ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2586/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 10 din 9 ianuarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta G.A. Pentru a hotărî astfel a reținut că situația de refugiu a familiei reclamantei nu a fost dovedită din întreg probatoriul administrat, nefiind întrunite cerințele dispozițiilor Legii nr. 189/2000 pentru ca reclamanta să poată beneficia de calitatea de refugiată potrivit actului normativ menționat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta G.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc.

civ. În motivare a arătat că în mod greșit instanța de fond i-a respins acțiunea întrucât declarațiile autentificate ale martorilor pe care le-a depus la dosarul cauzei sunt dovezi care corespund cu cerințele legii și concordă cu situația istorică, sunt clare și se susțin reciproc. A mai arătat că din aceste declarații se desprinde cu ușurință împrejurarea că reclamanta împreună cu mama sa s-a refugiat din localitatea de domiciliu, Popești, în localitatea Turda, județul Cluj din cauza persecuțiilor etnice la care a fost supusă, localitate în care s-a întâlnit cu martorii și cu alte persoane care se aflau în aceiași situație de refugiați din motive de persecuție etnică. Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii și potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Conform art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană refugiată se înțelege persoana care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Din interpretarea prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice. Pentru a determina convingerea instanței, mărturia trebuie să emane de la un martor de bună-credință și să fie veridică, să inspire judecătorului încrederea că reflectă în mod exact realitatea obiectivă. Cercetând mărturia dată în fata instanței de fond a martorei L.N. rezultă că aceasta o cunoaște pe G.A. că s-a născut în anul 1940, iar în anul 1941 s-a refugiat împreună cu familia sa la Turda din motive de persecuție etnică. Mai relatează martora că are cunoștință de această împrejurare de la mama sa și că nu își amintește de refugiul lui B.D., ș.a.

Însă, la dosarul cauzei de fond există mai multe declarații autentificate la notarul public date de către martora L.N. și de martorul T.G., declarații date în favoarea altor persoane, prin care martorii precizează că au cunoștință de refugiul persoanelor respective cuprinzând date ale refugiului identice, dar localități diferite, rezultând așadar că, martorii nu puteau să fie prezenți în aceiași perioadă de timp dar în localități diferite. Totodată martorul T.G. fiind citat cu mențiunea de a se prezenta la termenul de judecată din 09 ianuarie 2008, în vederea audierii sub sancțiunea aplicării unei amenzi prevăzută de art. 108 pct. 2 C. proc. civ., acesta nu s-a prezentat, motiv pentru care instanța de fond a dispus în mod temeinic decăderea reclamantei din această probă.

Pentru aceste considerente Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și că recursul este nefondat urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. să îl respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.A. împotriva sentinței nr. 10 din 9 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2008.