ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 955/2009

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 87/

PI din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală, în

baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul I.P. împotriva rezoluției din 28 mai

2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 23/P/2008

menținută și prin rezoluția din 4 iulie 2008 dată de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 321/II/2/2008 și a

fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.

În baza art. 192 alin. (2)

și art. 193 C. proc. pen., a fost obligat petentul la cheltuieli judiciare în

favoarea statului 50 lei și cu același titlu la 1000 lei în favoarea

intimaților G.L., C.M., B.V. și C.F.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea a constatat următoarele:

Prin rezoluția din 28 mai

2008, dată în dosarul nr. 23/P/2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Oradea, în baza art. 288 și 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea

urmăririi penale față de B.A., avocat în cadrul B.A. Bihor, G.L., redactor al

săptămânalului B., C.M., director, C.F., redactor șef și B.V., redactor șef

adjunct la același săptămânal, pentru comiterea infracțiunii de calomnie,

prevăzută și pedepsită de art. 206 C. pen.

În motivarea rezoluției

procurorul de caz a reținut că, examinând articolul jurnalistic intitulat „C.

face legea în sat”, publicat în săptămânalul B. nr. 371/50, perioada 10 - 16

decembrie 2007 (pagina 7), se constată că acesta a fost scris ca urmare a

sesizărilor făcute de numitul B.A., care a cerut redacției ziarului să facă o

anchetă jurnalistică în legătură și în paralel cu investigațiile efectuate de

partea vătămată, ca organ de urmărire penală. În acest context, redactorul G.L.

a luat poziția mai multor persoane, indicate de către B.A. și care, în mod

subiectiv, și-au expus nemulțumirea față de comportamentul șefului de post C.A.

și, pentru a obține informații cât mai apropiate de dosarul cauzei, jurnalista

a luat legătura și cu avocatul B.A., care a asigurat asistența juridică a lui B.A.

În urma acestor depoziții,

jurnalista a scris articolul de presă incriminat.

Procurorul de caz,

examinând, din această perspectivă, întreg articolul, a constatat că aspectele

considerate calomnioase de petent, nu sunt afirmații proprii ale jurnalistei,

ci ele aparțin fie numitului B.S., fie avocatului B.A.

S-a mai reținut că

afirmațiile din articol, referitoare la mijloacele vicioase de ascultare a

martorilor de către petent, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Bihor, respectiv la non-imparțialitatea petentului, despre care se

lasă să se înțeleagă că ar avea interes să-l părtinească pe făptuitorul A.C.,

aceste informații izvorăsc din convingerile particulare ale unor persoane care

au avut contact cu cazul, ele nerealizând prima cerință esențială a elementului

material al infracțiunii, anume ca imputările să privească o faptă determinată.

S-a apreciat că, dacă din textul din primul subtitlu al articolului: Anchetă în

colectiv: la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor ancheta e încă în fază de acte

premergătoare, nu rezultă elemente necesare concretizării imputării, fiind doar

o expresie a ideii subiective pe care B.S. o are despre o stare generală de

imoralitate, în cea de-a doua parte a subtitlului și în cel de-al doilea

subtitlu: parțial imparțial sunt expuse punctele de vedere de ordin tehnic, de

care avocatul B.A. a uzat pentru a solicita un remediu al imparțialității

organului de urmărire penală.

În aceste condiții, s-a

apreciat că faptei îi lipsește elementul material ca și componentă a laturii

obiective a infracțiunii de calomnie.

Plângerea formulată de

petent împotriva acestei rezoluții a fost respinsă ca neîntemeiată de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin

rezoluția din 4 iulie 2008, dată în dosarul nr. 321/II.2/2008.

Prin plângerea formulată în

condițiile art. 278

1

C. proc. pen., petentul a solicitat ca, în urma

admiterii plângerii, să se adopte de către instanță una dintre soluțiile

„pozitive” prevăzute de art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., cu

precizarea că, prin plângerea formulată, nu urmărește niciun interes mercantil și

că, orice sumă de bani care ar urma să-i fie oferită drept despăgubire, urmează

să o doneze unor instituții de ocrotire socială, în special a copiilor și, cu

precădere celor de etnie rromă.

