ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 882/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Primind spre soluționare, prin declinare de competență de la Judecătoria Timișoara, acțiunea având ca obiect reziliere, evacuare, pretenții formulată de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Primarul Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara împotriva pârâtei SC S.O. SRL Timișoara (fostă SC E.G.G. SRL Timișoara), Tribunalul Timiș a pronunțat în dosarul nr. 11438/30/2005 sentința nr. 597 din 14 martie 2007, prin care a respins, ca nefondată această acțiune. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamanților excede cadrului juridic în care semnatarii contractului de închiriere din 30 decembrie 1998 au înțeles să convină cu privire la folosirea de către pârâtă a spațiului în suprafață de 92,02 mp situat în Timișoara.

Împotriva sentinței de mai sus s-a formulat de către Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Primarul Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara cerere de revizuire motivată în drept pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ. prin care revizuienții au criticat modul de pronunțare a hotărârii nr. 597 din 14 martie 2007, anume că citarea pârâtei nu s-a făcut în mod procedural întrucât revizuienții și-au precizat acțiunea în sensul că a înțeles să cheme în judecată pe pârâta SC S.O. SRL, iar Tribunalul a procedat la citare prin publicitate, în mod greșit, a pârâtei SC E.G.G. SRL. Prin sentința civilă nr. 1338 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 5464/30/2007 s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuienți, reținându-se că din actele dosarului nu rezultă îndeplinirea condițiilor pretinse de art. 322 pct. 2 C. proc.

civ. Apelul declarat de revizuienți împotriva sentinței pronunțată de Tribunal în revizuire, a fost respins de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr. 13/A din 28 ianuarie 2008, cu reținerea în esență a aspectului că nu există motive de schimbare sau de desființare a hotărârii apelate. La data de 28 martie 2008, revizuienții au declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri și au solicitat în principal admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești pronunțate anterior în cauză și trimiterea dosarului la instanța de fond spre a se judeca în contradictoriu cu SC S.O. SRL, iar în subsidiar a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor anterioare în sensul admiterii cererii de revizuire formulată în cauză.

Revizuienții au motivat cererea de recurs pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și ale art. 322 pct. 2 C. proc. civ., susținând că: - s-a apreciat eronat de către instanțele anterioare că nu sunt îndeplinite condițiile pretinse de prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Sub acest aspect au susținut că instanța de apel s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut; - s-a apreciat în mod eronat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata debitului formulat prin acțiunea principală, în sensul că s-a reținut eronat atât în considerentele cât și în dispozitivul hotărârii că sumele de bani pretinse de revizuienți reprezintă chirie restantă plus accesoriile aferente chiriei; în fapt acestea erau cerute cu titlu de chirie pe perioada 1 ianuarie 2001 – 1 ianuarie 2003 și nu s-a ținut seama de asemenea de faptul că începând cu data de 1 martie 2003 pârâta a achitat o perioadă chirie calculată potrivit calculului rezultat din aplicarea H.C.L.

M.T. nr. 42/2000; - nu s-a ținut seama că hotărârea pronunțată a fost dată fără ca citarea pârâtei să se facă în mod procedural și legal. Recursul revizuienților este nefondat. Critica din recurs vizând aprecierea că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 2 C. proc. civ. este nefondată. Această critică s-a constituit și în motiv de apel, analizat concret de Curtea de Apel Timișoara la fila 5 din hotărârea recurată unde, referindu-se la sentința pronunțată de instanța de fond a apreciat că aceasta a avut în vedere întocmai cererile formulate în acțiunea introductivă la instanță și a analizat în detaliu chiar modificarea tarifelor de bază ale chiriei pe metru pătrat pentru spațiul cu altă destinație prin prisma H.C.L.

nr. 42/2000, concluzionând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 2 C. proc. civ. încât cererea de revizuire s-a constatat a fi neîntemeiată. Nu este întemeiat nici motivul de recurs potrivit cu care s-a apreciat eronat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata debitului din acțiunea principală. Contractul de închiriere dintre părți din 30 decembrie 1998 s-a încheiat pentru o perioadă de 10 ani. Acest contract la art. 6 a prevăzut sancționarea neplății chiriei diferențiat după cum era cazul nerespectării termenului de plată a chiriei, sancționat cu o penalitate de 5% pe zi de întârziere la suma datorată pentru maxim 30 de zile calendaristice, sau, rezilierea de drept a contractului după cele 30 de zile de întârziere, cu evacuarea pârâtei din spațiu.

Instanța de apel a procedat astfel corect menținând hotărârea instanței de fond, constatând că la nota de calcul a pretențiilor reprezentând chirie și penalități nu a fost precizată nici data scadenței, nici temeiul legal al aplicării cumulate a unor majorări de întârziere ce se suprapun astfel penalităților, întrucât în contract nu există o atare prevedere, iar clauza inserată la art. 6 din contract privind pactul comisoriu nu rezultă că ar fi fost revocată. Este, de asemenea, nefondat și motivul de recurs privind pronunțarea unei hotărâri cu lipsa de citare a pârâtei. Sub acest aspect, corect instanța de apel a reținut că nu poate fi luat în considerare atâta vreme cât pârâta nu l-a invocat și prin urmare nu poate constitui motiv de revizuire.

Pentru toate motivele de mai sus, recursul revizuienților este nefondat și se va respinge cu această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienții Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Primarul Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 13 A din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2009.