ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5629/2009

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:

Tribunalul București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări

sociale, prin sentința civilă nr. 1138 din 9 octombrie 2007, a admis în parte

acțiunea formulată de reclamantul V.V. în contradictoriu cu pârâta Casa de

Pensii a municipiului București, a anulat decizia nr. 115903 din 28 februarie

2007 emisă de aceasta și a dispus obligarea pârâtei la emiterea unei noi

decizii de pensionare, în care să se valorifice, pentru perioada 1 ianuarie 1947-1

septembrie 1947, mențiunile din adeverința nr. 1696 din 29 august 2005 emisă de

P. SA București, începând cu 1 iulie 2005. A respins celelalte capete de

cerere, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul V.V.

și pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel București, secția a VII a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 4301R

din 12 decembrie 2007, a constatat nul recursul formulat de reclamantul V.V.

împotriva sentinței civile nr. 1138 din 9 octombrie 2007, pronunțată de

Tribunalul București, secția a VII a conflicte de muncă și asigurări sociale,

și a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a

municipiului București împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare

reclamantul V.V., arătând că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la

situația sumelor plătite drept contribuție CAS pentru perioada 1945-1988 și asupra

neconstituționalitătii Legii nr. 19/2000 și a O.U.G. nr. 19/2007, fiind astfel

de acord cu punctul de vedere al primei instanțe, în ceea ce privește

necesitatea denominării salariilor contestatorului de dinainte de stabilizările

din 1947 și 1952. Curtea de Apel București, secția a VII a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 684R

din 7 martie 2008 a respins, ca neîntemeiată contestația în anulare formulată

de reclamant, decizie irevocabilă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul V.V.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că aceasta este

inadmisibil, pentru următoarele considerente:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi

decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a

hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile

art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii

judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a

acestora să se realizeze în condițiile legii.

În cauza de față se rețin dispozițiile art. 299 alin. (1) C.

proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de

apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile

altor organe cu activitate jurisdicțională.

Potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ.

hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea

atacată, întrucât aceasta are un caracter accesoriu, din punct de vedere

procedural, în raport de judecata propriu zisă, în fond sau recurs.

Astfel, hotărârea atacată cu recurs, rezolvând o contestație

în anulare, contra unei decizii, date în recurs, este irevocabilă ca și

hotărârea atacată, în conformitate cu art. 320 alin. (3) C. proc. civ.

Având în vedere această împrejurare și față de dispozițiile

legale mai sus menționate, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil,

urmând a fi respins, pentru că, așa cum prevăd dispozițiile art. 377 alin. (2)

pct. 4 C. proc. civ., vizează o hotărâre irevocabilă, ce nu poate fi atacată pe

această cale.

De altfel, această concluzie decurge și din regula

unicității dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează chiar prin

exercițiul lui, deoarece o altă soluție ar tinde la ipoteza acceptării unui "recurs

la recurs".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I

D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul V.V. împotriva deciziei civile

nr. 648R din 7 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VII a civilă și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2009.