ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8341/2008

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 808 din 13 aprilie

2007 Tribunalul Sălaj a respins acțiunea formulată de reclamanta M.I. pentru

anularea dispoziției nr. 1031 din 19 mai 2006 emisă de Primarul Municipiului

Zalău.

În considerentele sentinței s-a reținut că

prin cererea introductivă de instanță reclamanta a solicitat anularea parțială

a dispoziției nr. 1031 din 19 mai 2006 și acordarea măsurilor reparatorii

pentru întregul imobil situat în Zalău, compus din clădire cu 6260 mp teren

aferent și nu doar pentru apartamentul nr. 1.

La data preluării imobilului în proprietatea

statului prin Decretul 92/1950 numitul M.L., fiul fiicei fostului proprietar și

soțul reclamantei, locuia în apartamentul nr. 1 al imobilului. Din conținutul

procesului verbal de preluare din 20 aprilie 1950 nu rezultă dacă s-a preluat

în proprietatea statului întregul imobil cu destinația de restaurant și hotel

cu 14 camere și terenul aferent.

Față de prevederile art. 24 din Legea

10/2001 prima instanță a apreciat că reclamanta are dreptul doar la acordarea

măsurilor reparatorii pentru apartamentul 1 și a respins acțiunea.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamanta susținând că statul a preluat prin naționalizare întreaga clădire cu

terenul aferent. Construcția nu

a

fost notată în cartea funciară deoarece până la data naționalizării nu au fost

finalizate în întregime lucrările, iar după preluare statul nu a fost interesat

să noteze construcția care a fost demolată în anul 1971.

Curtea de Apel

Cluj, prin decizia civilă nr. 384 A din 19 octombrie 2007 a admis

apelul, a schimbat în tot sentința în sensul admiterii acțiunii și a

stabilit că reclamanta este îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii

prin echivalent pentru cota de ½ din imobilul construcție cu 14 camere

și teren aferent de 1061 mp. A obligat intimatul Primarul Municipiului Zalău să

plătească reclamantei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

parțiale.

Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a

reținut că din extrasul C.F. 3118 Zalău nr. top 1781/2, depus la filele 20-22

ale dosarului de fond rezultă că proprietarii terenului în suprafață de 1061 mp

au fost B.J. și S.L.B.E. în cote de ½ fiecare.

Reclamanta M.I., născută S. este fiica

proprietarei tabulare S.E., aspect ce rezultă din copiile certificatului de naștere,

fila 17 a dosarului de fond și a certificatului de căsătorie, fila 113.

Susținerile reclamantei că pe teren s-a

edificat anterior naționalizării o construcție compusă din 14 încăperi și 152

mp suprafață construită este confirmată de memoriul tehnic depus la fila 9 a

dosarului de fond și nu este contestată de către intimați.

Prima instanță a apreciat greșit că din

proprietatea reclamantei ar fi fost naționalizat doar un apartament cu

destinația de locuință. Fiind dovedit că reclamanta este moștenitoarea

proprietarei tabulare S.E. ce a

deținut

cota parte de ½ din imobil, ea a devenit moștenitoarea acestei cote

din

teren și din construcția edificată în baza dreptului de accesiune.

Ca atare, reclamanta are dreptul la

acordarea măsurilor reparatorii doar pentru cota de ½ din imobil,

întrucât nu a dovedit că ar fi și succesoarea proprietarului tabular B.J.

Împotriva deciziei instanței de apel au

declarat recurs reclamanta M.I. și pârâta Primăria Municipiului Zalău prin

Primar.

În motivarea recursului întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. reclamanta a solicitat

acordarea măsurilor reparatorii pentru întregul imobil compus din clădire cu 14

camere și teren aferent de 6260 mp și nu doar de 1061 mp cât a reținut instanța

de apel.

Pârâta Primăria Municipiului Zalău și-a

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. susținând

că reclamanta nu a făcut dovada filiației față de proprietarii tabulari ai

imobilului. De asemenea, în mod greșit instanța de apel a obligat pârâta la

plata cheltuielilor de judecată întrucât aceasta nu s-a opus admiterii

acțiunii.

