ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1236/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2397 din 9 octombrie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC L.R.I. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței și a anulat decizia nr. 124 din 11 iulie 2005 a Consiliului Concurenței în ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată reclamantei. Astfel, curtea de apel a constatat că decizia nr. 124 din 11 iulie 2005 a Consiliului Concurenței este nelegală în ceea ce o privește pe reclamantă întrucât prin acest act s-a aplicat o sancțiune de natură contravențională cu depășirea termenului de prescripție prevăzut de lege.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin decizia atacată în sarcina reclamantei a fost reținută încălcarea legii concurenței prin încheierea unor înțelegeri pe verticală și pe orizontală de stabilire a prețului minim de vânzare, această practică anticoncurențială durând până la data de 6 ianuarie 2003. Apreciind că la data săvârșirii contravenției prescripția faptei anticoncurențiale era guvernată de normele generale în materie contravențională, respectiv de dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 2/2001, care prevedeau un termen de prescripție de 6 luni de la data săvârșirii faptei, instanța a constatat că aplicarea sancțiunii s-a făcut cu depășirea acestui termen, care s-a împlinit la data de 5 iunie 2003. Împotriva acestei sentințe, pârâtul Consiliul Concurenței a declarat recurs, criticând-o ca nelegală întrucât a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii.

Se apreciază în recurs că în mod eronat prima instanță a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 2/2001 și dreptul Consiliului Concurenței de a aplica sancțiuni contravenționale față de intimata-reclamantă ar fi fost prescris la data emiterii Deciziei nr. 124/2005, întrucât trăsăturile acestui tip de contravenție le diferențiază de cele cărora este posibil să li se aplice prevederile O.G. nr. 2/2001. Față de Legea concurenței, în vechea formă nu prevede un termen de prescripție special, nu ar trebui să conducă la ideea că s-ar aplica termenul de 6 luni prevăzut de O.G. nr. 2/2001. Se mai arată în motivele de recurs că acest termen este neadecvat în cazurile de încălcare a art. 5 și art. 6 din Legea concurenței, neputând fi considerat termen rezonabil, legea aplicabilă în speță fiind Decretul nr. 167/1958, respectiv termenul de 3 ani.

Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele și lucrările dosarului, cererea de recurs și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Instanța Curții de Apel în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, respectiv O.G. nr. 2/2001, a admis acțiunea formulată de SC L.R.I. , și a anulat Decizia nr. 124/2005 emisă de Consiliul Concurenței, constatând prescris dreptul acestuia de a aplica sancțiuni contravenționale. Corect prima instanță a apreciat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 2/2001, avându-se în vedere că prin decizia contestată se reține ca dată de încetare a practicilor comerciale ale intimatei-reclamante 6 ianuarie 2003, atât față de data aplicării sancțiunii 11 iulie 2005, cât și față de data la care prin Ordinul nr. 298 al Președintelui Consiliului Concurenței, s-a dispus deschiderea investigației.

Contravenția săvârșită de reclamanta-intimată este fără posibilitate de tăgadă o contravenție continuă, întrucât încălcarea dispozițiilor legale, durează în timp. Sub aspectul prescripției dreptului de a aplica sancțiuni recurentul, se reține că în privința termenului de prescripție aplicabil, în lipsa unei reglementări speciale în Legea nr. 21/1996, se vor aplica prevederile legii generale în materie contravențională, reprezentată de O.G. nr. 2/2001. Concluzia se impune pentru că în speță, se aplică legea cadru în materia contravențiilor, având în vedere, pe o parte natura contravenției a sancțiunii care este aplicabilă pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 5 din Legea nr. 21/1996, iar pe de altă parte, faptul că termenul de prescripție prevăzut de legea cadru, este de ordine publică.

Nu poate fi primită susținerea recurentului în sensul că în speță este aplicabil termenul de prescripție prevăzut de Decretul nr. 167/1958, întrucât acesta vizează raporturile juridice de drept privat și nu pe cele de drept public, în a cărui sferă se află dreptul contravențional. Față de aceste considerente, este cert că prescripția dreptului de a aplica sancțiunea va fi analizată conform art. 13 din O.G. nr. 2/2001, care prevăd că aplicarea sancțiunii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar alin. (2) prevede că termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data constatării faptei. Astfel, se reține în decizie că reclamanta-intimată a încălcat legea concurenței prin încheierea unor înțelegeri pe verticală și pe orizontală de stabilire a prețului minim de vânzare.

Conform acestei decizii nr. 124/2005, practica anticoncurențială a durat până la data de 6 ianuarie 2003. Potrivit art. 13 din O.G. nr. 2/2001, termenul de prescripție pentru constatarea faptei și aplicarea sancțiunii contravențiilor era de 6 luni de la data săvârșirii faptei, acest termen împlinindu-se la 5 iunie 2003, deci anterior intrării în vigoare a H.G. nr. 121/2003 prin care s-a instituit un termen de prescripție special. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de Consiliul Concurenței ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Concurenței împotriva sentinței civile nr. 2397 din 9 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 martie 2009.