ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1533/2008

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 649 din 23 noiembrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamanta C.A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, având ca obiect anularea hotărârii nr. 21966 din 9 iulie 2007, emisă de pârâtă și a obligat pe aceasta din urmă să acorde reclamantei beneficiul drepturilor solicitate, pentru perioada 10 octombrie 1940-20 octombrie 1944 începând cu data de 1 noiembrie 2006. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că, din declarația martorei P.I., audiată nemijlocit de către instanță, a reieșit că reclamanta, împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, aflată în județul Sălaj, în orașul Turda, ca urmare a persecuției etnice la care au fost supuși de către autoritățile maghiare, după Dictatul de la Viena.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că materialul probator administrat în cauză, relevă statutul de refugiat din motive etnice al reclamantei, fiind astfel incidente dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 189/2000 și Legea nr. 3435/2002. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta, Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii, cu motivarea că, potrivit legii, trebuie să existe două surse de informație care să indice împreună aceleași date, respectiv data plecării, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu și data întoarcerii din refugiu, pentru a putea fi coroborate în favoarea reclamante, aspect ce nu rezultă din hotărârea instanței de fond.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente. Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 586/2002, beneficiază de prevederile legii, persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții de natură etnică fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă localitate. Dovada încadrării în situațiile prevăzute de lege potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, se poate face, cu actele oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori.

În speță, s-au administrat probe atât cu declarații autentificate cât și cu depoziții de martorii audiați, nemijlocit, în instanță, din materialul probator în ansamblul său rezultând în esență aspectele relevante pentru încadrarea intimatei - reclamante în categoria beneficiarilor Legii nr. 189/2000, respectiv data la care s-a produs refugiul și anume după ocuparea Ardealului de Nord, în septembrie 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena, și persecuția etnică la care reclamanta, împreună cu familia, a fost supusă din partea autorităților maghiare de ocupație, ca de altfel majoritatea populației de origine română din această zonă. Acest material probator a fost avut în vedere de instanța de fond atunci când a pronunțat hotărârea prin care a recunoscut intimatei-reclamanta, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Așa fiind, constatând că potrivit art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 649 din 23 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2008.