ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3949/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3949/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 09 ianuarie 2009 petentul M.V. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.J.P. Harghita, anularea Hotărârii nr. 1434 din 20 iunie 2007 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să-i ateste calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În cuprinsul contestației, reclamantul invocă faptul că are calitatea de refugiat, deoarece din cauza faptului că tatăl său a dezertat din armata hortistă, mama sa, împreună cu copiii, printre care și petentul, a fost evacuată în vara anului 1942 din localitatea Toplița, județul Harghita, în localitatea Z.G., unde au locuit până în toamna anului 1944. În dovedirea contestației sale, petentul a depus copie după hotărârea atacată, acte de stare civilă, declarații de martori., adresa din 08 decembrie 2008 a C.N.P.
Pârâta C.J.P. Harghita a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția tardivității contestației, în raport cu data pronunțării hotărârii. Pe fond, a solicitat respingerea acesteia, întrucât, nu rezultă motivul persecuției etnice, cu atât mai mult, cu cât ambele localității se aflau la acea dată sub ocupație hortistă. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 20 din 13 februarie 2009, a respins contestația, ca neîntemeiată. Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu probele administrate, respectiv declarații ambigue de martori, necoroborate cu alte probe, din care să rezulte că evacuarea familiei reclamantului a avut loc din motivele etnice și nu datorită stării de război și liniei frontului.
Împotriva sus menționatei sentințe, a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul M.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea acțiunii sale astfel cum a fost formulată. Recurentul a reiterat susținerile din acțiune, arătând că persoanele care au dat declarații notariale în cauză nu puteau cunoaște persecuțiile concrete la care a fost supus împreună cu familia de către trupele hortyste, deoarece acestea nu se săvârșesc în public. Analizând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu susținerile recurentului și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sentința atacată este legală și temeinică.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost completată și modificată, de dispoziții acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. Prin „persoană strămutată în altă localitate”, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.U.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”. Într-adevăr, din declarația autentificată a martorilor B.I.
și S.G., depusă de reclamant în sprijinul cererii sale, nu se poate determina cu exactitate perioada în care familia reclamantului, împreună cu acesta și-a schimbat domiciliul, astfel încât să se poată stabili fără echivoc existența faptului generator de drepturi în litigiu și, în consecință, cuantumul indemnizației. Având în vedere că, prin fragmentul de ziar și adresa din 9 ianuarie 2007 emisă de Direcția Județeană Harghita a Arhivelor Naționale, depuse de recurent la dosarul de recurs, acesta nu a completat probatoriul în sensul dovedirii împrejurărilor de fapt invocate, se va menține ca legală și temeinică soluția primei instanțe, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza II C. proc.
civ., să se respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.V. împotriva sentinței civile nr. 20 din 13 februarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.