În motivarea plângerii

petentul a arătat că, prin articolul de presă incriminat, a fost calomniat

pentru unele fapte precis determinate, care, deși neadevărate, l-au expus

disprețului public, iar dacă ar fi fost adevărate l-ar fi expus unor sancțiuni

de natură penală și disciplinară.

A arătat petentul că faptele

calomnioase la care se referă articolul privesc atât modul în care ar fi audiat

unii martori în cauza privindu-l pe polițistul C.A., cât și faptul că i-ar fi

cerut acestuia din urmă să-i facă unele lucrări la o casă a sa de vacanță care,

în realitate, se află situată într-o altă comună decât cea în care locuiește

polițistul, la o distanță mare de comuna Brusturi, precum și că, înainte de

audierea martorilor, efectuată nu la sediul postului de poliție, cum tendențios

și calomnios se afirmă în articol, ci la sediul Primăriei comunei Brusturi,

numai în prezența secretarei acestei primării, ar fi participat la un chef

organizat de polițistul C.A.

A precizat petentul că s-a

deplasat, așa cum se poate constata, în mod obiectiv, în comuna Brusturi, doar

în data la care i-a audiat pe martori, deplasare în care a fost însoțit de doi

ofițeri (comisari) din cadrul Poliției orașului Aleșd: G.T. și P.T. De

asemenea, invocă faptul că, deși a solicitat să se facă toate cercetările

necesare pentru a se vedea caracterul vădit calomnios a celor afirmate în

articolul incriminat prin audierea tuturor persoanelor implicate, confruntări

etc., în mod superficial, parchetul a respins plângerea ca neîntemeiată.

A arătat că, dacă s-ar fi

procedat la audierea avocatului B.A., care de altfel nu a fost avocat în cauza

privindu-l pe polițistul C.A., acesta fiind apărat de fiica domnului avocat,

avocat B.L., s-ar fi putut dovedi că acesta nu a făcut niciodată vreo referire

tendențioasă la adresa sa și, pe cale de consecință, rămâne vinovată de

comiterea calomniei numai gazetara G.L., considerent pentru care se solicită și

declinarea cauzei la parchetul competent.

Examinând plângerea pe baza

actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea a constatat următoarele:

Petentul, în calitatea sa,

de procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, a fost învestit cu

efectuarea actelor de urmărire penală în dosarul nr. 359/P/2007 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Bihor, având ca obiect plângerea penală formulată de

numitul B.A. împotriva agentului de poliție C.A., șeful Postului de Poliție

Brusturi, sub aspectul comiterii infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută și

pedepsită de art. 250 alin. (3) C. pen.

În plângerea formulată,

numitul B.A.S. susținea că, în data de 12 octombrie 2007, a fost victima unor

acte de agresiune fizică din partea numitului C.A., urmare cărora a suferit

vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 14 zile de

îngrijiri medicale, propunând, în sprijinul cererii sale, audierea unui număr

de 3 martori și susținând că, la locul unde s-ar fi comis agresiunea în cauză,

au mai fost două persoane de sex masculin, care îl însoțeau pe polițistul C.A.

Astfel fiind, petentul a

procedat la audierea unui număr de 3 martori, la sediul C.L. Brusturi, precum

și la verificarea în teren, sens în care s-a întocmit un proces-verbal de

cercetare la fața locului, petentul explicând pe larg și punctual în plângerea

adresată parchetului, modalitatea în care a efectuat actele de urmărire penală.

În presa locală, respectiv

în săptămânalul B. a apărut un articol de presă, intitulat „C. face legea în

sat”, în care, în două subtitluri „Anchetă în colectiv” și „Parțial imparțial”,

se susține că, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, ancheta e încă în

fază de „acte premergătoare”. Se face referire, în primul subtitlu, la faptul

că petentul, procurorul P.I., l-a chemat pe reclamant, l-a audiat pe polițist,

ba a făcut chiar și un drum de Brusturi și că i-a audiat pe cei trei martori în

prezența șefului de post. Se mai susține că numitul B.A. a arătat că toți

martorii au fost puși de procuror să-și scrie declarațiile după dictare și să

declare că el a fost beat, deși nu mai bea de 20 de ani.

