ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1533/2008

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 649 din 23 noiembrie

2007 a admis acțiunea formulată de reclamanta C.A. în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Cluj, având ca obiect anularea hotărârii nr. 21966 din

9 iulie 2007, emisă de pârâtă și a obligat pe aceasta din urmă să acorde

reclamantei beneficiul drepturilor solicitate, pentru perioada 10 octombrie

1940-20 octombrie 1944 începând cu data de 1 noiembrie 2006.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a

reținut că, din declarația martorei P.I., audiată nemijlocit de către instanță,

a reieșit că reclamanta, împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea de

domiciliu, aflată în județul Sălaj, în orașul Turda, ca urmare a persecuției

etnice la care au fost supuși de către autoritățile maghiare, după Dictatul de

la Viena.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că

materialul probator administrat în cauză, relevă statutul de refugiat din

motive etnice al reclamantei, fiind astfel incidente dispozițiile art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 189/2000 și

Legea nr. 3435/2002.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a declarat recurs pârâta, Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând

modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii, cu motivarea că, potrivit

legii, trebuie să existe două surse de informație care să indice împreună

aceleași date, respectiv data plecării, localitatea de plecare, motivul

plecării, localitatea de refugiu și data întoarcerii din refugiu, pentru a putea

fi coroborate în favoarea reclamante, aspect ce nu rezultă din hotărârea

instanței de fond.

Recursul este nefondat și urmează a fi

respins, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 586/2002, beneficiază de prevederile

legii, persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în

România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit

persecuții de natură etnică fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă

localitate.

Dovada încadrării în situațiile prevăzute

de lege potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, se poate face, cu actele oficiale

sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori.

În speță, s-au administrat probe atât cu

declarații autentificate cât și cu depoziții de martorii audiați, nemijlocit,

în instanță, din materialul probator

în ansamblul său rezultând în esență aspectele

relevante pentru încadrarea intimatei - reclamante în categoria beneficiarilor

Legii nr. 189/2000, respectiv data la care s-a produs refugiul și anume după ocuparea

Ardealului de Nord, în septembrie 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena, și

persecuția etnică la care reclamanta, împreună cu familia, a fost supusă din

partea autorităților maghiare de ocupație, ca de altfel majoritatea populației

de origine română din această zonă.

Acest material probator a fost avut în

vedere de instanța de fond atunci când a pronunțat hotărârea prin care a

recunoscut intimatei-reclamanta, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Așa fiind, constatând că potrivit art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., nu există motive de casare sau

modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca

nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 649 din 23 noiembrie

2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie

2008.