgă de la o altă dată, reclamanta trebuia să formuleze recurs. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta recalificat ca și apel solicitând admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile sus menționate, în sensul calculării penalităților de la data de 14 septembrie 2003, în loc de 27 august 2007, cum din eroare s-a dispus.

În motivarea apelului reclamanta arată că potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ. erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere și întrucât activitatea de judecată este un atribut al instanței de judecată, aceasta este îndreptățită să-și corecteze eroarea de natură ai crea pagube însemnate. Apelanta apreciază așadar, ca fiind o cerere materială „de calcul” faptul că în sentința comercială nr. 3657/C/2007 s-a trecut în dispozitivul hotărârii data de 27 august 2007, pentru calculul penalităților de întârziere, în loc de 14 septembrie 2003 cum s-a solicitat prin acțiunea introductivă.

Cu privire la recursul formulat Curtea raportat la dispozițiile art. 2813 alin. (1), din oficiu a pus în discuție rectificarea prezentei căi de atac din recurs în „apel”. Potrivit textului legal susmenționat „încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art. 2811, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 2812 C. proc. civ. sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice”, ca atare întrucât sentința civilă nr. 3657/C/2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr. 4095/117/2006 a fost supusă căii de atac a „apelului”, din oficiu Curtea rectifică prezenta cale de atac ca fiind „apel”, în loc de „recurs”, cum din eroare s-a formulat.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 63 din 21 martie 2008, a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente: Prin cererea de îndreptare a erorii materiale formulate s-a solicitat îndreptarea erorii materiale trecute în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 3657/C/2007 privitor la data de la care pârâta este obligată la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,15% pe zi ca fiind 16 decembrie 2003, în loc de 27 august 2007, cum s-a dispus. Într-adevăr potrivit prevederilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ.

greșelile asupra numelui, calității și susținerilor părților precum și cele de socoteli și orice alte greșeli materiale strecurate într-o hotărâre pot fi îndreptate din oficiu sau în urma unei simple cereri, însă pe aceeași cale nu se poate urmări îndreptarea hotărârii cu privire la un aspect de fond al raporturilor dintre părți, întrucât nu prezintă caracterul unei erori materiale, cum corect a apreciat prima instanță. În speță, s-a cerut pe această cale îndreptarea hotărârii în sensul de a se stabili data de la care curge termenul pentru acordarea penalităților ca fiind 14 septembrie 2003 cum s-a cerut prin acțiunea introductivă în loc de 27 august 2007 cum s-a dispus prin hotărâre, ceea ce nu este o greșeală materială ci o chestiune de interpretare a legii, reclamanta invocând de altfel greșita aplicare a legii, susceptibilă de a fi analizată pe calea formulării căii de atac a apelului.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate, motivele invocate fiind încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În fapt recurenta nu și-a motivat recursul cu privire la primul motiv de nelegalitate invocat. În schimb, în ceea ce privește cel de-al doilea motiv, a susținut că în mod greșit instanța de apel a confirmat încheierea primei instanței prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 3657/C/2007, făcând astfel o interpretare și o aplicare greșită a dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ.

Cu referire la acest aspect, recurenta a susținut că în mod greșit instanțele au apreciat că, în sentință nu s-a strecurat o eroare cu privire la data de la care s-au calculat penalitățile solicitate, deoarece chestiunea legată de această dată este un aspect de fond al cauzei și deci al raporturilor dintre părți, care nu poate face obiectul unei cereri de îndreptare a erorii materiale. Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte, urmează a constata că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Din cererea de recurs, așa cum a fost formulat rezultă că recurenta nu a făcut nicio critică în raport de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. invocate ca prim motiv de recurs și nici nu putea să o facă, de îndată ce aceasta vizează o situație ce nu poate fi pusă în discuție în cauză și anume aceea legată de schimbarea naturii juridice sau a înțelesului unui act dedus judecății de îndată ce articolul 281 C. proc.

civ. nu se referă la greșeli de judecată de fond în soluționarea cauzei. Așadar critica nu se poate fonda pe temeiul de drept invocat. Din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., față de dezvoltarea în fapt a acestuia, urmează a se aprecia că se pune în discuție încălcarea dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ. în ipoteza restrângerii nejustificate aplicării acestui text. Din această perspectivă, Înalta Curte urmează a reține că, instanța de apel, în mod corect, după o analiză judicioasă a menținut încheierea, confirmând-o prin interpretarea corectă a textului legal mai sus menționat. Astfel, chestiunea pusă în discuție aceea legată de stabilirea datei de la care curg penalitățile solicitate de reclamantă, a fost rezolvată pe o judecată de fond a cauzei, prin prisma raporturilor comerciale dintre părți.

Or, pe calea aleasă de recurenta - reclamantă nu se poate urmări îndreptarea sentinței, cu privire la un aspect de fond al acestor raporturi, deslușit în urma unei judecăți întrucât nu prezintă caracterul unei erori materiale. În atare situație, trebuie precizat că această problemă de fond a cauzei, poate fi pusă în discuție numai în căile de atac. Așa fiind, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.C.C.F. SA București, filiala D.P. Cluj, prin administrator judiciar H.B.I. SPRL Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 63 din 21 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială contencios administrativ fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 martie 2009.