ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3636/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul P.S. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea hotărârii nr. 635 din 20 februarie 2008 și pe cale de consecință să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, întrucât părinții săi au fost obligația în anul 1941 să se mute din Ardealul ocupat în Regat, din motive etnice. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că mamei sale, P.V.

i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al legii speciale, considerând că este normal să beneficieze și el de aceste drepturi, întrucât s-a născut într-o familie de refugiați și a suferit în perioada 16 martie 1943 - 6 martie 1945 ca și părinții săi, perioadă ce a lăsat urme grave asupra sănătății sale, în prezent fiind handicapat de gradul I. Curtea de apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 100 din 7 aprilie 2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamantul nefiind strămutat în altă localitate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și neregăsindu-se în niciuna dintre situațiile alternative enunțate de art. 2 din H.G.

nr. 127/2000, nu poate fi beneficiar al dispozițiilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000. În ceea ce o privește pe P.V., mama reclamantului, instanța de fond a reținut că aceasta este beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât a fost strămutată, ceea ce nu este valabil pentru fiul său care nu era nici născut, nici conceput la momentul strămutării. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul P.S. Recurentul a susținut în esență, că trebuie să i se stabilească calitatea de strămutat și să i se acorde drepturile bănești aferente, deoarece consecințele strămutării au avut un impact negativ asupra dezvoltării sale ulterioare, în prezent fiind handicapat de gradul I. A mai susținut că, atât mama sa P.V.

cât și fratele său P.M.V. sunt beneficiari ai Legii nr. 189/2000, deși fratele său s-a născut la data de 2 aprilie 1944 în aceeași localitate, ca și el. Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și apărările formulate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fot modificată, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetatea român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: "c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;" iar art. 2 din H.G.

nr. 127/2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice explicitează ce se înțelege prin persoană strămutată în altă localitate, respectiv „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. In această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral". În cauză, este de necontestat faptul că recurentul - reclamant s-a născut „după strămutarea părinților săi în localitatea Târgoviște, situație care a avut însă aceleași consecințe nefavorabile care a atât asupra familiei sale cât și asupra sa, consecințe datorate condițiilor precare de viață.

Concluzia la care se ajunge prin asumarea raționamentului instanței de fond în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă părinților săi este eronată și nu poate fi primită.

Exercitarea drepturilor și îndatoririlor părinților față de minori impune pe lângă existența, de regulă a unui domiciliu comun, și asigurarea nemijlocită de către părinți a unor alte cerințe cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire de dezvoltare, de educație etc. Contrar celor susținute de intimata - pârâtă și reținute de către instanța de fond Înalta Curte constată că ceea ce prezintă relevanță în soluționarea cauzei este, pe de o parte, calitatea părinților recurentului de persoană strămutată, iar pe de altă parte, faptul că recurentul s-a născut în perioada prevăzută de lege, (6 septembrie 1940 - 6 martie 1945). Mai trebuie adăugat și faptul că numitul P.M.V., fratele recurentului, născut la data de 2 aprilie 1944 tot în Târgoviște deci aflat într-o situație similară cu reclamantul, beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute în Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice prin persoană persecută trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor, așa cum este și cazul recurentului - reclamant. A raționa altfel ar însemna ca la situații identice în urma strămutării, să se aplice un regim juridic diferențiat, încălcându-se principiile constituționale ale egalității de tratament și ale nediscriminări sociale, principii prevăzute și de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (cu denumire simplificată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului).

Față de cele ce preced, recursul este fondat urmând să fie admis să se caseze sentința atacată și pe fond să se admită acțiunea formulată de reclamantul P.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.S.împotriva sentinței civile nr. 100 din 7 aprilie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond admite acțiunea formulată de reclamantul P.S. Anulează hotărârea nr. 635 din 20 februarie 2008 emisă de Casa Județeană de Pensii Dâmbovița și obligă pârâta să acorde reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 16 martie 1943 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 decembrie 2006. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2008.