ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3949/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 09 ianuarie 2009 petentul M.V. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.J.P.

Harghita, anularea Hotărârii nr. 1434 din 20 iunie 2007 și obligarea pârâtei să

emită o nouă hotărâre, prin care să-i ateste

calitatea

de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În cuprinsul contestației, reclamantul invocă faptul că are calitatea de

refugiat, deoarece din cauza faptului că tatăl său a dezertat din armata

hortistă, mama sa, împreună cu copiii, printre care și petentul, a fost

evacuată în vara anului 1942 din localitatea Toplița, județul Harghita, în

localitatea Z.G., unde au locuit până în toamna anului 1944.

În dovedirea contestației sale, petentul a depus copie după hotărârea

atacată, acte de stare civilă, declarații de martori., adresa din 08 decembrie 2008

a C.N.P.

Pârâta C.J.P. Harghita a depus la dosar întâmpinare, invocând

excepția tardivității

contestației, în raport cu data pronunțării hotărârii. Pe fond, a solicitat

respingerea acesteia, întrucât, nu rezultă motivul persecuției etnice, cu atât

mai mult, cu cât ambele localității se aflau la acea dată sub ocupație

hortistă.

Curtea de Apel

Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 20 din 13 februarie 2009, a respins contestația, ca neîntemeiată.

Instanța a

reținut că soluția se impune, în raport cu probele administrate, respectiv

declarații ambigue de martori, necoroborate cu alte probe, din care să rezulte

că evacuarea familiei reclamantului a avut loc din motivele etnice și nu

datorită stării de război și liniei frontului.

Împotriva sus

menționatei sentințe, a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul M.V.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea acțiunii

sale astfel cum a fost formulată.

Recurentul a

reiterat susținerile din acțiune, arătând că persoanele care au dat declarații

notariale în cauză nu puteau cunoaște persecuțiile concrete la care a fost

supus împreună cu familia de către trupele hortyste, deoarece acestea nu se

săvârșesc în public.

Analizând

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu susținerile

recurentului și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că sentința atacată este legală și

temeinică.

Potrivit

prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost completată și

modificată, de dispoziții acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean

român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții etnice, fiind

strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin „persoană

strămutată în altă localitate”, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind

Normele de aplicare a O.U.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost

mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate,

din motive etnice”.

Într-adevăr,

din declarația autentificată a martorilor B.I. și S.G., depusă de reclamant în

sprijinul cererii sale, nu se poate determina cu exactitate perioada în care

familia reclamantului, împreună cu acesta și-a schimbat domiciliul, astfel

încât să se poată stabili fără echivoc existența faptului generator de drepturi

în litigiu și, în consecință, cuantumul indemnizației.

Având în vedere

că, prin fragmentul de ziar și adresa din 9 ianuarie 2007 emisă de Direcția

Județeană Harghita a Arhivelor Naționale, depuse de recurent la dosarul de

recurs, acesta nu a completat probatoriul în sensul dovedirii împrejurărilor de

fapt invocate, se va menține ca legală și temeinică soluția primei instanțe,

urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ., să se respingă

recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamantul M.V. împotriva

sentinței civile nr. 20 din 13 februarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 septembrie 2009.