ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3189/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.S.S. a chemat în judecată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea acesteia să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul compus din clădire și terenul aferent în suprafață de 240 mp situat în Caracal, județul Olt, sub sancțiunii plății de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere până la data executării obligației . Prin sentința nr. 375 din 18 decembrie 2008 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire aferentă imobilului preluat abuziv și a respins celelalte capete de cerere.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Reclamantul s-a adresat Primăriei Municipiului Caracal și a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul compus din clădire și terenul aferent, pentru care este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent. Prin dispoziția nr. 1795 din 25 mai 2006, primarul Municipiului Caracal a propus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de despăgubire pentru imobilul în discuție, dosarul reclamantului fiind înaintat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Ulterior transmiterii dosarului către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reclamantul a formulat memorii către această autoritate, solicitând rezolvarea cererii sale de acordare a despăgubirilor.

În cuprinsul răspunsului pe care l-a primit reclamantul s-a menționat că dosarul său urmează a fi transmis unui evaluator sau unei societăți de evaluatori, după care se va emite decizie reprezentând titlul de despăgubire. Prima instanță a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca principiul termenului rezonabil de soluționare a cererii. A considerat că, în speță, pârâta a încălcat art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție. Totodată, instanța de fond a considerat că cererea reclamantului de obligare a pârâtei la daune cominatorii nu este întemeiată, întrucât prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a autorităților în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură subsecventă prezentei etape judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantului M.S.S. ca fiind prematur formulată. În motivarea recursului, făcând referire, în drept, la prevederile Legii nr. 247/2005, art. 299, art. 304, art. 304 1 și urm. C. proc. civ., reclamanta a susținut, în esență, că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care cuprinde mai multe etape, obligatoriu de parcurs, decizia reprezentând titlul de despăgubiri neputând fi emisă anterior finalizării acesteia.

S-a învederat faptul că, în temeiul acestor prevederi legale, până în prezent au fost centralizate peste 40.000 dosare la nivelul întregii țări, în speță, fiind întocmit deja raportul de evaluare care va fi aprobat în următoarea ședință a Comisiei Centrale, iar ulterior va fi emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire. De asemenea, în opinia recurentei, prima instanță a reținut în mod greșit nerespectarea termenului rezonabil pentru emiterea respectivei decizii, nesocotind criteriile rezultate din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în această cauză, respectiv complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente, importanța litigiului, etc. Analizând actele dosarului, hotărârea atacată și criticile recurentei, prin prisma dispozițiilor art. 304, art. 304 1 C. proc.

civ. și a prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, având în vedere considerentele în continuare arătate. Este indiscutabil faptul că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005, pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai mult etape distincte în care, pe lângă recurentă, mai sunt antrenate și alte entități (organele investite cu soluționarea notificărilor, evaluatorii), astfel încât, în mod obiectiv, nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, modificată, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce însă la ideea că autoritatea publică este abilitată să determine ea însăși acest interval de timp, fiind necesar ca deciziile reprezentând titlurile de despăgubire să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O., astfel cum s-a pronunțat în mod constant, în materie, instanța supremă. Termenul rezonabil se referă atât la durata procedurilor administrative preliminare, cât și la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a organiza funcționarea puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia efectiv de protecția asigurată prin prevederile art. 6 din C.E.D.O.

În speță, raportat la perioada îndelungată, de circa 7 ani, care a trecut de la data declanșării procedurilor de restituire a unui bun în natură sau în echivalent, prin formularea unei întâmpinări în anul 2001, prima instanță a concluzionat în mod corect că au fost încălcate dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., privind dreptul al un proces echitabil, susținerile recurentei privind nesocotirea criteriilor pe baza cărora se apreciază termenul rezonabil, rezultate din jurisprudența C.E.D.O., nefiind justificate. Față de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 375 din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2009.