ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1862/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 763 din

12 decembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul G.V., a

dispus anularea hotărârii nr. 22065 din 23 iulie 2007 emisă de pârâtă, a

obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în

perioada septembrie 1942-martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești

prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu

data de 1 aprilie 2007.

Pentru a hotărî astfel a reținut

că din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile autentificate ale

martorilor T.G. și L.N., declarațiile date în fața instanței de către martorii M.M.

și L.N., precum și actele de stare civilă ale reclamantului, atestă că acesta

împreună cu familia sa s-au refugiat din localitatea de domiciliu, într-o altă

localitate, în luna septembrie 1942, reîntoarcerea având loc în cursul lunii

martie 1945.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 299 și art. 304 C. proc. civ.

În motivare a arătat că declarațiile

martorilor pe baza cărora s-a stabilit calitatea de refugiat a reclamantului

trebuiau să fie foarte clare și să se susțină reciproc fiind necesar să indice

împreună aceleași date, respectiv data de plecare, localitatea de plecare,

motivul plecării, localitatea de refugiu, data întoarcerii din refugiu pentru a

putea fi coroborate în favoarea reclamantului.

Examinând sentința atacată în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză inclusiv cu cele ale art. 304 C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat și va fi respins pentru

următoarele considerente:

Din declarațiile martorilor M.M.

și L.N. , date în fața instanței de fond, rezultă că aceștia cunosc

împrejurarea că îl cunosc pe reclamant în timpul refugiului la Turda care

împreună cu mama sa s-a refugiat din toamna anului 1942 din Popești la Turda și

s-a întors din refugiu

în 1945 din motive de

persecuție etnică ca urmare a constrângerilor

exercitate de către statul

maghiar asupra românilor din localitățile

aflate în Ardealul de Nord și că au cunoștință de

această

împrejurare întrucât au fost supuși

aceluiași regim fiind nevoiți să

se refugieze în perioada 1940-1945.

Mai relatează

martorii că au cunoștință de împrejurarea că

tatăl

reclamantului era concentrat pe front în acea perioadă.

Din aceste declarații

precum și din cele autentificate și

depuse

la dosarul cauzei rezultă tară echivoc persecuția etnică a

reclamantului, acestea evidențiind expres

perioada de refugiu,

localitatea de refugiu și motivele refugiului

întrunind astfel

elementele constitutive ale

refugiului stabilite prin dispozițiile O.G. nr. 105/1999 modificată prin Legea

nr. 18972000.

În

conformitate cu art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999 privind acordarea unor

drepturi persoanelor persecutate

de către regimurile instaurate în România cu începere de

la 6

septembrie

1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu

modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român,

care, în perioada

sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate.

De

asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr.

105/1999, aprobate prin

H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost

strămutată în altă localitate, în sensul

ordonanței, se înțelege

persoana care a

fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe

domiciliul în altă localitate din motive etnice,

această categorie

incluzând și

persoanele care au fost expulzate sau s-au refugiat.

Din

interpretarea prevederilor actelor normative enunțate,

rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl

constituie

acordarea unor drepturi

compensatorii pentru prejudiciile suferite

de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată,

din motive etnice.

Cum, în cauză

intimatul-reclamant, a făcut dovada că

împreună

cu mama sa a fost strămutat din localitatea de domiciliu

într-o altă localitate, ca urmare a

persecuției etnice, Curtea constată că recursul este nefondat și în temeiul

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 763 din 12

decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 mai 2008.