ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4338/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin hotărârea de declinare a competenței de soluționare a cauzei pronunțată de Judecătoria Timișoara, cu nr. 13688 din 4 noiembrie 2008, reclamantul J.J.F. a chemat în judecată pe pârâta C.C.S.D., solicitând obligarea acesteia la emiterea dispoziției de stabilire a despăgubirilor cu privire la cota de 1/6 din imobilul situat în Timișoara, înscris în C.F. nr. 8011 Timișoara, nr. top 12154/2, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 500 lei/zi de întârziere.

2.Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii Reclamantul a arătat că, urmare a sentinței civile nr. 77/PI din 24 ianuarie 2005, a Tribunalului Timiș, definitivă și irevocabilă, a fost emisă Dispoziția nr. 1958 din 20 iunie 2007 a Primarului Municipiului Timișoara, prin care s-a propus a-i fi acordate despăgubiri cu privire la cota de 1/6 din imobil. Pârâta nu a emis dispoziția de stabilire a despăgubirilor, motivând că datorită modului de setare a programului de calculator cu o funcție aleatorie, momentul în care vor fi stabilite despăgubirile este incert. Reclamantul invocă în susținerea cererii sale jurisprudența C.E.D.O. - cauzele P. și N., prevederile art. 1073 și urm. C. civ., art. 16 din Titlul VIII al Legii nr. 247/2005, art. 1 din Protocolul 1 la C.E.D.O.

3.Apărările formulate de pârâta C.C.S.D. 3.1. Prin întâmpinare, pârâta a ridicat excepția prematurității acțiunii. S-a precizat că dosarul reclamantei s-a dovedit a fi incomplet, motiv pentru care a fost restituit Primăriei Municipiului Timișoara în data de 28 februarie 2008 în vederea completării documentației. 3.2. În ceea ce privește acordarea de daune cominatorii, pârâta a invocat prevederile art. 580 2 și art. 580 3 alin. (5) C. proc. civ. și a susținut netemeinicia cererii.

4.Hotărea instanței de fond, Prin sentința civilă nr. 75 din 3 martie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția prematurității acțiunii, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să emită dispoziția de stabilire a despăgubirilor în favoarea reclamantului, cu privire la cota de imobil solicitată, a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la emiterea dispoziției sub sancțiunea plății unor daune cominatorii, a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată. 5.Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond.

5.1.Cu privire la excepția prematurității acțiunii, s-a reținut că pârâta nu a făcut dovada restituirii dosarului, în vederea completării documentației, că deși procedura stabilită prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu determină termenul maxim în cadrul căreia autoritatea este obligată să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri, reclamantul are dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. și de art. 21 alin. (3) din Constituția României. S-a reținut că în cadrul calculării termenului rezonabil al procesului judiciar se ia în considerare și durata procedurilor administrative impuse de lege anterior sesizării instanțelor, astfel încât aprecierea că cererea formulată este prematură, ar însemna nesocotirea, printr-un formalism excesiv, a caracterului reparatoriu al Legii nr. 10/2007.

5.2. Pe fondul litigiului, s-a reținut temeinicia cererii, în lipsa vreunei justificări din partea pârâtei, în ceea ce privește faptul că au trecut aproape doi ani de la înregistrarea dosarului. 5.3.Cu privire la cererea de daune cominatorii, instanța de fond a reținut că nu este admisibilă acordarea de daune cominatorii, ca modalitate de constrângere a debitorului care nu execută obligație de a face dispusă prin hotărârea emisă de o instanță de contencios administrativ, fiind posibilă aplicarea de amenzi în condițiile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ. 6. Recurs formulat de pârâta C.C.S.D. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. 6.1. În mod greșit, instanța de fond nu a ținut seama de apărarea potrivit căreia dosarul a fost restituit la Primăria Municipiului Timișoara în vederea completării documentației. Recurenta consideră că instanța de fond avea obligația, în temeiul art. 129 alin. (4) și 5 C. proc. civ., să solicite informații de la aceasta. Recurenta precizează că dosarul a fost restituit la 14 aprilie 2009 și arată că anexează dovezile necesare, respectiv, procesul-verbal de predare - primire nr. 11081 din 14 aprilie 2009. 6.2. Se poate vorbi de pasivitate numai în ceea ce privește Primăria Municipiului Timișoara căreia i-a trebuit mai mult de un an pentru a completa dosarul, deși avea obligația legală de a transmite dosarul complet, conform prevederilor pct. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 247/2005.

6.3. Recurenta consideră că instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare neținând seama de probele atașate în vederea susținerii celor invocate. II. Considerentele instanței de recurs, 1. Recursul este nefondat. 2. Motivele de recurs dezvoltate de recurentă pot fi încadrate la art. 304 1 C. proc. civ. și nu a art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum s-a încheiat în cerere, deoarece privesc înlăturarea unor apărări și nu greșita aplicare a legii. 3. În mod corect instanța de fond a înlăturat apărările pârâtei referitoare la returnarea dosarului. Respectarea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din C.E.D.O., include și durata procedurilor administrative impuse de lege, astfel cum a reținut și instanța de fond.

Reclamantul are dreptul la soluționarea cererii sale într-un termen rezonabil, care, în speță nu poate fi avea o durată de cel puțin doi ani, astfel cum pretinde recurenta. Nu are relevanță care anume autoritate dintre cele prevăzute de lege a întârziat în rezolvarea cererii. Recurenta nu a justificat întârzierea în soluționarea cererii nici anterior restituirii dosarului (20 februarie 2008) și nici ulterior, după data de 14 aprilie 2009. 4.Dreptul la apărare al recurentei nu a fost încălcat, deoarece potrivit art. 261 C. proc. civ., odată cu pronunțarea hotărârii, se arată și motivele pentru care s-au înlăturat cererile și dovezile părților. Înlăturarea unor apărări ale părților nu reprezintă o încălcare a drepturilor la apărare, prevăzut de art. 156 C. proc.

civ. 5. În concluzie, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 55/2004, modificată și completată se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 75 din 3 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2009.