ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2898/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 299 din 17 martie

2009, a condamnat pe inculpatul J.I., la pedeapsa rezultantă de 6 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată

prev. de art. 290 C. pen. și fals privind identitatea, prev. de art. 293 C.

pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 350 C. pen. a menținut

starea de arest a inculpatului.

Curtea de Apel București, secția I penală,

având de soluționat apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul București și

inculpatului declarate împotriva sentinței de condamnare, prin încheierea de

ședință din 4 august 2009, a menținut starea de arest a inculpatului, reținând

că temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri se mențin.

Împotriva încheierii a declarat recurs

inculpatul, reiterând motivele invocate în instanța de apel, în sensul că

măsura arestării preventive nu se justifică, având în vedere că nu sunt dovezi

clare de vinovăție și urmează să propună probe cu care să dovedească faptul că

sumele de bani au ajuns la persoane cu funcții importante.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 160

b

C. proc.

pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60

de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Instanța de apel verificând legalitatea

și temeinicia arestării preventive, luată la 29 octombrie 2008, în baza art. 148

lit. f) C. proc. pen., a constatat, potrivit art. 160

b

alin. (3) C.

proc. pen., că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate.

În recurs, inculpatul face referire la

aspecte de ordin probatoriu, pentru a justifica starea sa de libertate.

Or, chiar aspectele probatorii, pretinse

contradictorii, urmează a fi examinate și apreciate de instanța de apel, cu

ocazia soluționării acestuia.

Așa fiind, având în vedere că temeiurile

care au determinat arestarea, respectiv că infracțiunea de înșelăciune se

pedepsește cu închisoare mai mare de 4 ani și fapta prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică, se mențin, urmează a respinge recursul.

Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul J.I. împotriva încheierii din 4

august 2009 Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul

nr. 47200/3/2008 (904/2009).

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 1

septembrie 2009.