ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 715/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea comercială din 21 ianuarie 2008

pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. 4095/117/2006 s-a

respins cererea de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul sentinței

civile nr. 3657/C/2007 pronunțată în dosarul nr. 4095/117/2006 a Tribunalului

Comercial Cluj formulată de reclamanta SC C.C.C.F. SA București, filiala D.P.

Cluj.

Pentru a pronunța această

soluție instanța a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Comercial

Cluj la data de 16 ianuarie 2008 reclamanta SC C.C.C.F. SA București, filiala

D.P. Cluj, a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul

sentinței comerciale nr. 3657/C/2007 pronunțată la data de 8 octombrie 2007 în

dosarul nr. 4095/117/2006 al Tribunalului Comercial Cluj, în sensul că în

dispozitivul hotărârii să se dispună obligarea pârâtei la plata către

reclamantă a sumei de 1.171.658, 66 lei preț neachitat cu penalități de

întârziere în cuantum de 0,15% pe zi calculate începând cu data de 16 decembrie

2003 și nu începând cu data de 27 august 2008, cum din eroare s-a menționat.

Examinând cererea formulată

prin prisma dispozițiilor art. 281 C. proc. civ. instanța a respins-o ca fiind

neîntemeiată. Modul cum a calculat instanța data de la care curg penalitățile

de întârziere ține de activitatea de judecată. Dacă ar considera petenta că

penalitățile de întârziere ar fi trebuit să curgă de la o altă dată, trebuia să

formuleze recurs. Pe calea îndreptării erorii materiale se pot corecta doar

erorile de calcul.

Instanța a apreciat cererea

ca fiind neîntemeiată întrucât modul cum a calculat instanța data de la care

curg penalitățile de întârziere ține de activitatea de judecată, iar dacă

penalitățile de întârziere ar fi trebuit să curgă de la o altă dată, reclamanta

trebuia să formuleze recurs.

Împotriva acestei încheieri

a formulat recurs reclamanta recalificat ca și apel solicitând admiterea

cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței

civile sus menționate, în sensul calculării penalităților de la data de 14

septembrie 2003, în loc de 27 august 2007, cum din eroare s-a dispus.

În motivarea apelului

reclamanta arată că potrivit art. 281

alin.

(1) C. proc. civ. erorile sau omisiunile cu privire la

numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice

alte erori materiale pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere și întrucât

activitatea de judecată este un atribut al instanței de judecată, aceasta este

îndreptățită să-și corecteze eroarea de natură ai crea pagube însemnate.

Apelanta apreciază așadar, ca fiind o cerere materială „de calcul” faptul că în

sentința comercială nr. 3657/C/2007 s-a trecut în dispozitivul hotărârii data

de 27 august 2007, pentru calculul penalităților de întârziere, în loc de 14

septembrie 2003 cum s-a solicitat prin acțiunea introductivă.

Cu privire la recursul

formulat Curtea raportat la dispozițiile art. 2813

alin.

(1), din oficiu a pus în discuție

rectificarea prezentei căi de atac din recurs în „apel”.

Potrivit textului legal

susmenționat „încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art. 2811, precum

și hotărârea pronunțată potrivit art. 2812 C. proc. civ. sunt supuse acelorași

căi de atac ca și hotărârea în legătură cu care s-a solicitat, după caz,

îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice”, ca atare

întrucât sentința civilă nr. 3657/C/2007 pronunțată de Tribunalul Comercial

Cluj în dosar nr. 4095/117/2006 a fost supusă căii de atac a „apelului”, din

oficiu Curtea rectifică prezenta cale de atac ca fiind „apel”, în loc de

„recurs”, cum din eroare s-a formulat.

Analizând apelul prin prisma

motivelor invocate, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, prin decizia nr. 63 din 21 martie 2008, a respins

apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin cererea de îndreptare a

erorii materiale formulate s-a solicitat îndreptarea erorii materiale trecute

în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 3657/C/2007 privitor la

data de la care pârâta este obligată la plata penalităților de întârziere în

cuantum de 0,15% pe zi ca fiind 16 decembrie 2003, în loc de 27 august 2007,

cum s-a dispus.

