ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 882/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Primind spre soluționare, prin declinare de competență

de la Judecătoria Timișoara, acțiunea având ca obiect reziliere, evacuare,

pretenții formulată de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Primarul

Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara împotriva pârâtei SC

S.O. SRL Timișoara (fostă SC E.G.G. SRL Timișoara), Tribunalul Timiș a

pronunțat în dosarul nr. 11438/30/2005 sentința nr. 597 din 14 martie 2007,

prin care a respins, ca nefondată această acțiune.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că acțiunea reclamanților excede cadrului juridic în

care semnatarii contractului de închiriere din 30 decembrie 1998 au înțeles să

convină cu privire la folosirea de către pârâtă a spațiului în suprafață de

92,02 mp situat în Timișoara.

Împotriva sentinței de mai

sus s-a formulat de către Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Primarul

Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara cerere de revizuire

motivată în drept pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ. prin care revizuienții au

criticat modul de pronunțare a hotărârii nr. 597 din 14 martie 2007, anume că

citarea pârâtei nu s-a făcut în mod procedural întrucât revizuienții și-au

precizat acțiunea în sensul că a înțeles să cheme în judecată pe pârâta SC S.O.

SRL, iar Tribunalul a procedat la citare prin publicitate, în mod greșit, a

pârâtei SC E.G.G. SRL.

Prin sentința civilă nr. 1338

din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 5464/30/2007

s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuienți, reținându-se că din

actele dosarului nu rezultă îndeplinirea condițiilor pretinse de art. 322 pct. 2

C. proc. civ.

Apelul declarat de

revizuienți împotriva sentinței pronunțată de Tribunal în revizuire, a fost

respins de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr.

13/A din 28 ianuarie 2008, cu reținerea în esență a aspectului că nu există

motive de schimbare sau de desființare a hotărârii apelate.

La data de 28 martie 2008,

revizuienții au declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri și au

solicitat în principal admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești

pronunțate anterior în cauză și trimiterea dosarului la instanța de fond spre a

se judeca în contradictoriu cu SC S.O. SRL, iar în subsidiar a solicitat

admiterea recursului, modificarea hotărârilor anterioare în sensul admiterii

cererii de revizuire formulată în cauză.

Revizuienții au motivat

cererea de recurs pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și ale art.

322 pct. 2 C. proc. civ., susținând că:

- s-a apreciat eronat de

către instanțele anterioare că nu sunt îndeplinite condițiile pretinse de

prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. Sub acest aspect au susținut că

instanța de apel s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și nu s-a

pronunțat asupra unui lucru cerut;

- s-a apreciat în mod eronat

capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata debitului formulat prin

acțiunea principală, în sensul că s-a reținut eronat atât în considerentele cât

și în dispozitivul hotărârii că sumele de bani pretinse de revizuienți

reprezintă chirie restantă plus accesoriile aferente chiriei; în fapt acestea

erau cerute cu titlu de chirie pe perioada 1 ianuarie 2001 – 1 ianuarie 2003 și

nu s-a ținut seama de asemenea de faptul că începând cu data de 1 martie 2003

pârâta a achitat o perioadă chirie calculată potrivit calculului rezultat din

aplicarea H.C.L. M.T. nr. 42/2000;

- nu s-a ținut seama că

hotărârea pronunțată a fost dată fără ca citarea pârâtei să se facă în mod

procedural și legal.

Recursul revizuienților este

nefondat.

Critica din recurs vizând

aprecierea că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 2 C. proc. civ. este

nefondată. Această critică s-a constituit și în motiv de apel, analizat concret

de Curtea de Apel Timișoara la fila 5 din hotărârea recurată unde, referindu-se

la sentința pronunțată de instanța de fond a apreciat că aceasta a avut în

vedere întocmai cererile formulate în acțiunea introductivă la instanță și a

analizat în detaliu chiar modificarea tarifelor de bază ale chiriei pe metru

pătrat pentru spațiul cu altă destinație prin prisma H.C.L. nr. 42/2000,

concluzionând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

încât cererea de revizuire s-a constatat a fi neîntemeiată.

Nu este întemeiat nici

motivul de recurs potrivit cu care s-a apreciat eronat capătul de cerere

privind obligarea pârâtei la plata debitului din acțiunea principală.

Contractul de închiriere

dintre părți din 30 decembrie 1998 s-a încheiat pentru o perioadă de 10 ani.

Acest contract la art. 6 a

prevăzut sancționarea neplății chiriei diferențiat după cum era cazul

nerespectării termenului de plată a chiriei, sancționat cu o penalitate de 5%

pe zi de întârziere la suma datorată pentru maxim 30 de zile calendaristice,

sau, rezilierea de drept a contractului după cele 30 de zile de întârziere, cu

evacuarea pârâtei din spațiu.

Instanța de apel a procedat

astfel corect menținând hotărârea instanței de fond, constatând că la nota de

calcul a pretențiilor reprezentând chirie și penalități nu a fost precizată

nici data scadenței, nici temeiul legal al aplicării cumulate a unor majorări

de întârziere ce se suprapun astfel penalităților, întrucât în contract nu

există o atare prevedere, iar clauza inserată la art. 6 din contract privind

pactul comisoriu nu rezultă că ar fi fost revocată.

Este, de asemenea, nefondat

și motivul de recurs privind pronunțarea unei hotărâri cu lipsa de citare a

pârâtei.

Sub acest aspect, corect instanța

de apel a reținut că nu poate fi luat în considerare atâta vreme cât pârâta nu

l-a invocat și prin urmare nu poate constitui motiv de revizuire.

Pentru toate motivele de mai

sus, recursul revizuienților este nefondat și se va respinge cu această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuienții Consiliul Local al Municipiului Timișoara,

Primarul Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara împotriva

deciziei civile nr. 13 A din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 martie 2009.