ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 519/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 177 din 22 iulie 2008 a respins ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamantul M.G.D., în contradictoriu cu pârâtele A.N.P.H. și C.S.E.P.H.A. București, având ca obiect solicitarea de anulare a Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 6217 din 23 iulie 2007 și obligarea pârâtelor la încadrarea sa în grad de handicap grav.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin certificatul de handicap nr. 3837 din 17 mai 2007 reclamantul a fost încadrat în grad accentuat de handicap, încadrare menținută și prin Decizia nr. 6217 din 23 iulie 2007, de soluționare a contestației formulate împotriva certificatului nr. 3837 din 17 mai 2007. Constatând însă că valabilitatea Deciziei nr. 6217 din 23 iulie 2007 este de numai 12 luni, termenul de revizuire fiind stabilit pentru luna mai 2008, în raport de data soluționării acțiunii, instanța de fond a respins ca rămasă fără obiect acțiunea de față, reținând că soluția se impune întrucât nu pot fi examinate decât actele producătoare de efecte juridice, cerință legală ce nu mai este îndeplinită de actul administrativ contestat ce și-a pierdut valabilitatea la data de 17 mai 2008. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul M.G.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, recurentul-reclamant a susținut că în mod nelegal s-a reținut că acțiunea sa a rămas fără obiect în condițiile în care au fost nesocotite efectele pe care atât certificatul nr. 3837 din 17 mai 2007 cât și Decizia nr. 6217/2007 le-au produs, constând în înlăturarea pensiei sale de 217 lei ca și a celei acordate însoțitorului său M.I., în sumă de 337 lei, fiind astfel lipsit de o importantă sumă de bani. A mai arătat recurentul că nu îi poate fi lui imputată durata procesului, care a condus la expirarea validității actului atacat, mai cu seamă că în acest interval de timp a fost supus unor numeroase examinări medicale, referatele întocmite concluzionând chiar că necesită în continuare asistență specială și supraveghere din partea altei persoane.

Recursul este fondat. Înalta Curte, examinând sentința atacată în raport de probele administrate, de prevederile legale incidente dar și față de criticile recurentului-reclamant și sub toate aspectele potrivit art. 3041 C. proc. civ., constată că este incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. (3) vizând necercetarea fondului cauzei, cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că admițând recursul formulat, pentru considerentele în continuare arătate, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Recurentul-reclamant a sesizat instanța de contencios administrativ la data de 12 septembrie 2007, cu solicitarea de anulare a deciziei de încadrare în grad de handicap, nr. 6217 din 23 iulie 2007, prin care s-a soluționat contestația sa formulată la certificatul nr. 3837 din 17 mai 2007. Prin respectivele acte administrative s-a stabilit că recurentul-reclamant, suferind de deficiență funcțională accentuată, se încadrează în gradul de handicap accentuat, cu indicația însă de a se efectua și o anchetă socială bazată pe capacitatea sa de autoservire și pe necesitatea de îngrijire permanentă și de-a fi întrunite formele de punere sub interdicție. Înalta Curte reține că este nelegală soluția instanței de fond care, fără a mai cerceta fondul cauzei, constatând la data dezbaterilor în fond a cauzei că expirase termenul de valabilitate de 12 luni al actelor contestate, a respins ca rămasă fără obiect acțiunea de față.

Procedând în acest mod, instanța de fond a omis, în sensul art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. și al art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, republicată, a contenciosului administrativ, faptul că, anterior expirării valabilității sale, actul administrativ atacat a produs efecte juridice, posibil generatoare de vătămări ale drepturilor sau intereselor legitime ale recurentului-reclamant. Cercetarea legalității actului contestat raportat la data emiterii sau adoptării sale se impunea în cauză, cu atât mai mult cu cât prin noile încadrări dispuse față de reclamant s-a trecut de la gradul de handicap grav, cu plata unei persoane pentru îngrijire, ce-i fusese acordat în anul 2006 prin certificatul nr. 3131 din 19 aprilie 2006, la gradul de handicap accentuat, în anul 2007, cu consecința ridicării dreptului la însoțitor.

Date fiind și diagnosticele complexe neurologie și psihiatrice ale recurentului-reclamant (sechele encefalopatie infantilă cu tulburări funcționale, tulburări severe de comportament, retard mintal și comițialitate cu crize frecvente) și probele deja administrate în cauză, mai cu seamă raportul de nouă expertiză medico-legală, Înalta Curte constată, în raport și de textele legale sus-arătate că sunt întemeiate criticile recurentului, în sensul că se impune examinarea pe fond a cererii reclamantului și verificarea legalității actelor contestate în modalitatea arătată, rezultând deja cu evidență că actul a cărui valabilitate a expirat, a produs efecte juridice în perioada în care a fost în vigoare, iar aceste efecte nu au dispărut prin expirarea termenului prevăzut.

Celelalte critici formulate de recurentul-reclamant urmează a fi cercetate și soluționate de instanța de fond, cu ocazia rejudecării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.G.D. împotriva sentinței civile nr. 177 din 22 iulie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 februarie 2009.