Într-adevăr potrivit

prevederilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ. greșelile asupra numelui,

calității și susținerilor părților precum și cele de socoteli și orice alte

greșeli materiale strecurate într-o hotărâre pot fi îndreptate din oficiu sau

în urma unei simple cereri, însă pe aceeași cale nu se poate urmări îndreptarea

hotărârii cu privire la un aspect de fond al raporturilor dintre părți,

întrucât nu prezintă caracterul unei erori materiale, cum corect a apreciat

prima instanță.

În speță, s-a cerut pe

această cale îndreptarea hotărârii în sensul de a se stabili data de la care

curge termenul pentru acordarea penalităților ca fiind 14 septembrie 2003 cum

s-a cerut prin acțiunea introductivă în loc de 27 august 2007 cum s-a dispus

prin hotărâre, ceea ce nu este o greșeală materială ci o chestiune de

interpretare a legii, reclamanta invocând de altfel greșita aplicare a legii,

susceptibilă de a fi analizată pe calea formulării căii de atac a apelului.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate,

motivele invocate fiind încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ.

În fapt recurenta nu și-a

motivat recursul cu privire la primul motiv de nelegalitate invocat.

În schimb, în ceea ce

privește cel de-al doilea motiv, a susținut că în mod greșit instanța de apel a

confirmat încheierea primei instanței prin care s-a respins cererea de

îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 3657/C/2007,

făcând astfel o interpretare și o aplicare greșită a dispozițiilor art. 281

alin.

(1) C. proc. civ.

Cu referire la acest aspect,

recurenta a susținut că în mod greșit instanțele au apreciat că, în sentință nu

s-a strecurat o eroare cu privire la data de la care s-au calculat penalitățile

solicitate, deoarece chestiunea legată de această dată este un aspect de fond

al cauzei și deci al raporturilor dintre părți, care nu poate face obiectul

unei cereri de îndreptare a erorii materiale.

Examinând recursul, prin

prisma motivelor invocate, Înalta Curte, urmează a constata că acesta este

nefondat pentru următoarele considerente:

Din cererea de recurs, așa

cum a fost formulat rezultă că recurenta nu a făcut nicio critică în raport de

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. invocate ca prim motiv de recurs și

nici nu putea să o facă, de îndată ce aceasta vizează o situație ce nu poate fi

pusă în discuție în cauză și anume aceea legată de schimbarea naturii juridice

sau a înțelesului unui act dedus judecății de îndată ce articolul 281 C. proc.

civ. nu se referă la greșeli de judecată de fond în soluționarea cauzei.

Așadar critica nu se poate

fonda pe temeiul de drept invocat.

Din perspectiva motivului de

recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., față de dezvoltarea în fapt

a acestuia, urmează a se aprecia că se pune în discuție încălcarea

dispozițiilor art. 281

alin.

(1)

C. proc. civ. în ipoteza restrângerii nejustificate aplicării acestui text.

Din această perspectivă,

Înalta Curte urmează a reține că, instanța de apel, în mod corect, după o

analiză judicioasă a menținut încheierea, confirmând-o prin interpretarea

corectă a textului legal mai sus menționat.

Astfel, chestiunea pusă în

discuție aceea legată de stabilirea datei de la care curg penalitățile

solicitate de reclamantă, a fost rezolvată pe o judecată de fond a cauzei, prin

prisma raporturilor comerciale dintre părți.

Or, pe calea aleasă de

recurenta - reclamantă nu se poate urmări îndreptarea sentinței, cu privire la

un aspect de fond al acestor raporturi, deslușit în urma unei judecăți întrucât

nu prezintă caracterul unei erori materiale.

În atare situație, trebuie

precizat că această problemă de fond a cauzei, poate fi pusă în discuție numai

în căile de atac.

Așa fiind, în baza art. 312 C.

proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC C.C.C.F. SA București, filiala D.P. Cluj, prin administrator

judiciar H.B.I. SPRL Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 63 din 21 martie 2008 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială contencios administrativ fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 5 martie 2009.