ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4850/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanta B.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, anularea hotărârii nr. 617 din 2 aprilie 2007 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri care să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea 189/2000 . In motivarea cererii, reclamanta a arătat că este fiica numiților Z.T. și Z.Ș., care au fost strămutați, din Bulgaria în România, ca efect al Tratatului de pace din anul 1940, iar că pârâta a respins în mod greșit cererea sa de acordare a drepturilor prevăzute de lege, cu motivarea că nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, fiind născută la circa 3 ani după strămutarea familiei sale în România.

Prin sentința nr. 103 din 20 iunie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată instanța a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 art. 1 lit. c), pentru perioada 22 octombrie 1943-6 martie 1945 și să emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 decembrie 2006. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, că, potrivit probatoriului administrat, reclamanta s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, astfel încât a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, situație în care este îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, opinând, în esență, că beneficiari ai prevederilor legale sunt numai persoanele care au făcut obiectul strămutării, or, reclamanta, născută după trei ani de la strămutarea părinților, nu poate fi beneficiară a măsurilor în speță, neîncadrându-se în situația prevăzută de lege. Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat. Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată se înțelege atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, cât și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele persecuției. Acesta este și cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și care au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație.

O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speță. Din probatoriul administrat în cauză, în speță înscrisurile aflate la filele 27-34, respectiv înscrisul de la fila 60 din dosarul de fond, rezultă că intimata-reclamantă se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de acesta în conformitate cu prevederile art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002. Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dâmbovița împotriva sentinței nr. 103 din 20 iunie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2007.