ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4038/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță. Prin cererea de chemare în judecată reclamanta P.Z. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul Românie, M.A.I., P.V. și T.C.M., anularea HG. nr. 250 din 11 martie 2009, HG. nr. 249 din 11 martie 2009, HG. nr. 251 din 11 martie 2009 și a Deciziei nr. 336 din 11 martie 2009 și suspendarea executării acestor acte administrative până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. În motivarea petitului privind suspendarea executării celor patru acte administrative, s-a arătat că acestea au fost emise în perioada în care se afla în incapacitate temporară de muncă, fiind încălcate dispozițiile art. 36 din Legea nr. 188/1999.

Reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 în sensul că necomunicarea actelor administrative individuale, care au fost publicate doar în M. Of. al României, nemotivarea, în drept și în fapt, a acestora, constituie cauze de nelegalitate evidentă a actelor respective. A invocat, de asemenea, excesul de putere al autorităților publice emitente, prin politizarea unor posturi de înalți funcționari publici. În ceea ce privește prejudiciul iminent, reclamanta a considerat că i se produce o gravă perturbare a drepturilor sale, fiind obligată să-și caute locuință de serviciu, să angajeze cheltuieli de deplasare care nu sunt acoperite din sumele prevăzute de art. 46 alin. (1) din HG.

nr. 341/2007 și o scădere considerabilă a cuantumului salariului. Pârâții Guvernul României, P.V. și Ț.C.M. prin întâmpinările formulate, au solicitat, în esență, respingerea cererii de suspendare întrucât, pe de o parte, se încalcă însăși prezumția de legalitate a celor patru acte administrative de care acestea se bucură până la anularea lor de către instanță, iar, pe de altă parte, nu s-a dovedit iminența prejudiciului. S-a invocat și inexistența dovezii de introducere a plângerii prealabile în condițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin încheierea din 20 aprilie 2009 Curtea de Apel Târgu Mureș a respins cererea de suspendare a executării formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că din examinarea sumară a aspectelor de nelegalitate invocate de reclamantă nu se creează o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. De asemenea, măsura modificării raportului de serviciu al reclamantei ca urmare a aplicării principiului mobilității prin HG. nr. 250 din 11 martie 2009 și Deciziei nr. 336 din 11 martie 2009, nu constituie, prin ea însăși, un caz bine justificat. În ceea ce privește a doua condiție, reclamanta nu a făcut dovada iminenței producerii unui prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actelor.

Astfel, în susținerea acestei condiții, aceasta a făcut doar simple afirmații lipsite de relevanță juridică, cu atât mai mult cu cât, așa cum de altfel și recunoaște, dispozițiile art. 46 din HG. nr. 341/2007 permit decontarea cheltuielilor atunci când are loc realizarea mobilității în altă localitate decât cea de domiciliu. Reducerea salariului, pe lângă faptul că nu a fost dovedită, nu constituie, motiv de suspendare în condițiile în care, în ipoteza anulării actelor administrative, reclamantei i se vor repara pagubele cauzate, inclusiv plata unor eventuale diferențe salariale. Instanța de recurs. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.

În motivele de recurs a susținut că soluția instanței de fond este greșită, fiind evidentă producerea unui prejudiciu decurgând din faptul că, potrivit Deciziei nr. 400/2009 urmează să-și desfășoare activitatea în județul Olt, că pentru acesta ar trebui să achite o chirie lunară de 1200 lei/lună, care s-ar deconta ulterior, că este în situația de a i se deconta un singur drum lunar în localitatea de domiciliu, că i se diminuează salariul de încadrare. A invocat ca și motiv de nelegalitate evidentă și aparentă discriminarea pe motivul apartenenței politice, precum și alte critici care vizează fondul litigiului. Guvernul României a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actelor administrative.

Intimatul Guvernul României a depus și practică judiciară în sensul susținerilor sale. Examinând motivele de recurs, sentința primei instanțe și legislația aplicabilă în cauză Înalta Curte reține următoarele. Reclamanta-recurentă P.Z. a funcționat ca subprefect al județului Mureș, iar prin H.G. nr. 250 din 11 martie 2009, s-a aplicat mobilitatea din funcția publică de subprefect al județului Mureș în funcția publică de inspector guvernamental. Prin HG nr. 336 din 11 martie 2009 reclamanta - recurentă a fost numită în funcția publică de inspector guvernamental. Prin H.G. nr. 249 din 11 martie 2009 a fost numit temporar în funcția de subprefect a județului Mureș domnul P.V. Prin HG nr. 251 din 11 martie 2009 a fost desemnat să exercite cu caracter temporar funcția publică de subprefect al județului Mureș domnul Ț.C.M.

Reclamanta a apreciat că aceste acte sunt nelegale și că se impune suspendarea lor. Înalta Curte arată că, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ suspendarea executării actului administrativ se poate dispune de către instanță, în cazuri bine justificate, pentru prevenirea unei pagube iminente și după formularea plângerii prealabile reglementată de art. 7 din aceeași lege. Cazul bine justificat este reglementat de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, același text reglementând la lit. ș) noțiunea de „pagubă iminentă”.

Legea nr. 554/2004 art. 2 alin. (1) lit. t) : cazuri bine justificate – împrejurările legate de stare de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; Legea nr. 554/2004 Art. 2 alin. (1) lit. ș): pagubă iminentă – prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau unui serviciu public. În cauza de față motivele de nelegalitate ale actului invocate de recurenta-reclamantă nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative a căror suspendare s-a solicitat. Instanța de control judiciar precizează că principiul mobilității înalților funcționari publici este consacrat în prevederile Legii nr. 188/1999 și H.G.

nr. 341/2007. Reclamanta făcea parte din categoria înalților funcționari publici, așa încât constituie subiect al aplicării principiului mobilității. Astfel fiind există aparența de legalitate a actelor administrative a căror suspendare s-a cerut, context în care starea de drept și de fapt a cauzei nu este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative. În ceea ce privește paguba iminentă, așa cum corect a reținut instanța de fond aceasta nu a fost dovedită, susținerile de reclamantei privind, plata chiriei, decontarea transportului, nu se constituie în cauze în care să contureze noțiunea „pagubei iminente”. Având în vedere considerentele de mai sus care derivă din circumstanțele cauzei și din legislația în vigoare care reglementează materia analizată, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de reclamantă, astfel că în baza art. 312 C. proc.

civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.Z., împotriva încheierii din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2009.