ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4338/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal,

prin hotărârea de declinare a competenței de soluționare a cauzei pronunțată de

Judecătoria Timișoara, cu nr. 13688 din 4 noiembrie 2008, reclamantul J.J.F. a

chemat în judecată pe pârâta C.C.S.D., solicitând obligarea acesteia la

emiterea dispoziției de stabilire a despăgubirilor cu privire la cota de 1/6

din imobilul situat în Timișoara, înscris în C.F. nr. 8011 Timișoara, nr. top

12154/2, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 500 lei/zi de întârziere.

2.Motivele de fapt și de

drept care au stat la baza formulării cererii

Reclamantul a arătat că,

urmare a sentinței civile nr. 77/PI din 24 ianuarie 2005, a Tribunalului Timiș, definitivă și irevocabilă, a fost emisă Dispoziția nr. 1958 din 20 iunie 2007 a Primarului Municipiului Timișoara, prin care s-a propus a-i fi acordate despăgubiri cu privire

la cota de 1/6 din imobil.

Pârâta nu a emis dispoziția

de stabilire a despăgubirilor, motivând că datorită modului de setare a

programului de calculator cu o funcție aleatorie, momentul în care vor fi

stabilite despăgubirile este incert.

Reclamantul invocă în

susținerea cererii sale jurisprudența C.E.D.O. - cauzele P. și N., prevederile art.

1073 și urm. C. civ., art. 16 din Titlul VIII al Legii nr. 247/2005, art. 1 din

Protocolul 1 la C.E.D.O.

3.Apărările formulate de

pârâta C.C.S.D.

3.1. Prin întâmpinare,

pârâta a ridicat excepția prematurității acțiunii.

S-a precizat că dosarul

reclamantei s-a dovedit a fi incomplet, motiv pentru care a fost restituit Primăriei

Municipiului Timișoara în data de 28 februarie 2008 în vederea completării

documentației.

3.2. În ceea ce privește

acordarea de daune cominatorii, pârâta a invocat prevederile art. 580

2

și art. 580

3

alin. (5) C. proc. civ. și a susținut netemeinicia

cererii.

4.Hotărea instanței de fond,

Prin sentința civilă nr. 75

din 3 martie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția prematurității acțiunii, a admis în parte

acțiunea, a obligat pârâta să emită dispoziția de stabilire a despăgubirilor în

favoarea reclamantului, cu privire la cota de imobil solicitată, a respins

capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la emiterea dispoziției sub

sancțiunea plății unor daune cominatorii, a luat act că reclamantul nu a

solicitat cheltuieli de judecată.

5.Motivele de fapt și de

drept care au format convingerea instanței de fond.

5.1.Cu privire la excepția

prematurității acțiunii, s-a reținut că pârâta nu a făcut dovada restituirii

dosarului, în vederea completării documentației, că deși procedura stabilită

prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu determină termenul maxim în cadrul

căreia autoritatea este obligată să emită decizia reprezentând titlul de

despăgubiri, reclamantul are dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6

parag. 1 din C.E.D.O. și de art. 21 alin. (3) din Constituția României.

S-a reținut că în cadrul

calculării termenului rezonabil al procesului judiciar se ia în considerare și

durata procedurilor administrative impuse de lege anterior sesizării

instanțelor, astfel încât aprecierea că cererea formulată este prematură, ar

însemna nesocotirea, printr-un formalism excesiv, a caracterului reparatoriu al

Legii nr. 10/2007.

5.2. Pe fondul litigiului,

s-a reținut temeinicia cererii, în lipsa vreunei justificări din partea

pârâtei, în ceea ce privește faptul că au trecut aproape doi ani de la

înregistrarea dosarului.

5.3.Cu privire la cererea de

daune cominatorii, instanța de fond a reținut că nu este admisibilă acordarea

de daune cominatorii, ca modalitate de constrângere a debitorului care nu

execută obligație de a face dispusă prin hotărârea emisă de o instanță de

contencios administrativ, fiind posibilă aplicarea de amenzi în condițiile

prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ.

C.C.S.D.

Motive de recurs întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

6.1. În mod greșit, instanța

de fond nu a ținut seama de apărarea potrivit căreia dosarul a fost restituit la Primăria Municipiului Timișoara în vederea completării documentației.

Recurenta consideră că

instanța de fond avea obligația, în temeiul art. 129 alin. (4) și 5 C. proc.

civ., să solicite informații de la aceasta.

Recurenta precizează că

dosarul a fost restituit la 14 aprilie 2009 și arată că anexează dovezile

necesare, respectiv, procesul-verbal de predare - primire nr. 11081 din 14

aprilie 2009.

6.2. Se poate vorbi de

pasivitate numai în ceea ce privește Primăria Municipiului Timișoara căreia i-a

trebuit mai mult de un an pentru a completa dosarul, deși avea obligația legală

de a transmite dosarul complet, conform prevederilor pct. 16.5 din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 247/2005.

6.3. Recurenta consideră că

instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare neținând seama de probele

atașate în vederea susținerii celor invocate.

II. Considerentele instanței

de recurs,

1.

Recursul

este nefondat.

dezvoltate de recurentă pot fi încadrate la art. 304

1

C. proc. civ.

și nu a art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum s-a încheiat în cerere,

deoarece privesc înlăturarea unor apărări și nu greșita aplicare a legii.

fond a înlăturat apărările pârâtei referitoare la returnarea dosarului.

Respectarea dreptului la un

proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din C.E.D.O., include și durata

procedurilor administrative impuse de lege, astfel cum a reținut și instanța de

fond.

Reclamantul are dreptul la

soluționarea cererii sale într-un termen rezonabil, care, în speță nu poate fi

avea o durată de cel puțin doi ani, astfel cum pretinde recurenta.

Nu are relevanță care anume

autoritate dintre cele prevăzute de lege a întârziat în rezolvarea cererii.

Recurenta nu a justificat întârzierea

în soluționarea cererii nici anterior restituirii dosarului (20 februarie 2008)

și nici ulterior, după data de 14 aprilie 2009.

4.Dreptul la apărare al

recurentei nu a fost încălcat, deoarece potrivit art. 261 C. proc. civ., odată

cu pronunțarea hotărârii, se arată și motivele pentru care s-au înlăturat

cererile și dovezile părților.

Înlăturarea unor apărări ale

părților nu reprezintă o încălcare a drepturilor la apărare, prevăzut de art. 156

C. proc. civ.

întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a

II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 55/2004, modificată și

completată se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 75 din 3 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 15 octombrie 2009.