ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8341/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 808 din 13 aprilie 2007 Tribunalul Sălaj a respins acțiunea formulată de reclamanta M.I. pentru anularea dispoziției nr. 1031 din 19 mai 2006 emisă de Primarul Municipiului Zalău. În considerentele sentinței s-a reținut că prin cererea introductivă de instanță reclamanta a solicitat anularea parțială a dispoziției nr. 1031 din 19 mai 2006 și acordarea măsurilor reparatorii pentru întregul imobil situat în Zalău, compus din clădire cu 6260 mp teren aferent și nu doar pentru apartamentul nr. 1. La data preluării imobilului în proprietatea statului prin Decretul 92/1950 numitul M.L., fiul fiicei fostului proprietar și soțul reclamantei, locuia în apartamentul nr. 1 al imobilului.

Din conținutul procesului verbal de preluare din 20 aprilie 1950 nu rezultă dacă s-a preluat în proprietatea statului întregul imobil cu destinația de restaurant și hotel cu 14 camere și terenul aferent. Față de prevederile art. 24 din Legea 10/2001 prima instanță a apreciat că reclamanta are dreptul doar la acordarea măsurilor reparatorii pentru apartamentul 1 și a respins acțiunea. Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta susținând că statul a preluat prin naționalizare întreaga clădire cu terenul aferent.

Construcția nu a fost notată în cartea funciară deoarece până la data naționalizării nu au fost finalizate în întregime lucrările, iar după preluare statul nu a fost interesat să noteze construcția care a fost demolată în anul 1971. Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 384 A din 19 octombrie 2007 a admis apelul, a schimbat în tot sentința în sensul admiterii acțiunii și a stabilit că reclamanta este îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru cota de ½ din imobilul construcție cu 14 camere și teren aferent de 1061 mp. A obligat intimatul Primarul Municipiului Zalău să plătească reclamantei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că din extrasul C.F.

3118 Zalău nr. top 1781/2, depus la filele 20-22 ale dosarului de fond rezultă că proprietarii terenului în suprafață de 1061 mp au fost B.J. și S.L.B.E. în cote de ½ fiecare. Reclamanta M.I., născută S. este fiica proprietarei tabulare S.E., aspect ce rezultă din copiile certificatului de naștere, fila 17 a dosarului de fond și a certificatului de căsătorie, fila 113. Susținerile reclamantei că pe teren s-a edificat anterior naționalizării o construcție compusă din 14 încăperi și 152 mp suprafață construită este confirmată de memoriul tehnic depus la fila 9 a dosarului de fond și nu este contestată de către intimați. Prima instanță a apreciat greșit că din proprietatea reclamantei ar fi fost naționalizat doar un apartament cu destinația de locuință.

Fiind dovedit că reclamanta este moștenitoarea proprietarei tabulare S.E. ce a deținut cota parte de ½ din imobil, ea a devenit moștenitoarea acestei cote din teren și din construcția edificată în baza dreptului de accesiune. Ca atare, reclamanta are dreptul la acordarea măsurilor reparatorii doar pentru cota de ½ din imobil, întrucât nu a dovedit că ar fi și succesoarea proprietarului tabular B.J. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanta M.I. și pârâta Primăria Municipiului Zalău prin Primar. În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. reclamanta a solicitat acordarea măsurilor reparatorii pentru întregul imobil compus din clădire cu 14 camere și teren aferent de 6260 mp și nu doar de 1061 mp cât a reținut instanța de apel.

Pârâta Primăria Municipiului Zalău și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. susținând că reclamanta nu a făcut dovada filiației față de proprietarii tabulari ai imobilului. De asemenea, în mod greșit instanța de apel a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată întrucât aceasta nu s-a opus admiterii acțiunii. Recursurile sunt fondate pentru considerentele care succed. În ce privește recursul reclamantei s-a reținut că suprafața de teren în litigiu, situată în Zalău, a aparținut în coproprietate lui B.J. și S.L.B.E. în cote de ½ fiecare. Recurenta, prin probele administrate, respectiv actele de stare civilă depuse la filele 17 și 113 ale dosarului de fond, a dovedit descendența doar după S.E..

In motivarea recursului a solicitat însă acordarea măsurilor reparatorii pentru întregul imobil, teren de 6260 mp și construcție edificată în anul 1946 în suprafață de 152 mp și compusă din 14 camere, fapt pentru care trebuie să administreze probe din care să rezulte că este și moștenitoarea celuilalt proprietar B.J. Prevederile art. 4 alin. (4) din Legea 10/2001 republicată nu pot opera în speță fără această dovadă întrucât imobilul, anterior naționalizării, a fost deținut în coproprietate. Probatoriile administrate nu au lămurit pe deplin care este suprafața reală a terenului. Astfel, în extrasul C.F. de la fila 20 a dosarului de fond apare suprafața de 306 mp, în extrasul Arhivelor Statului privind evidența bunurilor preluate conform Decretului 92/1950 este trecută suprafața de 6260 mp, suprafață menționată și de reclamantă în cererea introductivă de instanță, iar instanța de apel a acordat măsuri reparatorii pentru 1061 mp conform extrasului C.F.

de la fila 88 a dosarului de fond, potrivit căruia terenul a fost dezmembrat în anul 1967 în două parcele notate cu nr. top 1781/2/1 cu suprafața de 210 stânjeni pătrați și nr. 1781/2/2 cu suprafața de 85 stânjeni pătrați, în total 1061 mp. De asemenea, la dosarul de fond, la fila 22 mai este depus un extras C.F. în limba maghiară, unde sunt înscrise alte mențiuni referitoare la teren, extras care trebuie tradus și legalizat pentru a se stabili exact suprafața reală a terenului în litigiu. Mai mult, trebuie atașat și dosarul administrativ care a stat la baza emiterii dispoziției contestate întrucât reclamanta nu a depus la dosarul cauzei notificarea adresată unității deținătoare. Aceasta este necesară pentru a vedea dacă reclamanta nu și-a modificat obiectul cererii, știut fiind că în faza de judecată nu se poate solicita mai mult, sau alt imobil, decât s-a solicitat prin notificarea adresată unității deținătoare.

Pentru aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea 10/2001 republicată mai trebuie depusă la dosarul cauzei și copia anexei Decretului 92/1950 în care este menționat imobilul în litigiu, pentru a se stabili care erau proprietarii imobilului la data naționalizării, întrucât din probele administrate nu rezultă acest aspect. Se va reține și critica inserată în motivarea recursului Primăriei Municipiului Zalău potrivit căreia reclamanta nu a făcut dovada filiației față de ambii proprietari tabulari. Așa cum s-a arătat anterior, aceasta a dovedit doar calitatea de descendentă a coproprietarei S.E. Pentru aceste motive recursurile se vor admite, se va casa decizia atacată, iar cauza se va trimite aceleiași instanțe spre rejudecare.

Instanța de trimitere va avea în vedere toate aspectele semnalate în prezentele considerente și va administra probatoriile utile pentru lămurirea acestora, iar celelalte critici inserate în motivarea recursurilor vor fi privite drept apărări. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursurile declarate de reclamanta M.I. și de pârâta Primăria Municipiului Zalău prin Primar împotriva deciziei nr. 364 A din 19 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și de familie, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 decembrie 2008.