ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 519/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 177 din 22 iulie 2008 a

respins ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamantul M.G.D., în

contradictoriu cu pârâtele A.N.P.H. și C.S.E.P.H.A. București, având ca obiect

solicitarea de anulare a Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 6217 din

23 iulie 2007 și obligarea pârâtelor la încadrarea sa în grad de handicap grav.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că prin certificatul de handicap nr. 3837 din 17 mai

2007 reclamantul a fost încadrat în grad accentuat de handicap, încadrare

menținută și prin Decizia nr. 6217 din 23 iulie 2007, de soluționare a

contestației formulate împotriva certificatului nr. 3837 din 17 mai 2007.

Constatând însă că valabilitatea Deciziei nr. 6217 din 23 iulie 2007 este de

numai 12 luni, termenul de revizuire fiind stabilit pentru luna mai 2008, în

raport de data soluționării acțiunii, instanța de fond a respins ca rămasă fără

obiect acțiunea de față, reținând că soluția se impune întrucât nu pot fi

examinate decât actele producătoare de efecte juridice, cerință legală ce nu

mai este îndeplinită de actul administrativ contestat ce și-a pierdut

valabilitatea la data de 17 mai 2008.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal a declarat recurs reclamantul M.G.D., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În esență,

recurentul-reclamant a susținut că în mod nelegal s-a reținut că acțiunea sa a

rămas fără obiect în condițiile în care au fost nesocotite efectele pe care

atât certificatul nr. 3837 din 17 mai 2007 cât și Decizia nr. 6217/2007 le-au

produs, constând în înlăturarea pensiei sale de 217 lei ca și a celei acordate

însoțitorului său M.I., în sumă de 337 lei, fiind astfel lipsit de o importantă

sumă de bani.

A mai arătat recurentul că

nu îi poate fi lui imputată durata procesului, care a condus la expirarea

validității actului atacat, mai cu seamă că în acest interval de timp a fost

supus unor numeroase examinări medicale, referatele întocmite concluzionând

chiar că necesită în continuare asistență specială și supraveghere din partea

altei persoane.

Recursul este fondat.

Înalta Curte, examinând

sentința atacată în raport de probele administrate, de prevederile legale

incidente dar și față de criticile recurentului-reclamant și sub toate

aspectele potrivit art. 3041 C. proc. civ., constată că este incident în cauză

motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. (3) vizând necercetarea fondului

cauzei, cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că admițând

recursul formulat, pentru considerentele în continuare arătate, va casa

sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Recurentul-reclamant a

sesizat instanța de contencios administrativ la data de 12 septembrie 2007, cu

solicitarea de anulare a deciziei de încadrare în grad de handicap, nr. 6217

din 23 iulie 2007, prin care s-a soluționat contestația sa formulată la

certificatul nr. 3837 din 17 mai 2007.

Prin respectivele acte

administrative s-a stabilit că recurentul-reclamant, suferind de deficiență

funcțională accentuată, se încadrează în gradul de handicap accentuat, cu

indicația însă de a se efectua și o anchetă socială bazată pe capacitatea sa de

autoservire și pe necesitatea de îngrijire permanentă și de-a fi întrunite

formele de punere sub interdicție.

Înalta Curte reține că este

nelegală soluția instanței de fond care, fără a mai cerceta fondul cauzei,

constatând la data dezbaterilor în fond a cauzei că expirase termenul de

valabilitate de 12 luni al actelor contestate, a respins ca rămasă fără obiect

acțiunea de față.

Procedând în acest mod,

instanța de fond a omis, în sensul art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. și

al art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, republicată, a contenciosului

administrativ, faptul că, anterior expirării valabilității sale, actul

administrativ atacat a produs efecte juridice, posibil generatoare de vătămări

ale drepturilor sau intereselor legitime ale recurentului-reclamant.

Cercetarea legalității

actului contestat raportat la data emiterii sau adoptării sale se impunea în

cauză, cu atât mai mult cu cât prin noile încadrări dispuse față de reclamant

s-a trecut de la gradul de handicap grav, cu plata unei persoane pentru

îngrijire, ce-i fusese acordat în anul 2006 prin certificatul nr. 3131 din 19

aprilie 2006, la gradul de handicap accentuat, în anul 2007, cu consecința

ridicării dreptului la însoțitor.

Date fiind și diagnosticele

complexe neurologie și psihiatrice ale recurentului-reclamant (sechele

encefalopatie infantilă cu tulburări funcționale, tulburări severe de

comportament, retard mintal și comițialitate cu crize frecvente) și probele

deja administrate în cauză, mai cu seamă raportul de nouă expertiză

medico-legală, Înalta Curte constată, în raport și de textele legale

sus-arătate că sunt întemeiate criticile recurentului, în sensul că se impune

examinarea pe fond a cererii reclamantului și verificarea legalității actelor

contestate în modalitatea arătată, rezultând deja cu evidență că actul a cărui valabilitate

a expirat, a produs efecte juridice în perioada în care a fost în vigoare, iar

aceste efecte nu au dispărut prin expirarea termenului prevăzut.

Celelalte critici formulate

de recurentul-reclamant urmează a fi cercetate și soluționate de instanța de fond,

cu ocazia rejudecării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

M.G.D. împotriva sentinței civile nr. 177 din 22 iulie 2008 a Curții de Apel

Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2009.