ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3636/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul P.S. a chemat în judecată Casa Județeană

de Pensii Dâmbovița, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va

pronunța să dispună anularea hotărârii nr. 635 din 20 februarie 2008 și pe cale

de consecință să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000,

întrucât părinții săi au fost obligația în anul 1941 să se mute din Ardealul

ocupat în Regat, din motive etnice.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că mamei sale, P.V. i s-a recunoscut calitatea de beneficiar

al legii speciale, considerând că este normal să beneficieze și el de aceste

drepturi, întrucât s-a născut într-o familie de refugiați și a suferit în

perioada 16 martie 1943 - 6 martie 1945 ca și părinții săi, perioadă ce a lăsat

urme grave asupra sănătății sale, în prezent fiind handicapat de gradul I.

Curtea de apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 100

din 7 aprilie 2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că reclamantul nefiind strămutat în altă

localitate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și neregăsindu-se în

niciuna dintre situațiile alternative enunțate de art. 2 din H.G. nr. 127/2000,

nu poate fi beneficiar al dispozițiilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În ceea ce o privește pe P.V.,

mama reclamantului, instanța de fond a reținut că aceasta este beneficiară a

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât a fost strămutată, ceea

ce nu este valabil pentru fiul său care nu era nici născut, nici conceput la

momentul strămutării.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul P.S.

Recurentul a susținut în

esență, că trebuie să i se stabilească calitatea de strămutat și să i se acorde

drepturile bănești aferente, deoarece consecințele strămutării au avut un

impact negativ asupra dezvoltării sale ulterioare, în prezent fiind handicapat

de gradul I.

A mai susținut că, atât mama

sa P.V. cât și fratele său P.M.V. sunt beneficiari ai Legii nr. 189/2000, deși

fratele său s-a născut la data de 2 aprilie 1944 în aceeași localitate, ca și

el.

Examinând cauza în raport cu

toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și apărările

formulate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele

ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fot

modificată, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetatea

român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după

cum urmează:

"c) a fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate;" iar art. 2 din H.G. nr. 127/2002

privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945

din motive etnice explicitează ce se înțelege prin persoană strămutată în altă

localitate, respectiv „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să

își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. In această

categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum

și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat

bilateral".

În cauză, este de

necontestat faptul că recurentul - reclamant s-a născut „după strămutarea

părinților săi în localitatea Târgoviște, situație care a avut însă aceleași

consecințe nefavorabile care a atât asupra familiei sale cât și asupra sa,

consecințe datorate condițiilor precare de viață.

Concluzia la care se ajunge

prin asumarea raționamentului instanței de fond în sensul că un minor, mai ales

de o vârstă foarte fragedă nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă

părinților săi este eronată și nu poate fi primită.

Exercitarea drepturilor și

îndatoririlor părinților față de minori impune pe lângă existența, de regulă a

unui domiciliu comun, și asigurarea nemijlocită de către părinți a unor alte cerințe

cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire de dezvoltare, de educație

etc.

Contrar celor susținute de

intimata - pârâtă și reținute de către instanța de fond Înalta Curte constată

că ceea ce prezintă relevanță în soluționarea cauzei este, pe de o parte,

calitatea părinților recurentului de persoană strămutată, iar pe de altă parte,

faptul că recurentul s-a născut în perioada prevăzută de lege, (6 septembrie

1940 - 6 martie 1945). Mai trebuie adăugat și faptul că numitul P.M.V., fratele

recurentului, născut la data de 2 aprilie 1944 tot în Târgoviște deci aflat

într-o situație similară cu reclamantul, beneficiază de drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute în Legea nr. 189/2000

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice prin persoană persecută

trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod

nemijlocit cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod

indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor, așa cum

este și cazul recurentului - reclamant.

A raționa altfel ar însemna

ca la situații identice în urma strămutării, să se aplice un regim juridic

diferențiat, încălcându-se principiile constituționale ale egalității de

tratament și ale nediscriminări sociale, principii prevăzute și de Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (cu denumire

simplificată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului).

Față de cele ce preced,

recursul este fondat urmând să fie admis să se caseze sentința atacată și pe

fond să se admită acțiunea formulată de reclamantul P.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

P.S.împotriva sentinței civile nr. 100 din 7 aprilie 2008 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

pe fond admite acțiunea formulată de reclamantul P.S.

Anulează hotărârea nr. 635

din 20 februarie 2008 emisă de Casa Județeană de Pensii Dâmbovița și obligă

pârâta să acorde reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000

pentru perioada 16 martie 1943 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 decembrie

2006.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2008.