ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 257/2009

Asupra recursului de față:

Prin sentința penală nr. 163/

F din 19 noiembrie 2008, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petenta L.V. împotriva rezoluției nr. 103/P/2008

din 16 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, pe care a

menținut-o.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că prin rezoluția sus amintită, Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva

făptuitoarei M.P.L., executor judecătoresc, pentru infracțiunea de tulburare a

folosinței locuinței, pe care petenta a reclamat-o.

S-a constatat că petenta a

formulat plângere penală, solicitând efectuarea de cercetări pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 320 C. pen., întrucât făptuitoarea își

desfășoară activitatea în apartamentul 67 din blocul A 7, situat deasupra apartamentului

său, tulburându-i folosința.

Instanța fondului a reținut

că, prin sentința civilă nr. 6862 din 12 decembrie 2003 a Judecătoriei Galați,

definitivă, s-a admis acțiunea exercitată de A.L. Galați, iar făptuitoarea a

fost obligată să redea apartamentului 67 destinația inițială, aceea de

locuință.

Această sentință a fost pusă

în executare la data de 13 decembrie 2007, prin intermediul unui executor

judecătoresc, ocazie cu care s-a încheiat și un proces verbal de executare,

fiind îndepărtate de pe ușa de la intrare toate însemnele de identificare a

Biroului de executor în care făptuitoarea își desfășura activitatea.

În același timp,

făptuitoarea a achiziționat apartamentul nr. 68 din același bloc, pentru a-și

desfășura activitatea, cu acordul scris al președintelui asociației de

proprietari și a majorității locatarilor.

Împotriva rezoluției,

petenta a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, care a respins-o

prin rezoluția nr. 749/II/2/2008 din 07 iulie 2008 și a menținut rezoluția

procurorului de caz.

Ulterior, petenta a formulat

plângere la instanță, pretinzând că făptuitoarea își desfășoară activitatea în

același spațiu inițial, cel din apartamentul 67, tulburându-i în acest mod

folosința propriului său spațiu de locuit.

Petenta solicită obligarea

intimatei să redea spațiului de locuit din apartamentul 67 destinația sa

inițială.

Instanța de fond a constatat

că susținerea petentei, în sensul că făptuitoarea, după punerea în executare a

sentinței civile nr. 6862/2003 a Judecătoriei Galați, continuă să exercite

activitatea în același apartament, cu numărul 67, precum și solicitarea

acesteia, de a se dispune obligarea intimatei să redea spațiului de locuit

destinația sa inițială, pot forma obiectul unei plângeri penale la organele

abilitate și nu obiectul unei plângeri în temeiul dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., dat fiind că în cadrul unei astfel de proceduri, instanța este

ținută să verifice doar legalitatea și temeinicia rezoluțiilor date de

procuror.

Împotriva sentinței a

declarat recurs petenta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând că făptuitoarea nu a respectat procesul verbal de executare prin care

s-a pus în executare sentința civilă nr. 6862/2003 a Judecătoriei Galați,

continuând să folosească spațiul din apartamentul 67 pentru a desfășura

activitatea specifică unui birou de executări.

Se susține, în continuare,

că instanța de fond nu a avut în vedere, ca de altfel și procurorul investit cu

cercetarea plângerii inițial formulate de petentă, declarațiile martorilor care

adeveresc susținerile sale.

Se arată că în apartamentul nr.

68, unde, respectând cerințele legii, intimata ar trebui să desfășoare

activitatea sa specifică, locuiește o persoană fizică, în așa fel încât, chiar

dacă nu s-a opus executării, intimata nu a respectat dispozițiile cuprinse în

procesul verbal de executare, continuându-și activitatea în apartamentul nr. 67

și tulburând în acest mod folosința petentei cu privire la propriul său spațiu

de locuit.

Se solicită admiterea

recursului, casarea hotărârii și pe fond, admiterea plângerii formulate de

petentă.

Examinând hotărârea în

raport de criticile recurentei, ca și sub toate aspectele de fapt și de drept,

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

La data de 17 martie 2008,

petenta a formulat plângere penală împotriva intimatei, solicitând tragerea la

răspundere penală a acesteia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 320

C. pen., întrucât intimata, în calitate de executor judecătoresc, își

desfășoară activitatea în apartamentul nr. 67 din blocul A 7, situat în strada

Brăilei, din municipiul Galați, situat deasupra apartamentului petentei și îi

tulbură folosința locuinței.

Prin rezoluția nr. 103/P/2008

din 16 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimată, întrucât fapta nu există.

S-a reținut în mod justificat,

așa cum reține și prima instanță, că după punerea în executare a hotărârii

civile nr. 6862 din 12 decembrie 2003, intimata și-a desfășurat activitatea în

apartamentul nr. 68 al aceluiași imobil și a îndepărtat toate însemnele de

identificare a biroului de executor judecătoresc de pe ușa apartamentului. 67.

Dacă ulterior intimata a

reluat activitatea în apartamentul nr. 67, acest fapt poate constitui obiectul

unei noi plângeri penale, și nicidecum nu poate constitui obiectul controlului

judiciar ce poate fi exercitat de instanța de recurs asupra hotărârii primei

instanțe.

Ca atare, constatând că

hotărârea prime instanțe este temeinică și legală, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petentă.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara L.V. împotriva sentinței penale nr. 163/ F din

19 noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 ianuarie 2009.