ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1241/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 176 din 22 iulie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta D.E.

împotriva pârâtelor C.E.P.H.A. Caraș-Severin și C.S.E.P.H.A. București, ca

lipsită de obiect.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că acțiunea

reclamantei are ca obiect anularea certificatului nr. 393 din 12 iulie 2007 de

încadrare într-un grad de handicap, emis de pârâta C.E.P.H.A. Caraș-Severin,

certificat cu termen de valabilitate 12 luni si cu termen de revizuire la data

de 13 iulie 2008. Față de expirarea la data de 13 iulie 2008 a valabilității

actului atacat, și apreciind că obiectul acțiunii în contencios administrativ

îl pot face exclusiv actele administrative producătoare de efecte juridice ,

instanța a constatat că acțiunea a rămas lipsită de obiect.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a

declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât prima

instanță a pronunțat-o cu greșita aplicare a legii și cu nesocotirea probelor

administrate.

Apreciază recurenta că deși boala o avea

și în anul 2007, totuși Comisia a apreciat că aceasta nu are deficiențe grave,

aplicând un diagnostic cu grad accentuat dar fără însoțitor.

Recursul este nefondat și va fi respins.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Conform certificatului nr. 1347/1998,

recurenta-reclamantă a beneficiat de protecția specială, prevăzută pentru

persoanele cu dizabilități fiind încadrată în anul 2007 în gradul accentuat de

handicap cu valabilitate de 12 luni cu diagnostic „Poliartrită reumatoidă Stadiul

III/IV”.

Criteriile pe care se stabilește gradul

de handicap sunt arătate în Ordinul nr. 726/2002 al M.S.F. și prevăd printre

altele că bolnavul este imobilizat la pat sau în fotoliu, iar îngrijirea

proprie o realizează cu dificultate sau deloc.

Din actele depuse la dosar rezultă, fără

posibilitate de tăgadă, că recurenta nu se află în această situație și nu

îndeplinește condițiile stabilite în reglementarea ministerială.

Din ancheta socială, rezultă că nu este

imobilizată la pat, însă necesită ajutor pentru o parte din activitățile sale.

De aceea, concluzia organelor de

specialitate este aceea că se justifică gradul accentuat de handicap (II),

motiv pentru care cele 2 comisii medicale au considerat că nu există o bază

legală pentru încadrarea în categoria persoanelor cu handicap și au emis în

acest sens certificatul nr. 566/2007 și Decizia nr. 2446/2007.

Documentele existente, respectiv

certificatul de încadrare nr. 3393/2007 emis de pârâta-intimată a încadrat-o în

gradul II de handicap, valabilitatea acestuia expirând la 13 iulie 2008.

Având în vedere caracterul temporar al

actului medical atacat prin acțiunea de față care a expirat la 13 iulie 2008,

corect instanța fondului a considerat că cererea reclamantei-recurente a rămas

fără obiect, respingând-o ca atare.

Este adevărat că această concluzie se

impune întrucât conform Legii nr. 554/2004, obiect al acțiunii în contencios

administrativ pot face doar actele administrative producătoare de efecte

juridice.

Față de toate aceste considerente, Înalta

Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și

temeinică, motiv pentru care, se va respinge c a nefondat recursul declarat de D.E.,

conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.E.

împotriva sentinței civile nr. 176 din 22 iulie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5

martie 2009.