ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4303/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 26 noiembrie 2008, reclamantul G.D.D.

a solicitat anularea hotărârii nr. 362 din 7 noiembrie 2008 emisă de Casa Județeană de Pensii Brăila și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană strămutată din motive etnice, fiind născut în timpul strămutării părinților săi din Bulgaria în România, ca urmare a aplicării Tratatului de la Craiova, din 1 octombrie 1940. Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 22 din 3 februarie 2009, prin care a admis acțiunea, a obligat pârâta să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu 26 noiembrie 2008. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 13 august 1944, dată la care părinții săi erau strămutați din motive etnice, din localitatea de domiciliu și a dobândit prin naștere statutul de strămutat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Brăila, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de G.D.D. Recurenta a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi, referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale susmenționate. Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. Cum strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și până la data limită prevăzută de lege. Situația de strămutat a rezultat din probele administrate în cauză respectiv „Declarațiunea” din 9 septembrie 1940 și situația de avere imobilă rurală din județul Durostor emisă la 15 decembrie 1940 și actele de stare civilă ale reclamantului și ale părinților săi.

Interpretarea dată de instanță este legală și nu adaugă la lege. În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Brăila împotriva sentinței civile nr. 22 din 3 februarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009.