Recursurile

sunt fondate pentru considerentele care succed.

În ce

privește recursul reclamantei s-a reținut că suprafața de teren în

litigiu, situată în Zalău, a aparținut în coproprietate lui B.J. și

S.L.B.E. în cote de ½ fiecare.

Recurenta, prin probele administrate,

respectiv actele de stare civilă depuse la filele 17 și 113 ale dosarului de

fond, a dovedit descendența

doar după S.E..

In motivarea recursului a solicitat însă acordarea

măsurilor reparatorii

pentru întregul imobil, teren de 6260 mp și construcție edificată în anul 1946

în suprafață de 152 mp și compusă din 14 camere,

fapt pentru care trebuie să administreze probe din care să rezulte că

este și

moștenitoarea celuilalt proprietar B.J. Prevederile art. 4 alin.

(4) din Legea 10/2001 republicată nu pot opera în speță fără această dovadă

întrucât imobilul, anterior naționalizării, a fost deținut în coproprietate.

Probatoriile administrate nu au lămurit pe

deplin care este suprafața reală a terenului. Astfel, în extrasul C.F. de la

fila 20 a dosarului de fond apare suprafața de 306 mp, în extrasul Arhivelor

Statului privind evidența bunurilor preluate conform Decretului 92/1950 este

trecută suprafața de

6260 mp, suprafață

menționată și de reclamantă în cererea introductivă de

instanță, iar

instanța de apel a acordat măsuri reparatorii pentru 1061 mp conform extrasului

C.F. de la fila 88 a dosarului de fond, potrivit căruia terenul a fost

dezmembrat în anul 1967 în două parcele notate cu nr. top 1781/2/1 cu suprafața

de 210 stânjeni pătrați și nr. 1781/2/2 cu suprafața de 85 stânjeni pătrați, în

total 1061 mp.

De asemenea, la dosarul de fond, la fila 22 mai

este depus un extras C.F. în limba maghiară, unde sunt înscrise alte mențiuni

referitoare la teren, extras care trebuie tradus și legalizat pentru a se

stabili exact suprafața reală a terenului în litigiu.

Mai mult, trebuie atașat și dosarul administrativ

care a stat la baza emiterii dispoziției contestate întrucât reclamanta nu a

depus la dosarul cauzei notificarea adresată unității deținătoare. Aceasta este

necesară pentru a vedea dacă reclamanta nu și-a modificat obiectul cererii,

știut fiind că în faza de judecată nu se poate solicita mai mult, sau alt

imobil, decât s-a solicitat prin notificarea adresată unității deținătoare.

Pentru aplicarea dispozițiilor art. 24

din Legea 10/2001 republicată mai trebuie depusă la dosarul cauzei și copia

anexei Decretului 92/1950 în care este menționat imobilul în litigiu, pentru a

se stabili care erau proprietarii imobilului la data naționalizării, întrucât

din probele administrate nu rezultă acest aspect.

Se va reține și critica inserată în motivarea

recursului Primăriei Municipiului Zalău potrivit căreia reclamanta nu a făcut

dovada filiației față de ambii proprietari tabulari. Așa cum s-a arătat

anterior, aceasta a dovedit doar calitatea de descendentă a coproprietarei S.E.

Pentru aceste motive recursurile se vor admite,

se va casa decizia atacată, iar cauza se va trimite aceleiași instanțe spre

rejudecare.

Instanța

de trimitere va avea în vedere toate aspectele semnalate în prezentele

considerente și va administra probatoriile utile pentru lămurirea

acestora, iar celelalte critici inserate în motivarea recursurilor vor

fi privite drept apărări.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de reclamanta

M.I. și de pârâta Primăria Municipiului Zalău prin Primar împotriva deciziei nr.

364 A din 19 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

de muncă și asigurări sociale, pentru minori și de familie, pe care o casează

și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

decembrie 2008.