În al doilea subtitlu

„parțial imparțial” se arată că avocatul numitului B.A. a cerut ca dosarul să

fie dat unui alt procuror și este citat avocatul B.A. care a spus că domnul I.P.,

petentul, are o casă de vacanță în construcție în zonă și a fost auzit cum

discuta cu polițistul despre meșteri și materiale de construcție, iar înainte

de audierile din Brusturi a și chefuit cu șeful de post. Se susține de către

avocat, ca și o concluzie, că nu crede că procurorul, petentul din prezenta

cauză, poate face o anchetă imparțială.

Procedând la analiza

elementelor constitutive ale infracțiunii pretinsă a fi săvârșită de către

intimați, Curtea a motivat că în ce privește infracțiunea de calomnie,

elementul material al laturii obiective se poate realiza numai printr-o

acțiune, norma de incriminare prevăzând alternativ două modalități de realizare

a elementului material, fie prin acțiunea de afirmare, fie prin acțiunea de

imputare.

Dacă afirmarea reprezintă

acea faptă cu caracter narativ prin care se expune sau se descrie săvârșirea

unei fapte, în public, care dacă ar fi adevărată ar expune persoana vătămată la

o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară ori disprețului public,

imputarea este acea acțiune prin care este pusă în sarcina unei persoane o

faptă determinată care ar putea avea consecințele anterior arătate.

Mai mult de atât, fapta care

se afirmă a fi fost săvârșită sau care se impută persoanei vătămate, trebuie să

fie de natură ilicită, astfel că dacă ar fi adevărată ar expune persoana

vătămată la o sancțiune penală administrativă, disciplinară sau disprețului

public.

Cu referire la speță, din

lectura articolului în întregul său, este evident că redactorul articolului a

evitat să facă o judecată de valoare, citând doar diferite persoane, iar în

ceea ce privește partea din articol care îl vizează pe petent doar pe numitul B.A.

sau pe avocatul acestuia B.A.

Prima instanță a reținut că

articolul se rezumă doar la prezentarea într-o succesiune logică de informații

și date comunicate redactorului de către numitul B.A., nefăcându-se o judecată

de valoare nici cu privire la șeful de post C.A. și cu atât mai puțin la

procurorul I.P. (petentul) și, mai mult de atât, datele referitoare la petent

nu privesc o faptă determinată.

Împotriva hotărârii, în

termenul legal, a declarat recurs petentul.

Prin motivele de recurs

scrise a susținut în esență:

- fapta calomniatoare precis

determinată există și aceasta i-a adus un grav prejudiciu de imagine;

- fapta imputată constă în

pretinsul subiectivism cu care ar fi efectuat ancheta împotriva agentului de

poliție C.A.;

- susținerile din articol că

a efectuat ancheta la Postul de poliție și nu la Primărie, că a audiat martori

în prezența șefului de post, că are casă în aceeași localitate cu șeful de post

sunt fapte determinate și verificabile, trebuiau verificate mai întâi de

ziarist și numai după aceea să le insereze sau nu în articol.

Recursul este nefondat.

Din cuprinsul actelor și

lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanța a verificat rezoluția

de neîncepere a urmăririi penale și constatând că faptei reclamate îl lipsește

elementul material ca și componentă a laturii obiective a infracțiunii de

calomnie, a menținut rezoluția adoptată în baza art. 228 alin. (6) raportat la art.

10 lit. d) C. proc. pen.

Printr-o motivare vastă și

convingătoare după ce face analiza conținutului articolului incriminat, prima

instanță reține că articolul se rezumă doar la a prezenta într-o succesiune

logică informații și date comunicate redactorului de către numitul B.A., fără a

face o judecată de valoare nici cu privire la șeful de post și nici cu privire

la petent și în plus, datele referitoare la petent, nu privesc o faptă

determinată, și ilicită (s.n.).

Așa fiind, Înalta Curte

constată că hotărârea pronunțată este legală și temeinică iar recursul nefondat

urmând a fi respins în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul I.P. împotriva sentinței penale nr. 87/ PI din 12

noiembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 10 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 martie 2009.