ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3189/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.S.S. a chemat

în judecată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

solicitând obligarea acesteia să emită decizia reprezentând titlul de

despăgubire pentru imobilul compus din clădire și terenul aferent în suprafață

de 240 mp situat în Caracal, județul Olt, sub sancțiunii plății de daune

cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere până la data executării

obligației .

Prin sentința nr. 375 din 18 decembrie 2008 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a

admis, în parte, acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să emită decizia

reprezentând titlul de despăgubire aferentă imobilului preluat abuziv și a

respins celelalte capete de cerere.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut, în esență, următoarele:

Reclamantul s-a adresat Primăriei

Municipiului Caracal și a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde

măsuri reparatorii pentru imobilul compus din clădire și terenul aferent,

pentru care este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent.

Prin dispoziția nr. 1795 din 25 mai 2006, primarul Municipiului Caracal a propus acordarea de măsuri reparatorii sub

formă de titluri de despăgubire pentru imobilul în discuție, dosarul

reclamantului fiind înaintat la Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Ulterior transmiterii dosarului către

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reclamantul a formulat memorii

către această autoritate, solicitând rezolvarea cererii sale de acordare a

despăgubirilor.

În cuprinsul răspunsului pe care l-a

primit reclamantul s-a menționat că dosarul său urmează a fi transmis unui

evaluator sau unei societăți de evaluatori, după care se va emite decizie

reprezentând titlul de despăgubire.

Prima instanță a apreciat că durata

excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca principiul

termenului rezonabil de soluționare a cererii.

A considerat că, în speță, pârâta a

încălcat art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din

Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție.

Totodată, instanța de fond a considerat

că cererea reclamantului de obligare a pârâtei la daune cominatorii nu este

întemeiată, întrucât prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o

procedură specială de sancționare a autorităților în cazul în care acestea nu

execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură subsecventă prezentei

etape judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând modificarea

ei în sensul respingerii acțiunii reclamantului M.S.S. ca fiind prematur

formulată.

În motivarea recursului, făcând referire,

în drept, la prevederile Legii nr. 247/2005, art. 299, art. 304, art. 304

1

și urm. C. proc. civ., reclamanta a susținut, în esență, că soluționarea

dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii

prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care cuprinde mai multe etape,

obligatoriu de parcurs, decizia reprezentând titlul de despăgubiri neputând fi

emisă anterior finalizării acesteia.

S-a învederat faptul că, în temeiul acestor

prevederi legale, până în prezent au fost centralizate peste 40.000 dosare la

nivelul întregii țări, în speță, fiind întocmit deja raportul de evaluare care va

fi aprobat în următoarea ședință a Comisiei Centrale, iar ulterior va fi emisă

decizia reprezentând titlu de despăgubire.

De asemenea, în opinia recurentei, prima

instanță a reținut în mod greșit nerespectarea termenului rezonabil pentru

emiterea respectivei decizii, nesocotind criteriile rezultate din jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului în această cauză, respectiv complexitatea

cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente, importanța

litigiului, etc.

Analizând actele dosarului, hotărârea

atacată și criticile recurentei, prin prisma dispozițiilor art. 304, art. 304

1

C. proc. civ. și a prevederilor legale incidente în materia supusă controlului

judiciar, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, având în vedere

considerentele în continuare arătate.

Este indiscutabil faptul că procedurile

administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005, pentru acordarea

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi

restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai mult etape

distincte în care, pe lângă recurentă, mai sunt antrenate și alte entități

(organele investite cu soluționarea notificărilor, evaluatorii), astfel încât,

în mod obiectiv, nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h)

din Legea nr. 554/2004, modificată, care constituie dreptul comun în materia contenciosului

administrativ.

Omisiunea legiuitorului de a stabili

un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii

administrative nu poate conduce însă la ideea că autoritatea publică este

abilitată să determine ea însăși acest interval de timp, fiind necesar ca

deciziile reprezentând titlurile de despăgubire să fie emise într-un termen

rezonabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O., astfel cum s-a

pronunțat în mod constant, în materie, instanța supremă.

Termenul rezonabil se referă atât la

durata procedurilor administrative preliminare, cât și la timpul necesar

finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a organiza

funcționarea puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe,

pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia efectiv de protecția

asigurată prin prevederile art. 6 din C.E.D.O.

În speță, raportat la perioada

îndelungată, de circa 7 ani, care a trecut de la data declanșării procedurilor

de restituire a unui bun în natură sau în echivalent, prin formularea unei

întâmpinări în anul 2001, prima instanță a concluzionat în mod corect că au

fost încălcate dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., privind dreptul al un proces

echitabil, susținerile recurentei privind nesocotirea criteriilor pe baza

cărora se apreciază termenul rezonabil, rezultate din jurisprudența C.E.D.O.,

nefiind justificate.

Față de cele expuse, Înalta Curte,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 375

din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

iunie 2009.